marți, 1 ianuarie 2019

ARHITECTURI PRIVATE 10



Sa incepem anul cu un semn purtator de noroc ... 
Buda era proiectata in 1881, pentru Palatul Directiunii Generale a Ministerului de Interne din strada Vestei, cu hartie inaintata de directorul de la acea vreme, C.F.Robescu. De fapt, asta era Palatul Postelor si Telegrafului, pe locul caruia s-a construit mai tarziu cladirea Creditului Funciar Urban, care a adapostit mai recent Universitatea Spiru Haret. 
Documentul este la AN SMB, Fond PMB Tehnic, dosar 19/1881.

vineri, 28 decembrie 2018

NIŞTE GRAJDURI BUCUREŞTENE 3

Din 1883, acesta este proiectul unui grajd care se afla pe o proprietate de la intersecţia străzilor Sf. Ion cel Nou şi Mămulari. Dosar aflat la AN SMB, fond PMB Tenic, dosar 12/1883.



Cum naiba să te cheme Mihalache dar, ca bărbat, să semnezi "M. Mimi" !?

sâmbătă, 22 decembrie 2018

TIMPUL TRECE

In urma cu aproape 8 ani (!!!), imaginam un traseu si niste solutii de inserare a unui transport eficient din Drumul Taberei, sustinand ideea ca metroul nu trebuie sa fie neaparat unul ingropat. Si credeam atunci ca o solutie rezonabila ar fi fost una de suprafata, cu intersectii marcate de statii cu ronduri ample de circulatie pietonala. Vad ca o astfel de solutie e destul de interesanta atunci cand o fac niste chinezi:


Prezentarea face parte dintr-o serie: https://www.msn.com/en-xl/northamerica/northamerica-life-arts/a-journey-round-some-of-the-worlds-most-impressive-traffic-circles/ss-BBRfUN2?li=BBKxJ6T&ocid=mailsignout#image=2 Intre timp, dupa cum anticipasem, metroul ingropat de Drumul Taberei cam bate pasul pe loc.

joi, 4 octombrie 2018

FLOTILA DE PE BEGA


Am aflat ca la Timisoara s-a inaugurat primul sistem de transport public pe apa. Bravo! 
Acest lucru s-ar fi putut face si la Bucuresti, in urma cu 135 de ani daca ... 
Nu e o afirmatie "la misto". Pentru ca am studiat aceste dosare aflate la Arhivele Nationale - Serviciul Municipiului Bucuresti, fond PMB Tehnic, dosar 41/1883 si fond PMB Secretariat, dosar 30/1889, le-am si integrat intr-un fragment din teza mea de doctorat. Acolo, la paginile 80 si 81 ziceam asa:

"Prin urmare, o intenţie mai veche dar transpusă în lege abia în 1865, anume de a rectifica cursul Dâmboviţei inclusiv pentru a-i asigura nişte cheiuri atractive imobiliar şi funcţionale din punct de vedere al circulaţiei, s-a văzut finalizată doar după două decenii. Mai mult, prima axă majoră a capitalei este rezultatul nu al unei gândiri strategice de urbanism pur ci ca o dezvoltare conexă rezultată din necesitatea prioritar tehnică de a asigura un curs regulat al râului Dâmboviţa, fără pericolul permanent al inundaţiilor şi pentru a asigura o mai bună salubritate a malurilor. Atractivitatea rezultată însă în finalul acestei operaţiuni majore s-a manifestat inclusiv prin mai multe intenţii private de a concesiona activitatea de navigaţie pe cursul râului în zona sa urbană. Solicitările datează din anii 1883 şi din 1899 , cele din 1899 fiind făcute chiar de către patru ofertanţi distincţi. Prima ofertă făcută lua în calcul faptul că lucrările de canalizare nu erau finalizate şi anticipa cu un an acest eveniment cu argumentaţia că în toate oraşele europene care au canalizat râurile ce le traversau existau astfel de servicii de transport, unul dintre exemple fiind cel al vaporaşelor “La Mouche” din Paris. Dacă luăm în calcul şi afirmaţia lui Frédéric Damé referitoare la faptul că deşi au existat opţiuni mai ample pentru cursul Dâmboviţei s-ar fi ales soluţia cea mai meschină , prin legile referitoare la cursul Dâmboviţei obţinem un tablou destul de exact în raport cu capacitatea administrativă a epocii de a pune în operă un deziderat de dezvoltare în concordanţă cu ceea ce se întâmpla în marile oraşe europene ce erau luate, într-un fel sau altul, drept model de dezvoltare."

marți, 31 iulie 2018

MATACHE MĂCELĂRITU

             

Dacă vezi această imagine şi apoi pe cea de alături, nu îţi vine parcă să te gândeşti la aceeaşi casă. Însă ea este o casă, mai bine zis a fost o casă pe vremea când se trăia în zona Pieţei Matache.



Nu poţi să mai faci azi diferenţa între cauze şi efecte.



Au apărut oare monştrii urbanistici şi arhitecturali ca un efect sau ei sunt chiar cauza (prin anticiparea lor de către unii)?



Am încercat şi voi încerca să caut nişte explicaţii printr-o serie de articole. Primul a apărut.

miercuri, 18 iulie 2018

AM GĂSIT DE CUVIINŢĂ SĂ DEMISIONEZ 2

Astăzi am depus la registratura Ministerului Culturii (aparent şi al Identităţii Naţionale) demisia mea din noua secţiune de evidenţă a noii Comisii Naţionale a Monumentelor Istorice în care fusesem numit prin ordinul de înfiinţare din 18 iunie 2018. Motivele erau mai multe şi iniţial le întinsesem pe două pagini. Am vrut însă ca să mai reduc din tonul polemic aşa că am încercat să selectez doar esenţialul. Vorbele nescrise îmi stau însă pe limbă ... 
Ataşez textul (pe care vă recomand să-l deschideţîntr-o pagină separată pentru o lectură uşoară):

miercuri, 4 iulie 2018

RFI

Azi am fost si am zis diverse chestii la RFI. Cred ca am luat-o si pe alaturi de subiect pentru ca n-am avut nicio pregatire a discutiei, a fost pe principiul "primul intrebat, primul raspuns".
Urmele au ramas pe pagina de Facebook a postului de radio. Daca stiam ca si filmeaza mi-as fi luat si eu o camasa pe mine si o peruca ...

sâmbătă, 23 iunie 2018

Ziua Drapelului Național


Casa de cultură „Friedrich Schiller”, Primăria Capitalei și Asociația Istoria Artei vă invită în str. Batiștei nr. 15 cu ocazia Zilei Drapelului Național marți, 26 iunie, ora 18:30, la conferința științifică din cadrul proiectului cultural „Arhitectura neoromânească în slujba Marii Uniri”. Prezintă: 
- istoric de artă dr. Oana Marinache: Considerații asupra arhivelor de arhitectură 
- dr. arh. Adrian Crăciunescu: Un „Paul Smărăndescu” inedit 
- istoric dr. arh. Andrei Razvan Voinea: Stilul neoromânesc și arhitectura locuințelor ieftine 

În cadrul proiectului cultural inițiat de Asociația Istoria Artei se desfășoară mai multe activități în cursul anului 2018, cu ocazia sărbătoririi Centenarului Marii Uniri: 
- cercetare de arhiva pentru arhitecții Petre Antonescu, Cristofi Cerchez, Paul Smarandescu, Gheorghe Simotta, Statie Ciortan si Victor Stefanescu, 
- completarea blog-ului http://arhitecturaneoromaneasca.blogspot.ro/ cu materiale de arhivă și de pe teren,
- organizarea a 30 ateliere de istorie urbană gratuite în școli, a 3 conferințe de specialitate susținute de invitatați de seamă, a 6 tururi ghidate gratuite pe urmele fiecărui arhitect menționat, 
- editarea a 500 exemplare din catalogul pentru publicul larg și instituțiile culturale partenere. 

Proiect cultural co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.  Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

miercuri, 6 iunie 2018

TICĂLOŞIA SUPREMĂ A gUVERNULUI dĂNCILĂ

Aflăm ceea ce părea evident că urmează ca să se întâmple, după cum o arătau de ceva vreme mai multe semne, fie de la PSD, fie de la ALDE. Ne amintim şi de şicanarea experţilor veniţi să facă evaluarea in situ ... 
Nişte căcăcioşi cu o justificare imbecilă au oprit pe ultimii paşi cursul dosarului Roşiei Montane către înscrierea în lista patrimoniului mondial pentru că înscrierea nu avea nicio emoţie căci exista deja recomandarea favorabilă. Se poate spune că fusese recunoscută valoarea universală din punct de vedere tehnic, trebuia doar validarea politică. 

Nu înscrierea în lista patrimoniului mondial este ceea ce împiedică exploatarea de la Roşia Montană sau ceea ce ar putea să constituie vreun motiv de despăgubiri ficţionale de care se tem zdrenţele astea care se pretind Guvernul României. Chiar dacă nu se înscrie Roşia în UNESCO WHL, tot nu se poate face legal exploatarea prevăzută de aventurierii care au profitat în urmă cu mulţi ani de mizeria umană a mediului politic şi administrativ care a dus la conceperea acestei mişcări în totala daună a intereselor naţionale. Nu se poate pentru că aşa zice Legea minelor (85/2003) la articolul 11:

Art. 11. - (1) Efectuarea de activităţi miniere pe terenurile pe care sunt amplasate monumente istorice, culturale, religioase, situri arheologice de interes deosebit, rezervaţii naturale, zonele de protecţie sanitară şi perimetrele de protecţie hidrogeologică ale surselor de alimentare cu apă, precum şi instituirea dreptului de servitute pentru activităţi miniere pe astfel de terenuri sunt strict interzise.
(2) Excepţiile de la prevederile alin. (1) se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, cu avizul autorităţilor competente în domeniu şi cu stabilirea de despăgubiri şi alte măsuri compensatorii.


În mod evident, excepţiile de care se vorbeşte la alin. 2) nu se pot aplica monumentelor istorice din moment ce pentru acestea legea spune că nu pot fi desfiinţate, pentru asta ar fi nevoie de procedură d edeclasare care nu face nicidecum obiectul despăgubirilor sau al hotărârilor guvernului. Iar în lista monumentelor, la judeţul Alba, perimetrele de la Roşia Montană sunt acoperite de raze de câte 2 km la Roşia sau la Orlea, în listă fiind poziţiile de la nr. 140 până 146 ce exclud activitatea minieră preconizată. Deci lucrurile sunt clare de mai multă vreme, Roşia Montană fiind prezentă în lista monumentelor istorice încă de dinaintea legii minelor. Anexa Legii 5/2000, a secţiunii zonelor protejate din cadrul planului de amenajare a teritoriului naţional o dovedeşte.


Rezultă că există o ticăloşie pe termen lung, care ar avea în vedere tocmai ideea că declasarea respectivă ar fi posibilă. Este limpede că o astfel de declasare ar fi practic imposibilă fără o ruşine internaţională majoră dacă situl ar fi inclus şi în lista patrimoniului mondial. Dacă articolul pe care l-am citat (https://www.g4media.ro/exclusiv-guvernul-dancila-a-stopat-procedura-de-includere-a-rosiei-montane-in-patrimoniul-unesco.html) are informaţia corectă, atunci ceea ce a făcut actualul ministru al culturii este o mârşăvie. 

Guvern de zdrenţe.