marți, 30 martie 2010

Radu Oltean revine

Dupa o absenta destul de indelungata Radu Oltean a postat din nou.
http://art-historia.blogspot.com/2010/03/ce-ne-facem-cu-protocronistii.html

Intamplator ne-am si intalnit asa ca i-am promis o imagine care sa mearga pe langa subiectul dezbatut de el. Iata locuinta din apropierea Sarmizegetusei Regia care apartine unui tarabostes numit Napoleon. Nu scrie numele la poarta, pe butonul de sonerie, ci l-am aflat "pe surse". Adica, fascinat fiind de maretia acestei resedinte (...) am intrebat a cui este ...
Enjoy!

Pentru ca Stefan a mentionat murus dacicus iata si un detaliu al acestei maniere constructive:


Imaginea provine, in mod evident, din acest context:


In imaginea de mai jos apar in abandon niste fragmente de vagoneti metalici precum si niste discuri din beton armat folosite pentru reconstituirile care abunda in acest sit (unele cu titlul de "reconstituire fantastica" ca decor pentru un cunoscut film si ramase ca fiind piese "autentice" in lipsa oricarei explicatii la fata locului). Imaginile sunt din primavara lui 2006.

luni, 22 martie 2010

August Schmiedigen

Nu se stie mai nimic despre partenerul lui G.M.Cantacuzino la realizarea bancii Crissoveloni. Se pare ca August Schmiedigen a asigurat mai curand conducerea lucrarilor caci se pare ca era mai mult implicat in activitate de antreprenoriat dupa cum mi-a spus dl. prof Lascu odata. Dl Peter Derer spune despre implicarea sa la expozitia mondiala de la New York ceea ce l-ar duce mai departe a se identifica cu un arhitect August F. Schmiedigen din New York care, in 1950 la varsta de 66 de ani lucra in Haiti.

Pana una alta, August Schmiedigen a facut in 1914 o casa neoromaneasca pe care dl. prof. Pippidi o dadea ca fiind o creatie sigura a lui I. Socolescu. Iata extrasele din dosarul de autorizare:

In CD "Old Bucharest" exista imaginea nr. 190 cu aceasta casa identificata drept "Casa Slavici". Dna Cezara Mucenic a gasit prima aceasta lucrare ce era arhivata gresit, la o alta adresa a dosarului cu 10 autorizatii in care se afla. Dansa si-a notat gresit si mi-a indicat-o drept "casa Silovici". De fapt se vede ca pe proprietar il chema Lilovici si tocmai cumparase de la Alex Bacaloglu, acesta figurand inca pe planul din 1911. Din autorizatie rezulta ca arhitectul era Schmiedigen iar constructorul era un anume Scarlatescu. Planurile poarta si semnatura arhitectului Herjeu care era in functie publica atunci. Iata poza 190 cu casa la inceputurile ei:

Iata acum si poze publicate in cartea lui Parusi, ca ilustrare a unor operatiuni de pavare a strazilor. Pozele sunt ulterioare anului 1923 caci in fundal apare o cladire neoromaneasca autorizata in acel an si care mai exista si azi, la fostul nr. 5 pe Matei Basarab (casa de care vorbim fiind atunci la nr. 1)

Prima imagine, inainte de asfaltare, arata o casa cu niste mici lucarne si streasina catre Matei Basarab insa a doua poza, dupa asfaltare, pune in evidenta o mansardare si un atic ce a intrerupt streasina de care spuneam. Ciudat caci in 1920 fusese autorizata o extindere. Proprietarul era un anume avocat Choen iar arhitect a fost Ctin Dobrescu. Ce s-a autorizat "nu se pupa" cu ce s-a facut in realitate.
Imaginile cu ce e astazi urmeaza. Asadar acoperisul vechi din tigla s-a schimbat si acum e din tigla metalica de alta culoare, cu ferestre in planul acoperisului in loc de lucarne (oricum in proiectul initial se vede ca nu erau prevazute lucarne ci acestea aparusera in anii '20 la mansardare). Garajul proiectat in 1920 s-a facut altfel, i s-a mai cocotat si o camera, volumul nu e lipit ci detasat si ca tacamul sa fie complet, s-a mai tras si o frumoasa vopsea verde ...
Ce mi se pare insa simpatic, din categoria "unde dai si unde crapa" dupa cum imi place sa spun este urmatorul aspect:

Stefan Lilovici, proprietarul initial, statea tot pe strada Matei Basarab, la nr. 10, o cladire ce trebuia expropriata pentru alinierea strazii. Pe planul de aliniere al strazii din 1869 (sper sa nu ma insel asupra anului) care se chema "Incendii" la acea data, acea casa este indicata drept "constructie solida". Ea a fost probabil inlocuita de atunci caci pe casa actuala sta scris 1886 iar stilul concorda cu data. E singura casa care a supravietuit din vechiul traseu al strazii, azi e pe Lucaci nr. 4. Casa poate parea ciudata caci e, ca toate supravietuitoarele de acest tip, iesita in trotuar si casha. Vorbim despre asta:


Deci pe aceeasi strada ne-au ramas doua case ale unui anonim - Stefan Lilovici dar care ne leaga de un unicat spun eu - o locuinta neoromaneasca facuta de un arhitect neamt la origine si care nu este cunoscut astazi decat prin parteneriatul sau la realizarea Bancii Crissoveloni ...


PS: inainte de lucrarile care au dus la schimbarea invelitorii a fost respins un proiect de extindere realmente odios care urmarea realizarea unei constructii pe curticica ce azi e parazitata de dughenele alea. O constructie fals mimetica, cu o structura stupida, fara nicio noima nici in raport cu casa si nici in raport cu vecinatatile. A fost prilejul cu care s-a cerut demararea procesului de clasare in lista monumentelor, ceea ce s-a si petrecut intr-un final.

luni, 15 martie 2010

"Actualizare de update" la Casa Verde

Azi am fost la sectiunea de evidenta a CNMI sa apar studiul pe care l-am facut si pe care membrii comisiei zonale l-au respins in unanimitate (concluziile privind valoarea si necesitatea clasarii adicatelea). Parerile au ramas oarecum impartite, mi s-a cerut o prezentare mai detaliata a evolutiei casei in timp si disocierea sa de noul sediu (1937) central al legionarilor. Poate fi o oarecare incercare de a mai cumpani, fiecare membru al sectiunii de specialitate in parte, decizia de clasare. Eu cred ca am fost destul de explicit in studiu dar constat - a nu stiu cata oara - ca lumea se uita intai la poze, la concluzii, eventual la un plan de situatie si apoi trage concluziile proprii chiar inainte de a asculta explicitarea demersului ce duce la concluzii. Poate e doar o parere si, oricum, pare oarecum natural atunci cand ai un maldar de dosare asupra carora trebuie sa te pronunti ...

Oricum, as vrea sa multumesc celor doua asociatii care au sustinut demersul clasarii prin cererile pe care le-au depus la DCCPCN MB. Caci altfel cererea initiala a domnului Serban Cantacuzino nu ar fi avut temeiul legal necesar, domnia sa fiind doar o persoana fizica FOST si nu ACTUAL proprietar al imobilului. Asadar multumesc PRO_DO_MO (http://www.pro-do-mo.ro/) si in special doamnei Doina Vella precum si Asociatiei pentru Memorie Identitara Carpatii (http://carpatii2009.blogspot.com/), mai ales domnului Florin Dobrescu.

Mai adaug cateva imagini care fac demonstratia, din punctul meu de vedere, ca respectiva casa dateaza dinainte de 1891.
In prima imagine se observa umplutura unui fost gol de fereastra iar a doua imagine surprinde, pe langa aceeasi umplere a unei ferestre mai vechi, si suprainaltarea fata de cornisa originala, fapt sugerat de diferenta de format al caramizii. Peste aceasta cornisa s-a operat in 1938 mansardarea proiectata de arh. Jojea.

Rezulta, dupa capul meu, ca la operatiunile autorizate partial in 1891 trebuie sa se fi produs acele schimbari. Cum operatiuni radicale de acest tip ar fi fost rational sa se faca dupa o exploatare de circa 20 - 30 de ani, ar rezulta ca acea casa initiala a fost facuta undeva in jurul anilor 1860. S-ar potrivi bine cu inundatia catastrofala din 1865. Cum locul de care vorbim era chiar in albia Dambovitei eu cred ca dupa aceasta inundatie casa care figura in planul 1846 a trebuit sa fie refacuta. Inca nu stiu daca total caci e greu de suprapus exact planurile. Daca fac abstractie de o eroare de unghi, este posibil ca acea cladire post 1865 sa fi inglobat si ceva din casa ante 1846. Dar pentru asta ar fi nevoie de o cercetare usor mai aprofundata pe cand eu am facut doar un raid de circa 45 de minute la interiorul Casei Cantacuzino Granicerul ...

sâmbătă, 13 martie 2010

O. Maugsch


Am tot spus si n-am facut. Acum plasez doua proiecte ale lui Otto Maugsch (prenumele dat ca sigur de dna Cezara Mucenic) sau Oskar Maugsch asa cum apare in mai multe surse. Problema cu aceste surse este ca nu indica documentul original ci, eventual alte surse. Un exemplu este o frumoasa carte a Cristinei Woinaroski - Lotizarea si Parcul Ioanid. Cartea e cu adevarat minunata. Pe la final exista un capitol destinat prezentarii arhitectilor ce au lucrat in perimetrul caruia ii este destinata lucrarea, printre acestia este si "Oskar" Maugsch. In prezentarea sa este invocata o carte a lui Toma Socolescu si anume "Fresca arhitectilor care au lucrat in Romania in epoca moderna (1800-1925)". In realitate chiar si in aceasta lucrare arhitectul este identificat "O. Maugsch". Asa l-am gasit si eu in doua lucrari in original aflate in arhive.
Prima lucrare este cea invocata in cartea despre Parcul Ioanid si se afla pe strada Polona nr. 7.
Urmeaza extrase din documentatia de autorizare a primului corp al sediului central al Societatii Generala, anul 1907. Cererea de autorizare semnata de Alexandru Marghiloman, sef la Generala atunci, il mentioneaza pe ... cum altfel ? ... O. Maugsch. Apoi vine si Maugsch si spune ca a facut ceva modificari la proiect si semneaza ... O. Maugsch. Consecvent fara limita, arhitectul isi pune si o placheta pe cladirea pe care tot el a proiectat-o, in 1914, al doilea corp al Palatului Generala: "O.Maugsch".
Asa se face ca de cate ori aud "O.J. Simpson" imi dau seama ca, la fel ca in cazul lui Maugsch, "O." nici nu mai conteaza de unde se trage ...

marți, 9 martie 2010

J.E. d'Alfonce de S'Omer

Am promis din nou prietenilor de la "Bucurestii noi si vechi" ca voi completa cu informatiile pe care le am o postare de-a lor si anume http://bucurestiinoisivechi.blogspot.com/2010/03/poate-ar-fi-trebuit-sa-facem-un-serial.html


Iata ca, incercand sa dau peste imaginile legate de Alfonce, am avut surpriza sa vad ca stocasem imagini chiar referitoare la casa de care vorbeau ei, casa Pillat din fosta strada Romana nr. 6. In studiul meu despre Dorobanti, cautand diverse case de pe Romana, am cercetat si dosarul respectiv chiar daca in final nu l-am mai folosit. E vorba de o extindere a casei cu o mica sera cu sistem de incalzire, extindere din 1913, an in care Otto Maugsch incheia cladirea Bancii de Credit Roman, actualul lor subiect de interes. Iata extrase din dosarul referitor la frumoasa sera din Romana 6:


Acum sa revin la obiectul promisiunii. Stampila arhitectului, cu care am inceput articolul, indica numele in forma aceasta: J.E. d'Alfonce de S'Omer. A proiectat in 1893 casa lui Nae Filliti in strada Romana 83, azi Eminescu 27. Iata ceva sumar:


Am gasit intamplator ca acelasi S'Omer facuse cu doi ani inainte o casa mult mai modesta in strada Popa Soare nr 13 colt cu Diminetii (azi Pictor Romano). Pe locul respectiv azi se afla un bloc interbelic nu stralucit dar interesant. Iata creatia disparuta:

Pentru ca urmatoarea chestiune a prietenilor citati se leaga de Maugsch am sa pun in articolul urmator ceva legat de o casa proiectat de acesta in 1899.