vineri, 30 septembrie 2011

Cum l-am surprins pe Dumnezeu la Dealu Frumos


Veneam de la Presaca si ajunsesem la Brosteni in judetul Sibiu unde niste studenti isi faceau practica de releveu. Mi-am dat seama ca la Brosteni, in bisericuta din lemn ce semana cu o sura, Dumnezeu plecase de ceva vreme.
Am avut insa senzatia ca i-am luat urma pe drumul catre Dealu Frumos.

Pana la urma l-am surprins in timp ce intra in fosta colaterala sud a bisericii din Dealu Frumos.


Ar fi frumos ca Dumnezeu sa existe dar eu nu sunt delor sigur de asta. In mod sigur povestirile pueril-stupid-contradictorii care mustesc din Biblie nu ma conving. Mai grav insa mi se pare ca inca din clasa I copiii sunt indoctrinati religios pe baza acestui roman colectiv de fictiune (ce poate sa contina unele urme de istorie) in loc sa capete o vedere de ansamblu asupra fenomenului credintei in general. Rau e si ca, desi teoretic e optional, pare a fi greu de evitat studiul acestei materii. In loc ca dna Andronescu sa se preocupe de a da meditatii la "anul pregatitor" loazelor care n-au luat bacul, sa faca bine sa asigure cumva optionalitatea studiului religiei (de fapt catehism ortodox ... scuze, "sfantul catehism") prin aceea ca cei ce opteaza ca ai lor copii sa nu fie spalati pe creier sa aiba totusi posibilitatea alternativei. Eu as alege de exemplu studiul unui instrument muzical. Asta pentru ca, sper ca stiti, in satele sasesti, inclusiv Dealu Frumos, toata lumea canta pe vremuri la un instrument oarecare drept care nu exista moment de sarbatoare in sat fara fanfara locului.
Mi-a placut mult satira de la Turambar . O preiau direct aici caci si el a preluat-o la randul sau (ma duc sa-i si spun imediat).

Mi-ar placea totusi ca un Dumnezeu sa existe si sa se potriveasca nu numai cu epoca bronzului ci si cu cea din secolul XXI, epoca smartphoneului care nu se face la Jucu ...

miercuri, 28 septembrie 2011

Plumbuita


Mai sus Plumbuita in 2010 si mai jos Plumbuita relevata si publicata in 1933


Vlahul ne-a aratat, intr-un articol de zilele trecute , imagini vechi ale manastirii Plumbuita inainte de restaurarea inceputa pe la mijlocul anilor '30.
Pentru ca ii spsusesem si lui Radu Oltean ca voi pune niste imagini de la Plumbuita pentru care nu am nicio explicatie, iata ca a venit timpul sa pun si eu pe net ceea ce am.
In urma cu aproape doi ani am incercat (am luat o mica teapa cum s-ar zice) o colaborare referitoare la manastire si de aceea am compus un text din care pot pune acum un fragment aici. Textul compileaza informatia din trei surse bibliografice si anume:
* Ghika-Budeşti, Nicolae – Evoluţia arhitecturii în Muntenia şi Oltenia – veacul al XVII-lea. Epoca de transiţie: domnia lui Matei Basarab, în BCMI 1933
*Stoicescu, Nicolae – Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din Bucureşti, Editura Academiei RPR, Bucureşti 1961
*Pr. Zăvoianu, Corneliu Grigore – Mânăstirea Plumbuita (monografie), Editura Aşezământului Mânăstirii Plumbuita, Bucureşti, 2001
Textul meu:
Datele iniţiale despre mânăstire au fost interpretate diferit de mari istorici printre care şi V. A Urechea sau Nicolae Iorga. Astfel, se poate spune că există un nucleu iniţial din timpul domnitorului Petru cel Tânăr, fiul lui Mircea Ciobanul, acesta dând în 1564 un hrisov domnesc care întărea mânăstirii o proprietate. Următorul domn, Alexandru Vodă al II-lea şi fiul acestuia, Mihnea, vor termina lucrările de construire ale bisericii. Actul de închinare al mânăstirii către mânăstirea Xeropotam dat de Mihnea confirmă acest lucru, cu data 1586. Nu se poate spune cât din construcţiile ansamblului mai înglobează material din această etapă. De această perioadă se leagă şi tipărirea primei cărţi din Valahia, în 1582, după 10 de ani de muncă la tiparniţă şi litere. Cum tiparniţa se afla în mânăstire iar călugărul Lavrentie lucra la crearea acesteia aici,se poate presupune că incinta era suficient de amplă şi dotată din punct de vedere al spaţiului construit.
Cu certitudine locul avea şi o semnificaţie strategică încă din momentul edificării. Bătălia purată de Matei Basarab lângă mânăstire în 1632 este probabil evenimentul istoric cel mai important din istoria acestui locaş de cult. În cinstea victoriei sale, Matei Basarab extinde mânăstirea şi construieşte cu această ocazie cele mai importante elemente ale incintei. Domnitorul a resfinţit biserica în 1647 după ce, se pare, I-a adăugat pridvorul deschis. În afară de turnul porţii, de casa egumenească şi de spaţiul cuhniei nu se poate identifica cu precizie dacă a mai existat ceva semnificativ în incintă în timpul lui Matei Basarab. Un document din 1671 atestă însă că la Plumbuita chiliile erau acoperite cu stuf, aşadar aşezământul era destul de modest, după cum o arată şi succesivele acte de donaţie ale diverşilor domnitori către mânăstire. Catagrafiile din prima parte a secolului al XIX-lea confirmă starea modestă a mânăstirii. De altfel, prima parte a acestui secol este momentul în care ansamblul începe să intre treptat în ruină. Cutremurele au afectat atât construcţia bisericii cât şi turnul clopotniţă pe sub care se face accesul în mânăstire.
De anul 1802 se leagă dispariţia turlelor originale ale bisericii şi prăbuşirea turnului clopotniţă. Acesta din urmă a fost refăcut, în forma pe care în mare parte o avem şi astăzi, de către egumenul Dionisie în intervalul 1802 – 1806. Turla peste naos a biserici cât şi alte lucrări ce au urmărit restaurarea în conformitate cu originile stilistice ale sec. XVII s-au realizat însă abia la mijlocul sec. XX.
Un alt moment important în existenţa mânăstirii a fost revoluţia de la 1848 pentru că aici au fost încarceraţi unii dintre revoluţionarii din Teleorman. Cu această ocazie este documentat un incendiu la mânăstire dar care nu este localizat cu precizie. Dat fiind că deţinuţii probabil că fuseseră închişi în beciul casei domneşti şi că relatarea jurnalistică a incendiului se referă la pericolul prin care aceşti deţinuţi au trecut, este posibil ca incendiul să fi afectat casa egumenească. De altfel, la începutul sec. XX ansamblul era atât de ruinat încât este posibil ca acest incendiu să fi produs pagube care n-au mai putut fi remediate. După secularizarea averilor mânăstireşti nici nu au mai existat niciun fel de fonduri care să fi putut ajuta la o astfel de operaţiune. Din anul 1865 există însemnări care indică lipsa până şi a mijloacelor de a repara fântâna din incinta mânăstirii. Mai mult, o puternică furtună din mai 1867 distruge învelitorile bisericii şi de la casa egumenească. Nici până în 1870 reparaţiile nu fuseseră satisfăcătoare dar un raport al arhitectului trimis de ministerul cultelor dă măcar o indicaţie privind starea construcţiilor, amplasamentul celor folosite la acea dată şi, mai important din punct de vedere documentar, faptul că învelitorile erau integral din şindrilă – aspect important având în vedere legendele legate de numele mânăstirii care presupuneau învelitori bogate, realizate din tablă de plumb.
Abandonul este treptat iar mânăstirea este transformată în biserică de mir. Mai mult, terenurile din jur încep să fie parazitate şi ajung să fie folosite ca teren de extracţie a lutului pentru cărămizi. Cărămidăria care funcţiona aici a prilejuit, pe lângă litigii juridice, pericolul de a afecta integritatea zidurilor mânăstirii prin apropierea excesivă a limitei extracţiei de pământ de monument. Un plan nedatat, din preajma anilor ’20 ai sec. XX, arată amplasamentul acestei industrii locale ce nu era cunoscută altfel decât prin litigiul juridic între cumpărătorii din 1912 ai terenurilor (fam Sinigalia) şi mânăstiea ce urma să se reînfiinţeze.
După 1933 au început lucrările de restaurare la biserică. În 1938 casa domnească era încă o jalnică ruină însă lucrările s-au extins şi asupra acestui corp. Aceste lucrări aveau impulsul dat de implicarea mişcării legionare care, se pare, a contribuit substanţial prin forţa de muncă de pe şantier compensând astfel lipsa fondurilor. De altfel, Mareşalul Antonescu dorea să dea o mare importanţă acestui aşezământ prin crearea aici a unui Panteon Naţional al eroilor căzuţi pentru reîntregirea neamului. Amplele lucrări iniţiate în 1943 au fost însă întrerupte în curând ca urmare a cursului războiului. Se pare că şi calitatea lucrărilor lăsa de dorit, în special la refacerea caselor stăreţiei. Există nişte planuri de constatare a situaţiei la acea dată însă ele trebuie identificate în arhivele Patriarhiei şi în arhivele Casei Naţionale a Asigurărilor Sociale – instituţia care finanţa aceste intervenţii. În aceeaşi perioadă au fost executate lucrări de relocare a cimitirelor din interiorul şi din extriorul incintei mânăstirii, lucrări care au dus şi la săpături care au coborât nivelul de călcare local cu aproape 1 m.
După război, până către anul 1957 au continuat lucrările la mânăstire. Astfel, în 1951-1952 s-a refăcut turla bisericii iar în 1952 biserica a fost redată cultului. Ştim însă că au mai existat lucrări importante la biserică. Astfel, în 1957 s-a înlocuit pardoseala din cărămidă cu piatră de Bampotoc. Mai este de menţionat în acest sens faptul că la 1838 biserica a fost descrisă a avea o turlă ce nu mai figura însă în releveul din 1933. Nu există deci o relatare istorică documentată care să lămurească momentul dispariţiei turlei refăcute după curemurul din 1802. Singura explicaţie în acest sens ar fi denumirea de “turlă” dată structurii închise care marca locul turlei originale de deasupra naosului şi care apare în descrierile anului 1933. Această tulă oarbă era menţionată şi în catagrafia din 1863, document mult mai sumar ca descriere a construcţiilor decât cea din 1838.
După anul 1990 au avut loc unele modificări de detaliu atât la biserică dar şi la casa domnească. Aşa se explică apariţia unui paraclis improvizat în vecinătatea bisericii, realizarea închiderii cu tâmplărie a pronaosului ce fusese redeschis cu ocazia restaurării Comisiei Monumentelor Istorice începute în 1933 sau placarea cu un material inadecvat a soclurilor bisericii şi a casei domneşti. Au fost realizate dotări tehnice precum introducerea unei centrale termice complexe şi a sistemului de încălzire centralizat.
Se poate spune că descrierile furnizate de documentele cunoscute până în prezent nu sunt suficient de explicite pentru a putea reconstitui cu precizie evoluţia construcţiilor mânăstirii Plumbuita. Există elemente importante ce pot fi însă extrase din aceste materiale istorice pentru a putea distinge, prin cerecetare la faţa locului, etapele importante care tebuie evidenţiate pe viitor.
Este însă necesară extinderea cercetării prin parcurgerea din nou a unor fonduri deja cunoscute dar care au fost cercetate până în prezent doar de istorici. Lipsa specializării în domeniile aferente protecţiei monumentelor ar putea să fi condus la ignorarea unor referiri specifice construcţiilor care nu prezentau un interes special din punctul de vedere al interesului acestor cercetători ce ar fi urmărit, în mod firesc, elementele care să pună în evidenţă informaţii legate de evenimente şi de specificul vieţii legat de aceste evenimente.
Există încă elemente insuficient cercetate atât din punct de vedere arheologic cât şi din punct de vedere al investigaţiei arhitecturale. În vederea documentării corespunzătoare este necesară studierea arhivelor Comisiei Monumentelor Istorice ce ar putea conţine date suplimentare referitoare la intervenţiile post 1933.
Totodată, unele sondaje de parament dublate de sondaje de arheologie ar putea clarifica unele aspecte aflate încă într-o anumită confuzie. Locurile exacte de efectuare a acestor sondaje pot fi indicate si azi însă o mai bună fundamentare a acestei necesităţi se impune.

Si acum imaginile pe care doream sa le comentez. Prima este vederea ansamblului din exterior, asa cum apare in fotografia publicata de Ghika Budesti in 1933. Ea trebuie pusa in legatura cu un desen facut in 1916 de un tanar cercetas. Desenul este pus pe un blog foarte frumos care face public jurnalul acestui tanar viitor ofiter. Mi se pare impresionant acest document de familie pentru ca pune in evidenta discrepanta dintre societatea romaneasca de atunci si cee de azi. Ce faceau unii tineri atunci si care erau tiparele de comportament si care e destrabalarea de azi ... dar asta e o cu totul alta discutie.




Vlahul ne aratase doua poze, una cu staretia si cealalta cu partea de chilii vazute din garliciul staretiei. In arhiva de relevee de la UAUIM exista trei relevee facute inainte de 1933 care cuprind si planul de ansamblu. In BCMI, Gkika Budesti prezinta releveul arhitectului Moisescu ce a si intervenit ca restaurare pe ansamblu. Exista niste diferente pe care de obicei le comentez atunci cand vine timpul practicii de releveu cu studentii anului V.
Iata un desen perspectiv cu staretia (sau casa domneasca) dintr-unul dintre releveele de care spuneam la care adaug situatia actuala (februarie 2010 mai exact):


Pe planurile de situatie de mai jos, ambele facute cam in acelasi timp (1931 si 1932-1933) apar niste mici diferente pe care le-am marcat cu rosu. Este vorba despre un element constructiv care este sau nu este figurat dar care exista si astazi.



Acesta este subiectul pe care-l abordasem cu Radu caci eu nu m-am prins ce cauta acea pictura pe un fragment de stalp, ce pare autentica (spre deosebire de exercitiile de pe pereti, care se vad pe fundal, ale studentilor teologi ce deprind pictura murala). Nu ma pricep la pictura dar mie mi s-a parut a fi de secol XVII sai XVIII. Poate e chiar de la Matei Basarab? Nu stiu. Asta este intrebarea la care astept comentarii si de aceea va arat si pozele cu pricina:

vineri, 16 septembrie 2011

La Placinte inainte ...

Simpozionul de la Chisinau la care am participat avea ca tema identitatea locului iar eu am sustinut ca in identitatea unui oras se contopesc mai multe aspecte, printre care si elementele alimentare. Plecand la Chisinau, am primit de acasa comanda ferma pentru bomboane de la "Bucuria" iar eu eram cu mintea setata pe placintele pe care le mancasem data trecuta.

Cum ieri am fost anuntati ca Hungry Mole aniverseaza trei ani de blog cu "Simply Bucharest" , m-am gandit ca postarea de fata se impune. In onoarea acestui moment festiv, am gandit un articol "a la Hungry Mole".
Va prezint placintele (cutiile ca placintele le-am infulecat de mult) de la Chisinau la care-mi ramasese gandul, de cand mancasem ceva asemanator la "La Taifas", un local din Chisinau destul de faimos. Sunt foarte bune cele cu varza murata, cu branza de vaci si verdeata dar si cele cu mere. De data asta am luat la pachet aceste sortimente, de la firma "La placinte" din bd. Stefan cel Mare si Sfant pentru ca mi s-a spus ca sunt mai ieftine si erau oricum mai aproape. Cred ca cele de la "La Taifas" erau totusi mai savuroase dar poate doar imi joaca memoria feste ori eram eu atunci mai flamand. Poate mi s-au parut mai bune si pentru ca atunci aveam si cuvenitul vin alaturi ...
Revin si va arat cum va puteti aduce acasa cateva portii. Ca orice pizzerie, "La placinte" are si cutii dedicate pe care, mult mai bine decat la noi acasa, le poti lua intr-o punga speciala, cu portiuni pretaiate in asa fel incat sa poti pune cutiile teanc in ea.



Nu vreau sa uit sa va recomand sa intrati in acest magazin, foarte aproape, ce poarta numele "Ciocoville" si unde gasesti tot ce-ti trebuie in materie de bomboane locale. Tinta mea erau bomboanele cu lapte de pasare de la "Bucuria" insa am luat si niste jeleuri foarte bune, cum nu mai mancasem de mult, in forma de jumatati de feliute de lamaii si portocale.


Data viitoare am sa iau mai multe ca se pare ca nu ai restrictii la vama asa cum e la capitolul tigari, pe care nu le poti trece cu voie decat in cel mult doua pachete.
La multe postari HM ! (daca raspunde inseamna ca inca ma mai citeste :) )

duminică, 11 septembrie 2011

Capriana, Republica Moldova

Am ajuns la Chisinau. Cu bine. Maine e simpozion. Inainte de asta vreau sa va arat poze de la Manastirea Capriana. "Decat".








Am sa pun alta data detalii si comentarii. Am prins,cred, un moment destul de rar asa ca am avut putintica rabdare si am stat la panda vreo 15 minute pana s-a facut momentul optim apoi am tras o serie de poze, piesele de rezistenta. Am ales una, nu chiar cea mai reusita am eu senzatia dar pe asta o asez acum. Sper sa va placa.

joi, 8 septembrie 2011

Imnul, stema si ardelenii

Nu nu e un nou film din cunoscuta serie! E doar o enervare.
M-au asasinat ieri cu stirea interpretarii eronate a imnului de catre Marcel. Totul se putea fasai instant daca zicea omu': "Frate m-a cuprins emotia si am incurcat versurile ..." Ce puteau sa-i faca? Sa-l retrogradeze pe scena a doua? E, uite ca a ajuns pe mapamond, la pachet cu iarba stadionului.
Trec peste asta si ajung la chestiunea cu stema amplasata pe un liceu din Gheorghieni. Asa zic unii: amplasata. Altii spun: reamplasata. Astia din urma cred ca o spun corect pentru ca ungurii de acolo s-au dat peste cap si au pus ce fusese prevazut inca din 1915 - stema Ungariei.
Acum iata ce spun eu.
Eu spun ca daca asa a fost cladirea apai asa sa fie. Daca pe Casa Scanteii era secera si ciocanul apai secera si ciocanul sa ramana. Am mai spus asta dar o repet. In timpul lui Caramitru, un nene a facut reclamatie pe tema asta asa ca unii au venit cu un ciocanel si au eliminat steaua in cinci colturi care era pe ancadramentul usilor de la lifturi, in parterul sediului de atunci al Ministerului Culturii. Dupa ce au dat jos rusinica au montat in schimb niste vrejuri de ... ceva, nu stiu ce. E cladirea mai putin comunista asa? Eu cred ca nu.
Dar sa vedem la tara vecina si prietena Finlanda cum se intampla.




Pai este vorba despre o cladire din Helsinki ce il poarta in fronton pe Tarul Alexandru I al Rusiei. Mai e si in Piata Senatului din aceeasi capitala europeana o statuie destul de monumentala si a Tarului Alexandru al II-lea; nu mai pun si poza lui (o gasiti intr-un foarte simpatic articol scris de Raiden pe care va invit sa-l cititi). Am sa pun insa poza obeliscului dedicat Tarinei Alexandra a Rusiei, amplasat piata de langa portul de unde te poti imbarca spre Suomenlinna (unde cred ca puteti gasi niste insemne ale Suediei). Asta pentru ca in varf, obeliscul are direct acvila bicefala imperiala rusa - mai tare decat altorelieful unguresc ca asta se vede de jur imprejur.



Si stiti ceva? Finlandezii se pare ca o duc bine mersi, desi au fost ocupati de rusi si s-au batut aprig cu ei in urma cu 70 de ani, acum atrag si banii lor cand, culmea, rusii nici macar nu sunt in UE precum ungurii ...
Revenind la noi eu as zice ca in loc sa ne lamentam ca ungurii au o stema si au infipt-o pe o cladire facuta pe vremea dominatiei lor, as zice sa ne mai enervam din cand in cand pentru ca stema noastra e cu o pasare jumulita care n-are nimic pe cap pentru ca niste dobitoci comunistoizi au spus ca daca-i pun pe cap Coroana de Otel a Romaniei ne facem de ras in fata Regelui. De fapt, dobitocii au stabilit prin acest insemn sa aratam ca am fi o tara ce depindem de cineva, ar putea foarte bine sa fie de Ungaria ca in urma cu 1000 de ani mai stii?


Asadar ar trebui sa cerem sa puna coroana pe capul pasarii, ceea ce in heraldica inseamna ca suntem neatarnati si .... vai dar ce culoare e asta? Trebuie sa schimbam oare si culoarea? De ce e pe mov? Pai este o poza de pe pagina oficiala a presedintiei (fara pixeli albastrii) fiind un decupaj al unei poze ce-l infatiseaza pe Turcanul de presa. O gasiti pe www.presidency.ro
Acolo gasiti si poza de mai jos cu Basescul mov:



Pai daca Basescu a schimbat culoarea de fond a pasarii nationale, nu cumva ar fi bine sa-i plateasca el amenda lui Marcel Pavel in contul amenzii pe care el n-a primit-o pentru jocurile cu culoarea mov?

Zic si eu, nu dau cu amenda!

Ca oricum plec zilele astea pana la Chisinau sa le zic vreo doua :))

PS: Ca urmare a comentariului lui @Bibliotecaru (pe care-l apreciez intotdeauna) plasez imaginea Palais du Rhin din Strasbourg, fost Palat Imperial al lui Wilhelm I - Kaiser si nu presedinte al Republicii Franceze. Imaginea contine acvila, simbol al imperiului german, prezent azi pe o cladire a unei institutii a statului francez. Sursa: http://www.crdp-strasbourg.fr/imageEcole/neustadt/index.php?pic=image10.jpg&contexte=

vineri, 2 septembrie 2011

Primaria Oprescului


Aflam dintr-un articol din Adevarul lucruri care erau de domeniul evidentei.
In primul rand, o evidenta este aceea ca primaria sta intr-un local care, daca ar fi sa fie facut azi de un privat fara pile, el nu ar fi autorizat fara scandal. Deci primaria sta intr-un local care nu are destule locuri de parcare pentru suprafata sa desfasurata si care, inevitabil, creaza blocaje in trafic ca urmare a masinilor lasate in strada. Asadar primaria sta intr-o cladire care e atat de inalta incat in situatii similare lumea s-ar indigna din cauza acestui aspect. Eu nu sunt "lumea" si nu ma deranjeaza chestiunea inaltimii (cu atat mai mult cu cat ea a devenit "respectabila" odata cu infigerea drapelului pe terasa) ci faptul ca se pare ca POT (procentul de ocupare al terenului) si CUT (coeficientul de utilizare al terenului) sunt coeficienti ce pot fi descrisi ca fiind excesivi in cazul in speta. Pe terenul acestei constructii nu exista niciun arbore, niciun fir de iarba. Apoi, cine a fost in cladire isi poate pune linistit intrebarea: "cum [...] o fi luat avizul de la apararea civila?" Pentru ca evacuarea in caz de calamitate se poate transforma in cosmar nu numai pentru ca scara este subdimensionata in raport cu numarul de persoane ce pot fi surprinse in cladire dar este si greu de detectat si evacuat (isi schimba directia la un moment dat desi, daca imi amintesc bine, pe palierul unde se produce schimbarea mai exista o usa). Va aduceti aminte ca, desi WTC din New York era compus din doua volume identice foarte simple, cu un plan patrat, unii au murit acolo pentru ca n-au stiut de existenta scarii secundare sau n-au putut gasi aceasta scara de incendiu ce le-ar fi putut salva viata ?
Imaginile cladirii de la inceputul articolului sunt cea de la origine si cea actuala, dupa adaosul unui lift care a sporit inca si mai mult CUT ...
Sursele imaginilor sunt doua articole complementare ce merita parcurse:
primul
al doilea

Las la sfarsit decizia criminala a primarului de a opri lucrarile la consolidarea sediului vechi al primariei, constructie reprezentativa nu numai pentru capitala ci pentru tara, pentru motivul ca nu-i place lui solutia aleasa! Ca e prea migaloasa manopera si ca ar vrea o alta expertiza. A se retine ca expertiza si solutia actuala sunt date de cel care a a salvat biserici si blocuri in timpul lui Ceausesca atunci cand, prin aproximativ aceeasi metoda tehnica, acele constructii au fost mutate. Lui Ceausescu, demolator prin excelenta pentru a-si construi propriile porcarii, nu i s-au parut scumpe si migaloase lucrarile cu pricina. Care, culmea, s-au si executat in timp record! Poate nu stiti, de exemplu, ca palatul sinodal de la Antim a fost deplasat vreo 20 de metri si rotit aproape cu 15 grade fata de alinierea lui originala. Te pui insa cu Oprescu?

Acestea fiind spuse eu ma intorc sa ma gandesc intens la ce culoare l-ar prinde mai bine pe doctor in alegeri si care sigla ar trebui sa-l promoveze. Daca e vorba de USL, ma puteti sterge de pe acum din lista de sustinatori.


PS: ca sa nu va las cu ochii in soare, iata si palatul de care vorbeam mai sus. O constructie neoromaneasca inceputa in 1910 si inaugurata in 1912, dupa un proiect al arhitectului N.Mihaescu. Deci foarte aproape in timp de opera lui Petre Antonescu - Ministerul Lucrarilor Publice, azi Primaria Capitalei. Primaria capitalei este un caz foarte rar de constructie care, la peste 30 de ani de la inaugurare, este consolidata si i se adauga un etaj, cu modificarea acoperisului in baza proiectului aceluiasi arhitect al cladirii originale.