miercuri, 17 ianuarie 2018

ARHITECTURI PRIVATE 9


Am dat peste o casă relativ comună în epoca ei. Când m-am uitat însă cu mai multă atenţie peste această filă de la AN SMB, fond PMB Tehnic, dosar 41/1891, am remarcat că pe faţadă, spre "fundu' curţii", se remarcă fluturând un steag.

Logica spunea că acolo nu prea avea ce să fie altceva decât obişnuita budă, fapt confirmat de lectura planului acestei "reparaţi radicale", aşa cum s-a numit atunci extinderea casei.

Mi-am amintit de dl Tudose, plecat acum din funcţie, aproape fluturând lângă acel steag ... Apoi m-am gândit ca poate dl. proprietar Algasi era unul care folosea des expresia "am căcat steagu'!" şi arhitectul a vrut să-l flateze prin acest proiect ... 
În fine, dl. Tudose coboară steagul, acum vin fetele cu steagurile lor, care sper sa nu fie chiar propriile fuste.

joi, 11 ianuarie 2018

DOCUMENTE ALE OCUPATIEI GERMANE DIN 1916

Bucurestiul a fost ocupat in data de 6 decembrie 1916, asa gasim in mai toate sursele disponibile online. La Arhivele Nationale - Serviciul Judetului Ilfov, se gaseste un document al prefectului de Ilfov, cu indicatia "f.f. urgent", care inca din 5 decembrie 1916 incerca sa puna lucrurile in ordine sub ocupatia germana, "in intelegere cu Administratia militara a teritoriului ocupat". Documentul dactilografiat este nesemnat, probabil era un duplicat.
La 11 ianuarie 1917, deci in urma cu fix 101 ani - daca nu luam in calcul reforma calendarului, la care ocupatia germana a mai contribuit putin - era emisa o instiintare bilingva, pentru stabilirea unor restrictii care, daca erau incalcate, puteau duce chiar la impuscare fara judecata.
Din acelasi dosar de arhiva (AN-SJIf, fond Prefectura Ilfov, dosar 47/1916) aflam si atributiile "trupelor de ocupatiune" din judetul Ilfov care, la acea data, includea si capitala. 
Mi-a placut interdictia de a se taia arborii din localitati, in contextul ordinului de a se face provizii de lemne de foc puse in ordine pentru a putea fi usor transportate. La fel si interdictia de a taia arborii de pe marginea drumurilor (nu ca salbaticia de azi, in plina libertate)... 
Probabil ca daca razboiul ar fi avut alt curs, azi am celebra un centenar de ordine si disciplina. 
Imagini cu atmosfera din epoca se gasesc in mai multe postari ale lui Alex Galmeanu.

vineri, 22 decembrie 2017

ATELIERUL FOTOGRAFIC FRANZ DUSCHEK (1)

Miercuri am fost la lansarea unui album foarte frumos despre Sinaia scos de editura lui Radu Oltean. Cum dl. Emanuel Bădescu este unul dintre coautori, am vrut să-i comunic faptul că am găsit în arhive autorizarea atelierului lui Franz Duschek din strada Franklin nr. 3. I-am promis că voi scrie acest articol. Acum văd că trebuie să rezerv un al doilea episod acestei locaţii căci am constatat că am şi atelierul lui iniţial, cel din Podul Mogoşoaiei nr. 21. Aşa că, în acest prim episod voi prezenta autorizarea acestui atelier, despre care am comentat în mod greşit pe blogul lui Alex Gâlmeanu, atribuindu-i-l lui Szathmari. În fotografia lui Duschek din 1874 în care se vede Podul Mogoşoaiei între Teatrul Naţioal şi Sărindar, apare pe un fragment de calcan înscrisul "21 Typografia moderna".

Cadrul este de la muzeuldefotografie.ro unde se poate vedea şi fotografia întreagă. De fapt, acolo era o intrare către un fund de curte, după cum se vede şi din planul acestui segment de stradă desenat în 1856 (de la AN-DMB, fond PMB General, dosar 102/1856). Acum sunt chiar convins că subiectul fotografiei lui Duschek era - de fapt - localizarea propriului atelier, căci intrarea spre "Typografia modernă" este încadrată fix în centrul imaginii. 
Iar în fundul de curte se pare că erau nişe anexe peste care şi-a construit Duschek un atelier de fotografie în anul 1874, luând cu chirie acest loc pe 5 ani de la un "Baron Niculics". Acel baron care era proprietarul ce-i închiria locul trebuie să fi fost cineva din familia Nikolici de Rudna. Pe detaliul acelei reprezentări a proprietăţilor din Podul Mogoşoaiei din 1856, pare că în acel loc de lângă prăvăliile Sărindarului ar scrie "Prinz Nikolz" ...

Cererea de autorizare provine de la AN-DMB, fond PMB Tehnic, dosar 11/1874 unde sunt arhivate şi planurile autorizaţiei cu biletul 125/1874.

Construcţia pare să fi fost una destul de mare deşi aparent improvizată. Mi s-a părut interesant şi faptul că planurile sunt semnate de însuşi Grigore Cantacuzino, primarul Bucureştilor. Nu e deloc uzual, de regulă semnătura care se regăseşte pe aceste desene este cea a rhitectului comunei, mai târziu a şefului serviciului arhitectură.

Nu a funcţionat multă vreme acest atelier în Podul Mogoşoaiei 21. Cert este că la 1876 Duschek deja îşi construia atelierul din strada Franklin iar în ce priveşte primul său atelier, în 1876 solicita o altă autorizare ca să repare locul şi să-l lase cum fusese înainte de a-l închiria. Documentul se găseşte la AN-DMB, fond PMB Tehnic, dosar 19/1876.

Pentru că în discuţia cu dl. Bădescu am fost întrebat şi de anul deschiderii străzii Edgar Quinet, pun aici şi un plan cu acel perimetru din 1868. La acea dată deja figura "strada Nouă" dar nu ştiu de câtă vreme. E cert însă că nu a apărut decât după 1856, de când datează desenul arătat mai sus dar şi planul Jung. Prin urmare, deschiderea acestei străzi s-a făcut între 1856 şi 1868.

Din păcate, acest plan destinat determinării porţiunilor din terenul proprietătii Greceanu ce urmau a fi expropriate pentru prelungirea Bulevardului Academiei către Cotroceni, nu cuprinde şi proprietarii de pe partea opusă, în zona Sărindarului. Documentul se găseşte la AN-DMB, fond PMB Tehnic, dosar 5/1866. 
Deci aceasta este scurta trecere a lui Duschek prin Podul Mogoşoaiei 21 (deşi pare că acest număr a ajuns repede a fi în zona pe care se află zi Magazinul Victoria). Mi-a luat ceva vreme ca să mă ţin de promisiunea de a mai scrie despre atelierele fotografice peste care am dat în arhive ...

marți, 19 decembrie 2017

Şi veşti bune - Dan Roşca

Dupa ce a fost amanata, a avut in cele din urma loc ceremonia prin care meritele prietenului meu si al multora dintre bloggerii conectati cu blogul meu au fost recunoscute de Academia Romana. Ma refer, bineinteles, la Dan Rosca, autor de carti foarte activ in ultimii ani.
Felicitari !!! Si cum ii spun destul de des, ar trebui sa-si refaca blogul distrus de o gazduire nefericit aleasa ...

joi, 23 noiembrie 2017

ARHITECTURA NEOROMANEASCA INTR-O CONFERINTA



Marți, 28 noiembrie, de la ora 18:30, Asociația Istoria Artei organizează în parteneriat cu Casa de cultură „Friedrich Schiller” evenimentul „Arhitectura neoromânească, promotoarea Marii Uniri”, susținut de dr. arh. Ruxandra Nemțeanu, conferențiar universitar, expert în domeniul monumentelor istorice și autor al volumului „Vilă în stil neoromânesc” (2014). Cu această ocazie vor fi prezentate de către istoric de artă dr. Oana Marinache, coordonatorul proiectului și rezultatele cercetării de teren și de arhive desfășurate în perioada octombrie - noiembrie în cadrul proiectului cultural „Arhitectura neoromânească, promotoarea Marii Uniri”, câștigător al unei finanțări nerambursabile în cadrul programului ACCES Centenar. 

Proiectul și-a propus să scoată la lumină și să prezinte în mediul virtual principalele construcții realizate de arhitecții Paul Smarandescu, Petre Antonescu, Gheorghe Simotta, Victor Ștephănescu, Statie Ciortan și Dimitrie Ionescu-Berechet. Alegerea acestor nume a fost determinată de impactul pe care l-au avut în arhitectura naţională printr-o carieră lungă şi fructuoasă, prin promovarea unor programe de arhitectură noi (primării, prefecturi, şcoli şi licee, administraţii financiare, spitale, monumente comemorative) în plus faţă de exemplele rezidenţiale din marile centre urbane ale României Mari. Activitățile desfășurate în această toamnă sunt: cercetare de arhivă și pe teren, ateliere de istoria arhitecturii pentru elevi, fotografiere, editarea și tipărirea unui catalog, distribuirea gratuită a catalogului în instituțiilor culturale din țară, realizarea 
blog-ului http://arhitecturaneoromaneasca.blogspot.ro/, 
organizarea unei conferințe publice de prezentare a rezultatelor proiectului. Toate acestea continuă seria evenimentelor de promovare a marilor personalități ale arhitecturii noastre, de valorificare a patrimoniului construit și de atenționare asupra stadiului precar în care se găsesc astăzi multe dintre clădirile realizate în ultimii 100 de ani. 

Echipa proiectului: Oana Marinache, Ruxandra Nemțeanu, Alina Havreliuc, Cristian Gache (LOGO TYPE SRL), Ruxandra Ștețca (INOMOT CREATIV SRL), Lucia Morandini (KHS IT SRL) Parteneri: Arhivele Naționale ale României, Casa de cultură „Friedrich Schiller”, Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti de la Porțile Bucureștiului, Asociatia DAR Development, Liceul „Eugen Lovinescu”, Școala gimnazială „Maria Rosetti” și Școala generală nr. 128 din București, Școala gimnazială „Henri Berthelot” din Ploiești, Liceul „Ion Ghica” din Răcari 

Proiect cultural finanţat de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale în cadrul programului ACCES Centenar 2017 și co-finanțat de Asociația Arefu.

marți, 21 noiembrie 2017

OSCAR MAUGSCH 2

Am primit fotografia unui loc de veci de la Timisul de Sus de la dl. colonel Cristian Scarlat, Asociatia Stindard. Cu permisiunea sa o public pe blog ca ultima lamurire privind prenumele arhitectului Maugsch. 



Mai multe date despre arhitect se pot gasi pe Arhiva de Arhitectura, acolo unde nu era insa sigur anul mortii iar anul nasterii e cu un an anterior celui trecut pe crucea locului de veci. Fiind fotografie, probabil era mai nimerit sa o public la Poze"DECAT". Voi pune insa acolo o imagine cu una dintre cladirile sale, mai bine.

sâmbătă, 11 noiembrie 2017

UN CONCURS DE ÎMPREJURĂRI

Am vrut să scriu câteva vorbe pe tema marilor proiecte de investiţii care se fac din bani publici dar m-am lăsat pe tânjală. M-a stimulat un articol de la prietenii ce scriu la Simply Bucharest aşa că pun în pagină câteva idei. 

Destul de recent se anunţa o uriaşă investiţie de extindere a aeroportului de la Otopeni. Aproape un miliard de euro. Exceptional! – zice lumea la auzul acestor veşti. Dar proiectul unei asemenea investiţii unde e? Cine l-a făcut şi prin ce procedeu de atribuire? Nimeni nu pare să se mire că aşa ceva este posibil într-o ţară UE. În orice ţară cu un minim grad de decenţă, o asemenea majoră investiţie nu s-ar face niciodată, dar niciodată, fără un concurs internaţional de arhitectură. Ce bucurie fusese în presă când Dorin Ştefan câştigase un astfel de concurs in Taiwan! În România n-avea ce să câştige, singurul concurs internaţional de arhtectură fiind cel pentru consolidarea şi reabilitarea Muzeului Naţional de Istorie iar acest concurs a fost transformat într-un circ ieftin de către directorul muzeului, care a anulat atribuirea contractului celor ce au ştigat. A, a mai fost un astfel de circ, atunci când s-a organizat un concurs pentru Piaţa Universităţii abia după ce gaura era deja făcută în vestigiile arheologice de acolo, dat fiind că exista un proiect tehnic pentru parkingul subteran dar municipalitatea n-avea nici măcar o vagă idee cum va arăta spaţiul public de la suprafaţă. Între noi fie vorba, oricum nici nu conta acest aspect căci acolo este spaţiul rezidual unde se pun barăcile şi talciocurile cu ocazia diverselor zile festive şi se vede clar că deşi s-a făcut această regândire a spaţiului, taximetriştii stau în continuare la colţul străzii dat fiind că nimeni n-a gândit o staţie de taximetre ... 

Revenind, problema pe care vreau să o subliniez este cea a dispreţului autorităţii publice pentru ideea de concurs. "Avem proiectul!" sună de obicei anunţul public, aşa cum a fost cazul cu sala polivalentă atât de aşteptată a Bucureştiului. 
Acum am fost stimulat de megalo-proiectul anunţat de primarul sectorului 5 în urmă cu câteva zile. "Centru de regenerare urbană" este botezată acţiunea care, din nou, în alte ţări ar fi fost obiectul unui mare concurs de soluţii de urbanism (poate ar fi participat si Popescu ... ). 40.000 de locuinţe !!! Va fi şi acvariu ca la Valencia! Le face repede, vor demara lucrările anul viitor ... nu ştiu exact cum căci cică "a dat drumul la PUZ" ... Păi dacă demarează anul viitor, înseamnă că are un proiect tehnic pentru fiecare construcţie în parte !? Păi autorizarea se face în baza unei documentaţii de urbanism aprobate iar asta abia a fost începută. În cât timp s-ar face un plan urbanistic serios? O zi, două sau trei? Să zicem că-l face cineva în trei luni, de dragul ipotezei. Dar ăsta trebuie să parcurgă un drum de avizare, în CTUAT, la agenţii şi autorităţi publice – trafic, mediu, infrastructura tehnică etc. Vor dura, aşa cum va dura şi procesul de aprobare în consiliul municipal al sectorului. După ce ai condiţiile de amplasare şi de configurare se cheamă că poţi începe proiectarea tehnică a construcţiilor. În cât timp poţi face un proiect serios pentru un "acvariu ca la Valencia"? Chiar şi pentru locuinţele alea aparent simple (dar programatic mai complicate decât ce face ANL, pe care-l repudiază) şi tot îţi trebuie ceva timp pentru elaborare. Primarul vorbeşte numai despre licitaţiile pentru execuţie. Dar cum se vor/s-au atribuit contractele de proiectare şi cu ce caiete de sarcini ca să poată începe lucrările în vara lui 2018 în aceste condiţii!? 

Prin urmare vorbim vorbe sau vorbim nişte vorbe dubioase sub aparenţa unor nobile intenţii ce apar numai în urma diverselor concursuri de împrejurări.