duminică, 12 aprilie 2015

PENTRU CEI CE CRED

Cine imi urmareste blogul imi cunoaste indoielile religioase. 
Pentru cei ce cred mai mult ca mine, Hristos a inviat!



In imaginea de mai sus am surprins o slujba armeneasca in jurul presupusei pietre a ungerii ce se afla in biserica Sfantul Mormant din Jerusalim.

luni, 6 aprilie 2015

LA RADIO

La invitatia dlui Rasvan Roceanu, realizator al emisiunii "Intalniri capitale" de la Radio Romania, Bucuresti FM, am fost astazi la studiourile din General Berthelot pentru a inregistra o emisiune programata in aceasta seara, cu incepere de la ora 20.30. Asadar, "care puteti si aveti posibilitatea", ma puteti asculta cum bat campii pe tema patrimoniului, in aceasta seara, de la 20.30, pe frecventa 98,30 FM (daca sunteti in masina ori langa un radio) sau chiar online

miercuri, 11 martie 2015

NOBILI, DAR MULTI !

Am văzut o iniţiativă legislativă ce a fost respinsă în Senat şi care a ajuns acum în Camera Deputaţilor. Este vorba de o intenţie nobilă, aceea de a proteja patrimoniul cultural şi dincolo de cadrul legal deja existent, aplicabil monumentelor istorice. M-aş bucura din toată inima dacă nu mi-ar veni să plâng cu un ochi şi să râd cu celălalt. De fapt, cred că ar fi mai nimerit să plâng cu ambii ochi şi să râd cu altceva.
Cred că este suficient să parcurgi expunerea de motive pentru această lege ca să înţelegi de ce propunerea legislativă în cauză este o aberaţie.



Am subliniat cu galben expresiile cheie, demne de “perlele” care apar întotdeauna după sesiunile de bacalaureat. Nu vreau să le comentez mai mult dar mi se pare că acest text arată “simbolul măreţiei” clasei noastre politice şi “urgenţa necesităţii” de a o schimba. Şi eu am subliniat necesitatea schimbării urgente a cadrului legal existent dar cu scopul de a-l face mai clar şi mai operativ, nu de a-l mai încărca prin noi cocoaşe puse administraţiei şi atât. Esenţa propunerii legislative se rezumă în fapt la asta, concept subliniat chiar de expunerea de motive, care ne lămureşte că legea trebuie să fie “prohibitivă” şi să “reglementeze crearea cadrului legal”. Am afirmat că textul de lege propus este o aberaţie şi îndrăznesc să spun că iniţiatorii (50!) habar nu au cum funcţionează administraţia şi care este rolul acesteia. Prietenul Adi Bălteanu mi-a semnalat situaţia, ba el a avut şi pornirea lăudabilă de a propune nişte amendamente. Eu spun că ceva atât de slab nici nu merită a fi amendat pentru că e doar o formă fără fond. Trist este să văd că, o astfel de iniţiativă legislativă, susţinută de o astfel de compunere de nivel de şcoală gimnazială şi pompos numită “expunere de motive”, a fost semnată şi de cel puţin doi foşti miniştri!

Aberante sunt mai multe aspecte pe care le-am şi subliniat în articolele respective.



1. Legea dublează unele legi aflate în vigoare. Chestiunile tratate în propunerea legislativă sunt rezolvate de legea 422/2001 (care vorbeşte de zone protejate, zone de protecţie) dar şi de legile privind urbanismul. Mai mult, chestiunile legate de decizia locală, la nivelul acesta “prohibitiv” la care se limitează legea, ar putea fi rezolvate direct prin intermediul planurilor urbanistice generale sau zonale, prin voinţă locală.
2. Termenii folosiţi sunt de o confuzie logică excepţională. Unele dintre obiectivele “clasificate” (în alt articol se vorbeşte totuşi de “clasare” în mod indirect prin invocarea unor “norme de clasare”, aceste cuvinte având înţeles juridic cu totul şi cu totul distinct) ar putea fi de “valoare naţională şi universală”. Reamintindu-ne că propunerea legislativă vizează construcţii “altele decât monumentele istorice”, te poţi întreba cât de şubredă poate fi mintea unora care pot considera că ceva care este cu adevărat de “valoare universală” ar putea să nu se găsească deja în lista monumentelor istorice !? Sau că la o asemenea constatare de valoare n-ar lua direct drumul procedural al clasării in lista monumentelor? Las la o parte ca termenul folosit în propunere pentru categoria juridică de monument istoric nu există - "monumente istorice şi de arhitectură" adică
3. Nu mă mir că iniţiativa legislativă nu are niciun maghiar printre semnatari din moment ce “construcţiile reprezentative” au o barieră temporală care începe din 1859. Ce legătură are 1859 cu valoarea şi reprezentativitatea? Mai mult, împărţirea pe intervale de timp s-ar aplica numai uneia dintre cele trei clase, anume construcţiilor civile. Construcţiile civile care sunt şi tradiţionale (?), adică a doua clasă, nu au astfel de constrângeri şi nici nu ştiu exact de ce se propune categorisirea asta şi la ce foloseşte ea.
4. În fapt, nimic nu ne lămureşte la ce foloseşte tot acest text de lege căci singura consecinţă practică ar fi existenţa unui aviz în plus la autorizarea lucrărilor de construire în viitor. NU sunt stabilite alte consecinţe directe nici avantaje fiscale sau financiare şi nici sancţiuni specifice încălcărilor prevederilor acestei legi. De fapt nici nu rezultă că ai putea încălca ceva, odată ce această lege ar fi adoptată.
5. Legea e ambiguă nu numai în scopurile sale ci şi în ce priveşte procedurile. S-ar putea înţelege că ministrul culturii aprobă ce primeşte de la autorităţile publice centrale şi locale. În ce fel, în ce termeni, nu ştim. Şi dacă autorităţile publice centrale (sic!) nu trimit nicio propunere de “clasificare” sau “clasare” (după caz, în funcţie de ce articol citeşti) atunci ce se întâmplă? E sarcina miniştrilor de la fiecare minister în parte? E sarcina primarilor sau e sarcina consiliilor locale? Cu ce criterii fac ei aceste propuneri în termen de 60 de zile din moment ce criteriile abia ar fi determinate în aceleaşi 60 de zile – vezi art. 7 şi art. 8 !? Las la o parte că regulile de tehnică legislativă impun folosirea timpul prezent în textele de lege. Normele "SE APROBĂ" de o anumită structură nu “VOR FI APROBATE”.
6. Legea ar da competenţe de avizare unor asociaţii non-guvernamentale până la urmă! Cum adică OAR sau UAR emit avize "împreună" cu ministerul culturii şi direcţiile sale!? Cum vine asta? Hai să dăm şi baroului avocaţilor dreptul de a a aviza numirea procurorului şef. De ce nu? Mă întreb cum ar arăta avizele alea, vor purta oare ştampila OAR sau a UAR? Şi cum se rezolvă procedural implicarea acestor două persoane juridice de drept privat distincte? La paritate? La paritate cu funcţionarii publici? În nişte comisii despre care propunerea de lege nu vorbeşte?

Deci aş vrea să nu se supere pe mine distinşii parlamentari care au făcut o asemenea propunere dar am să mai spun o dată că ce au propus ei nu este nimic altceva decât o altă măsură care nici măcar “prohibitivă” nu este ci doar produce nişte hârţogăraie în plus, fără nicio finalitate practică. E ca şi cum, deşi Eminescu a scris cândva “Criticilor mei”, aş considera nimerit să mai bag şi eu următorul text, cu rol de “resursă care agravează o situaţie”:

“E uşor a scrie legi 
Când nimic nu ai a spune, 
Înşirând cuvinte goale 
Ce din coadă au să sune.”

sâmbătă, 7 martie 2015

GALANTARUL DE SAMBATA XXIII

Prietenul Dan Rosca mi-a trimis imaginea de mai jos, cu rugamintea sa-i dau cateva date despre ea, in ideea ca-i voi confirma informatiile pe care deja le-a strans. Pentru ca iar scrie ceva, drept care ii urez spor!


Cladirea este disparutul magazin Au Bon Gout, pe locul caruia s-a ridicat - la nici 30 de ani de la inaugurare - cunocuta Banca Crhrissoveloni din strada Lipscani. In imaginea trimisa de Dan se vede in dreapta si cladirea despre care am scris la Galantarul de Sambata XXII bis si la Galantarul de Sambata XXII. Aveam informatii. Cladirea a fost comandata de Albert Ascher (mai era si un alt Ascher - Moreno S. - coproprietar la asa-zisul Han Gabroveni ce construia in Gabroveni pe la 1903) printr-o cerere din noiembrie 1893.


Proiectul e semnat de arhitectul Filip Xenopol si s-a realizat probabil in 1894. Iat amai jos un extras cu fatada si detalii ale galantarelor in plan, vedere si detaliu de usa. Interesant e ca magazinul avea niste usi centrale dar si usa din extrema stanga a fatadei. Usa din extrema dreapta, cea sub care e si semnatura arhitectului, dadea la traditionalul gang, foarte lung, spre scara de legatura cu etajele.


Documentele mele sunt de la AN-DMB, fond PMB Tehnic, dosar 15/1893

vineri, 27 februarie 2015

INDEZIRABILII SCARBOSI AU FOST DRAGUTI CANDVA

Nu, titlul nu este o parafrazare a versurilor unui cantec al lui Mircea Baniciu care imi place foarte mult. In cantecul respectiv auzim la un moment dat indemnul catre Scorpie si catre Ghionoaie: "Aduceti-va aminte ca ati fost femei candva!". Scormoneam printr-un dosar de arhiva cand am dat peste un document ce m-a dus cu gandul la recentul scandal legat de ICR Paris. Cineva din diplomatie daduse drumul unui document cu adnotari care caracterizau unele persoane invitate la o receptie ca fiind fie "indezirabil", fie "scarbos". 

Documentul meu e din 1860 si arata ca practica adnotarilor neatente nu este noua:


Este o petitie din care n-am inteles nimic pentru ca e scrisa cu caractere chirilice si destul de urat caligrafic. Pe verso se afla un referat cu caractere latine care explica nevoia de a amplasa o imprejmuire, modul in care ar fi trebuit facuta si o schita cu topografia zonei de amplasament. Pe schita asta sunt cateva nume de proprietari si ceea ce probabil ca n-ati observat:



In loc de un nume, inspectorul primariei a notat "Draguta vaduva" ! Sunt convins ca pentru acea draguta vaduva, inspectorul primariei nu era decat un indezirabil scarbos :)

Sursa documentului: AN-DMB, Fond PMB Tehnic, dosar 33/1860, fila 412

sâmbătă, 21 februarie 2015

ARHITECTURI PRIVATE 5

O baterie de bude separate pe sexe (intr-una dintre parti sunt pisoare)in 1881. Cred ca era la Palatul Postelor si Telegrafului, intre strazile Vestei si Doamnei.



Sursa: AN-DMB, fond PMB Tehnid, dosar 19/1881, fila 61.

luni, 16 februarie 2015

BLENORAGIA POLITICA

Nu ştiu dacă există vreun leac pentru crunta boală de care suferă societatea românească. Bântuie blenoragia politică în statul nostru naţional, unitar, indivizibil şi curat constituţional. Imaginea de jos are originea într-un monument istoric, bineînţeles.


Am cules aceste flacoane vechi de penicilină din podul unuia dintre cele mai venerabile spitale româneşti care mai sunt încă în picioare. La Buzău există încă spitalul judeţean (construit ca atare) care s-a inaugurat în 1895, deci în urmă cu 120 de ani. E în ruină de mai bine de un deceniu. De aproape 4 ani se screm autorităţile locale să facă o reabilitare/restaurare/conversie funcţională a acestui monument istoric clasat de două ori. E bizar conceptul ? Nu, monumentul ar fi fost declasat în 2004 (altfel ne zic unele surse deşi e limpede că în listele din 1955 sau 1992 spitalul nu apărea). Unii s-ar întreba cum s-ar fi putut întâmpla o astfel de nemeritată declasare. Explicaţia este simplă după opinia mea. E cazul clasic în care o clădire ar fi profitabil să fie demolată pentru utilizarea intensivă a terenului şi pentru asta se operează în paşi mărunţi. Se sistează orice investiţie, nu se face nicio reparaţie o vreme. Se închide clădirea şi se lasă pradă vandalilor şi autodemolării. Apoi se livrează o expertiză tehnică imediat, cu verdictul sumbru că acea casă nu mai poate sta în picioare. În acest caz expertiza a fost făcută în 2007 iar varianta demolării era prezentată ca fiind cea mai rezonabilă. Am văzut că argumentul ăsta penibil a mai fost folosit şi la Piteşti pentru a rade gara istorică. Am văzut astfel demolată clădirea MICM a lui Arghir Culina. Am văzut că Hala Matache nu mai putea fi ţinută ca pavăză împotriva “progresului”. Ştim mecanismul. Din fericire, imobilul a fost clasat (din nou ?) în anul 2009 (OMCCPN 2270/17.06.2009) dar din acel moment nu s-a întâmplat nicio măsură de protecţie preventivă astfel că uşile sunt cam vraişte, pe alocuri plouă, curtea e stăpânită doar de nişte câini agresivi. Clădirea fusese cândva concesionată dar contractul s-a reziliat prin HCJ 26/2006. Din 2011 se tot perpeleşte ideea de transformare a monumentului în centru cultural.


Se pare că nimeni nu remarcă până acum cazul spectaculor al Buzăului unde există două spitale aproape identice arătate mai sus – fostul spital judeţean Brătianu (foto 1940) şi “noul” spital municipal Gârlaşi construit din 1896 dar inaugurat abia la 1907 (chiar dacă acesta a fost batjocorit la recenta “restaurare”). 
Imaginea spitalulului Gârlaşi, ante si post "restaurare": 
Sursa imaginilor este: http://www.opiniabuzau.ro/index.php/istorii-buzoiene/26018-bolnita-de-la-garlasi-de-acum-222-ani-primul-spital-buzoian Imaginea spitalului Brătianu din 1940 este culeasa de mine, din arhivele locale. 

Am ilustrat cu toată această poveste de la Buzău o stare de fapt tristă a societăţii româneşti de azi. Toate combinaţiile politice din ultimii 10 ani au compromis total orice credibilitate a statului, cel puţin în opinia mea. Toate forţele politice dar şi instituţiile de azi ale statului sunt atinse de această blenoragie politică iar nouă nici măcar sistemul sanitar şi farmaceutic nu ne mai funcţionează astfel încât să putem spera a scăpa …

luni, 2 februarie 2015

LEAPSA DUPA CEI 5 ANI DE IDEI URBANE

Am participat la aniversarea celor 5 ani de Idei Urbane ale prietenului Popescu, dupa cum am promis. Nu ştiu cum a făcut dar a reuşit să facă rost de toate mijloacele pentru un eveniment plăcut şi complex în acelaşi timp. Au venit mulţi cunoscuţi iar unii pe care ma aşteptam sa-i revăd au lipsit, c-aşa-i în tenis. Îi mai urez încă o dată activitate lungă şi susţinută, nu aşa cum am eu în ultima vreme! S-a vorbit despre multe lucruri, mai ales despre cele ce privesc oraşul nostru, ca aspect, ca administrare. Dar au fost şi prezentări ale activităţii unor prieteni ai blogurilor noastre, cum e cazul Asociaţiei Istoria Artei sau cum este cel al Oraşului lui Bucur ori al Asociaţiei pentru Educaţie şi Dezvoltare Urbană.


Prezentarea mea de la această întâlnire are legătură cu nevoia de a face unele reforme ce ar trebui să fie relativ ample, de structură a sistemului atât ca parte legislativă cât şi de organizare administrativă. Principiile acestor reforme de sistem trebuie insă ca să fie discutate public şi, mai ales, să fie cumva asumate politic şi acceptate de cetăţeni, atât cât se poate (dat fiind interesul general cam scazut pentru subiect).
De aceea, am spus că voi lansa o leapşă tuturor prietenilor mei bloggeri, provocându-i să scrie măcar un articol pornind de la una dintre tezele care le stârneşte mai mult interesul sau pe care o consideră ei fie mai problematică fie mai în acord cu concepţiile lor despre societate. 
Documentul de lucru este (în PDF) pe pagina Comitetului Naţional Român ICOMOS, aici.

Deci provocarea mea e către oricine are blog (a cărui orientare permite astfel de articole) şi mă citeşte dar mai ales către (ordinea cu totul aleatorie): Simply Bucharest (în ipostaza integrală a sfintei treimi Hungry Mole, Ando şi C.D. Mocanu cu care am stat cu plăcere de vorbă în pauzele evenimentului şi care se exprimă fiecare în parte), Popescu, Vlahul, Slăvuţeanu. Poate se va scrie chiar si la "Bucurestiul meu drag". Aş vrea să sper că şi cei care au lipsit dar au interes pentru domeniu ar putea să exprime nişte opinii şi aici mă refer la Raiden sau la Reptilianul (că tot face jurnalism). Mi-ar face plăcere să-i văd pe Armyuser, Radu & Ştefan, Radu Oltean, pe Irina sau pe Marius că ies din inactivitatea din ultima vreme de pe blogurile lor ca să scrie ceva pe temele celor 10 teze. Am să încerc să-i stârnesc şi pe Răzvan Pop sau pe Horaţiu Buzatu, ambii fiind în mod sigur preocupaţi de subiect. Acestea fiind zise, vă rog să stârniţi un pic de mişcare civică astfel încât acest subiect al Codului Patrimoniului să nu fie iar băgat într-un colţ să moară odată cu patrimoniul însuşi! 
Dacă daţi leapşa mai departe, cu atât mai bine! Ne priveşte pe toţi până la urmă.