De mult am vrut să scriu despre o fostă frizerie de pe strada Jean Louis Calderon din Bucureşti. Am căutat un pic pe net şi am găsit (la această adresă:
http://urbo.ro/foto/foto-66064 ) o imagine de detaliu a acestui galantar.
Eu fotografiasem locul chiar la sfarşitul anului 2008, pe când arăta aşa (se vede în geam acelaşi anunţ pe care îl vedeţi şi în poza de detaliu cu care am început, ce-i drept cu mai putine numere de telefon culese din franjurii de la baza anuntului, deci poza mea e mai veche):
În 2009 lucrurile deja se schimbau caci am gasit o fotografie de pe Norc, un site cu care nu stiu exact ce s-a întâmplat. Aşa că bine că apucasem să navighez când se putea şi să fac aceste salvări,
aşa cum o mai făcusem şi înainte:
Intrasem de multe ori în această frizerie şi îmi plăcea să merg la domnul Nechita Neculai să mă tundă, pe vremea când încă mai aveam păr ce putea fi tuns. Fiind aproape de facultate, mă repezeam de la şcoală şi chiar am convins şi vreo doi colegi să meargă acolo. Îmi plăcea pentru că era o atmosferă care îmi aducea aminte de copilărie, când un astfel de loc era deja vechi chiar şi pentru anii când încă eram copil. Un singur om, cu scaunul acela antic, al cărui tip mă fascinase în copilărie pentru complexitatea lui. Îl vedeţi prin vitrină pe dl Nechita şi într-o altă fotografie, în plină acţiune:
Obişnuia să ia pauze şi să se aşeze ca să fumeze un Kent. Cum era pe atunci, lung, singurul tip de pe piaţă de când îl ştiam noi pe vremea împuşcatului, când Kentul era unitatea de şpagă în România. Să tot fie vreo 20 de ani trecute fix de când stăteam de vorbă cu frizerul, care nu era un frizer oarecare ci era un fost ofiţer de aviaţie ce fusese pe frontul de est. Aşa că după război fusese scos din armată. Şi se “recalificase”. Nu mai ştiu ce vorbeam când ajungeam acolo dar îmi amintesc că povestea despre copiii (cu tot cu nepoţi) plecaţi în Canada sau SUA, nu mai sunt sigur. Iată-l într-o astfel de pauză, cu scaunul său de frizer cu tot, dintr-un articol de pe un blog.
Mă bucur că a mai scris cineva, foarte pe scurt dar cu fotografii foarte frumoase, despre acest loc şi această persoană. Găsiţi articolul la
http://www.poqe.com/?p=564 de unde am şi extras fotografia cu pricina.
Îmi plăcea frizeria asta cu firma ei vopsită de mână, arhaică. Şi cel mai mult îmi plăcea perdeluţa de tipic interbelic, pusă pe inele adunate pe o bară de alamă groasă în aşa fel ca să poti vedea din picioare dar care să te ascundă când eşti aşezat. Nu ştiu dacă vreodată vitrina avusese sau nu clasica inscripţionare pe curb, cu vopsea aplicată pe geam, aşa cum am găsit într-o fotografie din anii ’50 (cu "Cooperativa Higiena" in logo):
Şi ajungem în prezent când domnul Nechita (care avea o vârstă venerabilă) nu mai este iar căsuţa modestă cu galantar la parter e acum o mândreţe de … lasă că nu spun dar arăt de pe “goagăl”.
Supliment primit de la Mihai Turcu: o fotografie
