miercuri, 10 septembrie 2014

MAI BUN DECAT BLOGUL MEU

Am fost informat de aparitia unui proiect care va aduce publicului informatii pretioase. Nu ma aflu deocamdata printre parteneri dar sper ca voi fi recunoscut ca atare in viitor. Reiau comunicatul dar si afisul:

Comunicat de presă 
Lansarea site-ului www.arhivadearhitectura.ro
Asociaţia Istoria Artei a iniţiat proiectul „Arhiva de Arhitectură 1830-1860”, finanţat prin concurs de Administraţia Fondului Cultural Român şi Ordinul Arhitecţilor din România din taxa de timbru de arhitectură. Proiectul „Arhiva de arhitectură” vizează selectarea şi digitizarea unor importante documente legate de începuturile arhitecturii şi ingineriei bucureştene (documente, planuri, schiţe) şi conturarea carierei a peste 30 de personalităţi ce şi-au desfăşurat activitatea în perioada 1830-1860. Iniţiativa noastră a apărut ca răspuns la nevoia de recuperare a primei perioade a secolului al XIX-lea, aproape necunoscută publicului larg şi chiar şi cercetătorilor, pe fondul accesului limitat la documentele istorice, a utilizării scrierii chirilice de mână, a documentaţiei în limba franceză sau germană gotică, din cauza presupunerii că planurile s-au pierdut. Am ales cadrul istoric de la administraţia generalului Kiseleff (1829-1834) până la interimatul caimacamului Alexandru D. Ghica (1856-1858), cu unele prelungiri ale activităţii unor arhitecţi până în perioada 1860. De la 1 septembrie site-ul proiectului www.arhivadearhitectura.ro va fi încărcat zilnic cu articole, documente, schiţe şi planuri care urmăresc valorificarea bogatelor fonduri cercetate în Arhivele Naţionale ale României. Proiectul continuă pe parcursul lunilor septembrie-decembrie cu publicarea a peste 100 de materiale, susţinerea de conferinţe şi acordarea de interviuri la radio, în presa scrisă şi online. 

Echipa proiectului: istoric de artă drd. Oana Marinache, istoric de artă dr. Cezara Mucenic, filolog dr. Ruxandra Lambru, filolog dr. Elena Ciocoiu, fotograf şi grafician Cristian Gache, istoric Cezar Petre Buiumaci, fotograf Cristian Oeffner Oprea 
Parteneri: Arhivele Naţionale ale României, Muzeul Municipiului Bucureşti, Institutul Central de Cercetare Ştiinţifică, Oraşul lui Bucur, Bucureştii Vechi şi Noi, Bucureştiul Meu Drag, Logotype, Idei Urbane

 

sâmbătă, 6 septembrie 2014

GALANTARUL DE SAMBATA XX

Exista niste carti postale vechi arhicunoscute, reprezentand Piata Romei, fie inainte fie dupa amplasarea statuii lupoaicei acolo. In aceste cadre apare proprietatea Bisericii Sf. Silvestru unde functiona o pravalie numita "La Ruleta". Intai o cladire relativ modesta si apoi una mai sofisticata. Iata-le mai jos:





Cladirea a dainuit in forma aceea pana dupa razboi dar nu stiu exact pana cand. O carte postala din anii '70 (furnizata ca atare ca documentatie la concursul privind "Hanul Gabroveni") arata ca aceasta fusese la un moment dat inglobata in spatiile comerciale ale magazinului Bucuresti dar arata deja jalnic la acea data. O alta fotografie, de la inceputul anilor '90, arata tristetea acelei fatade.



Imi aduc aminte ca atunci cand eram eu student, acolo era un fel de club cu mese de biliard unde am jucat si eu cu colegii un pic. Apoi, in vremurile recente, a aparut mizeria asta de cladire, care mai este si asociata cu un personaj care va fi curand de trista amintire, aici fiind sediul sau de campanie la prima suspendare (foto din 2009):



Subiectul acestui articol este insa "casa sofisticata" proiectata in 1910 si galantarul ei. Desenele se afla la AN-DMB, fond PMB Tehnic, dosar 265/1910 iar eu am fost singurul cercetator al acestuia, dupa microfilmarea din 1996.



Surpriza este autorul acestei cladiri - Ernest Doneaud. Cum n-a mai cercetat nimeni acest dosar pana acum, cred ca asta este o informatie inedita.

sâmbătă, 16 august 2014

MICI DETALII 13

Ieri a fost o zi sfanta, atat de sfanta incat lumea a dat buzna la mare inclusiv pe banda de urgenta a autostrazii. In cinstea acestui sfant eveniment, am decis sa mai adaug un episod la seria mea de mici detalii, al XIII-lea.



Aceasta este sfanta manastire Cozia, sunt sigur ca ati recunoscut-o in ciuda aparatului foto gresit pe care-l aveam la mine cand am facut fotografia asta (spre deosebire de un moment anterior cand aveam la mine sfantul meu Olympus).



Un detaliu al pridvorului arata si problema pe care doream s-o arat la acest sfant monument istoric. Cum, n-ati observat!? Iata ce poti face cu o sfanta bormasina:



Eu zic ca omul sfinteste locul ...

marți, 12 august 2014

CONFERINTA

Saptamanal, la Palatul Sutu se tine cate o conferinta. Printre acestea se strecoara si cea de-a doua prelegere a mea.



Cu sprijinul substantial al celor de la Bucurestiivechisinoi. Si cu munca lui Cezar care se ocupa de organizare si de popularizarea evenimentelor, inclusiv prin afisul de mai sus. Le multumesc!

vineri, 8 august 2014

CRIMA IN PLINA STRADA

Am dat un titlu idiot, cum ar da majoritatea "jurnalistilor" (care sunt idioti) atunci cand vor ca prin monstruozitatea enuntului sa atraga cititori desi subiectul in sine nu e chiar cum promite titlul. Adica da, e in plina strada a Banatului, la intrarea in Chitila, pe drumul care duce la Pitesti si care pana in acest loc se cheama Soseaua Chitilei. Victima este unul dintre ultimele (probabil chiar ultimul) corpuri ale vechii fabrici de zahar din Chitila. Am mai scis despre fabrica de zahar, ratiunea insasi de a fi a localitatii Chitila, care la origine era doar o suprapunere de trei mari mosii, una dintre acestea fiind mosia lui Nicolae Bibescu, mosia Mogosoaia Zalhana. La Arhivele Nationale Centrale, in fondul "Ministerul Agriculturii, Reforma Agrara, Ilfov" exista planul acestei mosii. Nu l-a mai cercetat nimeni pana la mine asa ca e bine sa dau un pic de extras aici:







Am marcat pe acel detaliu al planului locul aproximativ al crimei. Saptamana trecuta s-a demolat acest corp pe care nu mai pot sa-l arat decat gratie fotografiilor din Google Maps, facute de cei de la Google in 2012:





Doua fotografii micute apar in monografia dedicata Bancii Marmorosch Blank in 1923, adica anul urmator intocmirii acelui plan de mosie. Le-am publicat in articolul anterior despre fabrica. Nu-mi dau seama acolo unde ar fi putut fi acest fost corp de poarta. Mai exista, tot la arhivele centrale, o fotografie mai buna a acestei fabrici. Ii multumesc Oanei Marinache pentru amabilitatea de a-mi fi furnizat aceasta fotografie si de a ma scuti pe mine de a mai cere, astepta si apoi fotografia eu insumi acest document. In fapt, acest cadru este unul dintre cele doua folosite la monografia de care spuneam si care in acea lucrare apare un pic decupat, avand lipsa extremitatea sa stanga:



Nu stiu daca nu cumva tocmai acel corp din extrema stanga a fost cel ce s-a demolat acum.
Crima ramane totusi crima pentru ca aceasta cladire din ansamblul celei mai vechi fabrici de zahar din tara, un obiectiv atat de important incat era pe punctul de a genera un conflict diplomatic cu Austro-Ungaria in 1878, trebuia inclus in lista monumentelor istorice si nu demolat. Cu atat mai mult cu cat nu inteleg ratiunea unei astfel de demolari. E foarte probabil o "demolare preventiva". Dar ce poti sa mai spui in acest teritoriu impropriu numit tara?
Iata, gratie www.dacoromanica.ro , dezbaterile parlamentare din 1878 de care spuneam:

luni, 7 iulie 2014

77


Astazi trebuia sa-l serbez pe tata la implinirea varstei de 77 de ani. Este al treilea an in care nu pot sa o fac pentru ca in primavara lui 2012 a plecat dintre noi ... Sper ca eu sa ma insel in ce priveste vesnicia si ca el este cu adevarat intr-o lume mai buna.

duminică, 6 iulie 2014

ROMANIA SAU ABERATIA EUROPEANA A DREPTURILOR SI LIBERTATILOR

Plecând eu spre Sibiu vineri la prima oră, am fost decuplat de la ştirile cu adevărat importante. Am aflat abia azi cu stupoare că joi, în ajunul zilei de 4 iulie – un fel de simbol internaţional al luptei pentru libertăţile cetăţeneşti – Curtea Constituţională a emis o decizie care ne aduce în zona statului discreţionar.
Decizia se referă la aplicarea legii 176/2010 şi la situaţia în care se află Mircea Diaconu cu presupusa sa incompatibilitate. De pe Hotnews aflăm că:

“Interdicţia de a ocupa o funcţie pe o perioadă de trei ani în cazul celor declaraţi incompatibili sau în conflict de interese se aplică tuturor funcţiilor eligibile prevăzute de Legea 176/2010 şi nu doar funcţiei deţinute la momentul respectiv este interpretarea dată sintagmei “aceeaşi funcţie”, în urma unei decizii de joi a CCR, au declarat pentru Agerpres surse judiciare.”

Acest lucru este un abuz la adresa însăşi democraţiei pentru că deschide drumul către interzicerea unor drepturi cetăţeneşti fundamentale – anume de a alege şi a afi ales – be baza oricăror elucubraţii ale unor politruci odioşi precum ala care conduce ANI. Cu alte cuvinte, ţi se poate pur şi simplu nega dreptul de a fi ales pentru o abatere disciplinară căci, conform legii de care vorbim, “incompatibilitatea” nu este o infracţiune, nu este o contravenţie şi, prin urmare, nu este decât o abatere disciplinară care are ca rezultat pierderea slujbei pentu care se constată incompatibilitatea. E spus EXPLICIT:

Art. 25
(1)   Fapta persoanei cu privire la care s-a constat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta şi dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni.

Din câte bag seama enunţul e clar pentru orice vorbitor de limba română, nu cred că incompatibilitatea întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni ci rămâne la “abateri disciplinare”. Adică, aş spune eu, şi a trece pe roşu este o faptă mai gravă decât a fi constatat incompatibil dar nu-ţi interzice nimeni să accezi la o funcţie publică pentru o asemenea faptă. Mai mult, am explicat că până şi originea acestei dispute, constatarea incompatibilităţii lui Mircea Diaconu a fost o interpretare abuzivă a legii, dovedită de absolvirea dnei Ecaterina Andronescu de orice vină într-o chestiune fix din aceeaşi speţă. Domnniei sale i s-a acceptat situaţia de a fi şi rector şi senator concomitent căci aşa spune legea – incompatibilităţile funcţiilor de aleşi ca deputaţi sau senatori nu se aplică în domeniile culturii şi educaţiei, nici pentru activităţi şi nici pentru funcţii. Dar las asta la o parte.
Mă văd nevoit din nou să constat extraordinar de reaua credinţă a unor cetăţeni care poartă titulatura pompoasă de “judecător” şi care decid astfel de distorsiuni ale logicii. Pentru că trebuie fie să ai o totală lipsă de capacitate de a gândi logic fie să fii îmbibat de rea-credinţă pentru a face o astfel de constatare absurdă cum este cea care atribuie sintagmei “aceeaşi funcţie” acoperirea tuturor situaţiilor  descrise DISTINCT la art. 1 al legii 176/2010. Făcând asta ai transforma excepţia explicită a legii în exact opusul său! Albul devine negru şi negrul nu mai poate fi decât alb. Pentru că acelaşi articol 25 al legii 176/2010 spune mai mult decât limpede:

“(2) Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa unui conflict de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sa a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie de demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportuli de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.
(3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementări aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective.”

Articolul nu numai că vorbeşte exclusiv de “sancţiuni disciplinare” dar şi indică faptul că sancţiunea cea mai gravă este eliberarea din funcţie. Diaconu a fost deja sancţionat disciplinar iar decăderea din drepturile sale se limitează la ocuparea în viitorii 3 ani de funcţii publice CU EXCEPŢIA CELOR ELECTORALEDistincţia era cu atât mai necesară cu cât art. 1 enumeră funcţii publice la grămadă: alese, numite, de funcţionari sau de persoane din cabinetele demnitarilor. Abuzul CCR din recenta decizie constă în extinderea decăderii din drepturi dincolo de această excepţie firească. Spun firească pentru că, în conformitate cu toate principiile legate de drepturi şi libertăţi din constituţie, mai ales citind art. 53, nu poţi limita drepturile electorale din cauza unei SANCŢIUNI DISCIPLINARE ci în urma unor condamnări sau a unor situaţii prevăzute la art. 16 şi 36 din aceeaşi Constituţie. Acest lucru se face abuziv si ilogic prin asimilarea tuturor funcţiilor DISTINCTE din art. 1 cu ceva ce poate fi interpretat cu “aceeaşi funcţie” ceea ce, cum spuneam, este de o stupiditate fără seamăn. Am arătat deja că această excepţie a excepţiei – candidatura pentru o altă deminitate publică decât cea din care ai fost exclus ca sancţiune disciplinară – este un amendament la legea iniţială. A pune problema în maniera CCR s-ar traduce prin aceea că, deşi legea face o excepţie pentru funcţiile alese, excepţia nu ar putea funcţiona în fapt niciodată pentru persoanele alese. Dacă ar fi fost aşa atunci de ce legea ar mai fi prevăzut excepţia respectivă şi nu a spus de la bun început că persoana decăzută din funcţia ocupată ca urmare a incompatibilităţii NU MAI POATE CANDIDA DELOC? Dacă asta era intenţia legiuitorului atunci de ce s-au mai introdus noţiuni/excepţii care să nască astfel de întrebări şi răspunsuri idioate din partea CCR !? Eu cred că este simplu, legiuitorul nu a intenţionat aşa ceva căci nu şi-a dorit un abuz la adresa libertăţilor şi drepturilor fundamentale ale omului – a alege şi a fi ales. Ceea ce a decis acum CCR deschide poarta oricărei limitări a acestor drepturi şi libertăţi în viitor. Un atac la democraţie din partea unei instituţi care pretinde că veghează la stabilitatea democraţiei şi a “statului de drept”. Vorbe fără acoperire.

Ceterum autem censeo Băsescu esse delendum. 

luni, 30 iunie 2014

Locuintele RMS in Piata Lahovary

Pentru ca i-am promis nu numai lui Armyuser candva dar chiar si lui Hungry Mole, iata ca public ceva legat de un mare imobil de locuinte colective. Unul dintre primele blocuri bucurestene se afla in Piata Lahovary si a fost proiectat in 1926 pentru angajatii Regie Monopolurior Statului. Arhitectul, Lucian Teodossiu, este mentionat si in legatura cu transformarea Conacului Golescu-Grant in anii '40. Probabil ca legatura cu acest conac se face prin intermediul Regiei Monopolurilor Statului de care tinuse candva si manufactura de tutun de pe mosia Grant. 
Iata extrasul din dosarul aflat in arhiva PMB cu nr. 662/1926:

sâmbătă, 21 iunie 2014

MICI DETALII 12

In urma cu 15 ani, cand calcam prima data in Paris, am ajuns in fuga si in Place de Vosges care si atunci ca si acum, arata la fel ca in urma cu 400 de ani.

Poza de mai sus e din 2005 caci prima data n-am avut un aparat foto la mine. Stiu ca in porticurile acestei piete m-a frapat atunci sistemul de boltire care mi s-a parut extrem de dibaci pentru ca piatra si caramida pareau imposibil asezate din punct de vedere static. Am ramas cu impresia asta creata in fuga. In 2005, cand m-am intors acolo cu o camera foto, am facut poza asta:

Atunci m-am uitat cu mai multa atentie si mi-am dat seama ca piatra nu pare chiar piatra. O galerie este chiar fara "piatra" sau caramida astfel ca devenea limpede ca e o butaforie:
 
Cand m-am intors in 2011 (din exteriorul Place de Vosges am mai folosit fotografii din 2011) am avut bucuria sa prind un santier astfel ca misterul a fost rezolvat: 
Avand in vedere sarmele si scoabele pe care le puteam vedea de jos, imi inchipui ca nu e deloc prima refacere. Si iata cum arata boltirea dupa reabilitare in alta parte a porticului: 
Si o alta imagine din alta zona:

Dar poate n-ati remarcat ceva in imaginile cu galeriile. In 2005 vedeam asta:

In 2011 vedeam asta:

Cred ca era mereu vorba despre cetateni europeni din aceeasi gasca pe care o vedeam la Tour Eiffel in 2009:


Cand francezii termina cu ce au ei de lucrat, e limpede ca au de ce sa se enerveze in legatura cu astfel de cetateni si odata pun mana si aseaza ceva in caucioarele lor de supermarket ...