Recent, intr-o comunitate de dezbateri privind interesul public, a fost deschisa din nou problema cainilor comunitari. In cursul schimburilor de pareri, dupa ce
Radu Oltean a avut niste opinii mai ferme si a generat o reactie de sapuneala agresiva din partea mai multor persoane, am indraznit sa intervin si eu ca sa arat concret ca lucrurile nu sunt in regula. Ati mai vazut la mine pe blog ca in fata blocului meu se afla un lagar de refugiati canini si
consecintele acestui fapt. Multi. Am spus ca sunt multi. Cineva mi-a raspuns, implicit facandu-ma mincinos, adresandu-mi la punctul 5 al interpelarii sale urmatoarea parere:
"5. Nu trebuia sa spuneti ca linga blocul dvs sunt 25 de canii, ca fiti sigur nu v-a crezut nimeni, caci practic nu are cum sa se intimple o astfel de situatie, doar daca , cu exceptia dvs si a d-ului Oltean , celalti vecini ii iubesc, hranesc si adapostesc.
Va doresc sa aveti uneori timp cit sa observati din cind in cind etologia canina"
Acum stiu ca parea greu de crezut ca asa ceva se putea intampla in capitala unei tari europene:
Nu stiu cum s-a facut dar chiar in ziua acelei fotografii, la vreo trei ore dupa, au venit in sfarsit oamenii primariei sa ridice tabara:
Dl
Poteras - pe principiul "porcul nu se ingrasa in ajun ... da' se satura!" - a facut in sfarsit gestul de a asigura confortul auditiv, olfactiv, vizual al cetatenilor din mai multe blocuri care inteleg ca au depus sesizari nenumarate intr-o lunga perioada de timp.
Interpelarea de care spuneam continea insa si urmatoarea intrebare (retorica):
"3 ( intrebare retorica ) ca cetatean care sunteti deranjat de prezenta canilor, si pe buna dreptate, ati castrat-sterilizat vreun caine dintre cei care va deranjeaza ? Asa din cosnstiinta cetateaneasca si ca datorie fata de dvs si concetatenii dvs.....".
Aici m-am cam aprins pentru ca deja sunt obisnuit cu astfel de eroare de judecata cand vine vorba de monumente: "da' sa vad eu cati bani a adus ONG-ul lu' peste" sau "da' astia care fac gat ca se darama "maghernitele" cate case au reparat ei" si alte asemenea. Gresit, gresit, gresit.
Oamenii nu se aduna ca sa se stranga. Ei se aduna intr-o comunitate pentru a face lucruri in comun, coordonarea fiind delegata unor autoritati. Care primesc bani din taxe si impozite ca sa se ocupe de interesul comun. De la Regulamentele Organice incoace acestea au fost definite ca :
Astea sunt doar o parte dintre indatoririle de baza ale oricarei administratii locale de peste 180 de ani incoace.
Asadar, daca exista voluntari, atunci acestia ar trebui doar sa ajute, sa faca lucruri suplimentar unui anume barem si nu sa se substituie autoritatii. De exemplu, la punctele in care sunt stransi cainii fara stapani, sa asigure prin contributie voluntara resursele pentru ca acei caini sa stea o saptamana mai mult pana la adoptia eventuala decat ii poate tine primaria. Sau sa aduca medicamente si pentru caiinii care s-ar dovedi mai multi decat estimarile bugetare ale primariei. Dar nu ar fi bine ca activitatea hingherilor si a directiei de specialitate a primariei sa fie substituite de ONG. Pentru ca orice ONG ar tinde sa faca aceasta chestie pe termen nedefinit pentru a-si asigura o activitate (salariata in cazul organizatorilor, neplatita pentru voluntarii pe care ii atrag) iar primariile s-ar culca pe ureche ca are cine sa le faca treaba. In plus, lucrurile facute din initiativa "gospodareasca" nu de putine ori genereaza situatii neplacute sau conflicte cu alti cetateni atat timp cat nu sunt hotarate intr-o forma de decizie colectiva oarecare.
Ar fi oricum bizar sa ies de capul meu pe strada in halat alb, cu un cleste si un sis in mana sa prind caini ca sa-i castrez nu-i asa?
De fapt am vrut sa atrag atentia ca problema cainilor din Bucuresti are cel putin 175 de ani. In raport cu perioada asta a trecut foarte putin timp de cand Basescu avea prilegul sa ranjeasca spre Brigitte Bardot.
Intr-un proiect de buget din 1836 (scos dintr-o carte scrisa in 1936 de ing. Vartosu si pe care am primit-o cu imprumut de la dl. prof. Pippidi caruia ii multumesc) apare si un serviciu de hingheri.
Care avea cam 1% din bugetul de cheltuieli.
Nu vreau sa fie omorati cainii. Dar nici nu-i vreau sa-mi latre in haite sub geam. Imi plac cainii dar nu mai vreau sa-mi aud copilul spunand sa fiu atent ca o duc numai pe unde e pipi si caca de caine (acum se vede mai clar fiind zapada). De fapt, oarecum sunt ingrijorat acum pentru ca desfiintarea padocului a dus la largirea tarcului unde oamenii ar trebui sa-si scoata cainii pentru nevoile zilnice. In imaginea de mai jos ii vedeti pe cei care erau foarte constiinciosi in ingrijirea acelor caini nefericiti, atat in aducerea apei si hranei cat si in asigurarea curateniei. Acele multe puncte negre de pe zapada cred ca e limpede ce reprezinta - voluntarii curatau, ce-i drept, regulat acest padoc. In conditiile in care in tarcul cainilor cu stapan nu vad niciodata stapanii cu pungulita prevazuta de lege pentru asigurarea curateniei, am senzatia ca primaria nu va face curat la fel de des asa ca va mirosi in continuare aproape ca la gradina zoologica pe langa tarcul lupilor ...
