Am fost luat prin surprindere de un telefon de la redactia ziarului Gandul care pregatea un articol despre oportunitatea daramarii gardului Casei Poporului. Nu-i spun nici acum "Palatul Parlamentului". Articolul tocmai ce a aparut si ma citeaza partial, ca o opinie separata fata de multi arhitecti entuziasti ai acestui gest politic. Caci nu cred ca ar fi un real gest urbanistic sau arhitectural ci pur si simplu un gest de factura politica, pe undeva chiar demagogica. Si am sa explic de ce, cu argumente care nu mi-au mai fost cuprinse in explicatia telefonica pe care am dat-o.
In primul rand este vorba despre o chestiune de principiu in raport cu proprietatea, fie ea publica fie privata. Proprietatea este peste tot delimitata, in ciuda afirmatiei hazardate din articol si care a fost preluata de la Doru Frolu conform careia mentinerea gardului este o aberatie ca pe niciunde in Europa. Doru e un tip si rafinat si umblat iar aceasta declaratie a sa nu o pot incadra decat la "vorbe neacoperite" care gadila urechile publicului. Mai exact el ar fi spus:
„Aşa ceva nu mai există nicăieri în Europa. Este o aberaţie a lumii în care trăim. Cei care susţin menţinerea gardului sunt oameni care cred că aparţin trecutului. Nu există niciun argument pentru păstrarea lui”.
Cu totii stim ca, de exemplu, la Buckingham faci poze prin gard cand e cu schimbarea garzii. Cu totii stim ca la Paris parcurile sunt ingradite si se mai si incuie pe timpul noptii. Cu totii stim ca nu intri la buricul democratiei mondiale numit Casa Alba decat in grup organizat, pe poarta, asa cum o faci si la Cotroceni ba chiar si la Casa Poporului. Bref, problema ingradirii proprietatilor a fost una prioritara a administratiei bucurestene in secolul XIX pentru a se pune ordine si curatenie in orasul asta. Se pare ca apartin trecutului daca ma iau dupa definitia data de Doru (imi permit sa-i zic asa caci atunci cand lucra el la diploma in anul 6, eu ca boboc de anul 1 il ajutam benevol, cum era traditia, la trasul in tus la proiect; iata ca sunt aproape 23 de ani de cand ne stim)
In al doilea rand cred ca este o falsa problema in raport cu ideea de "verde" care lipseste orasului si care s-ar rezolva prin distrugerea gardului. Pentru ca si cu gardul lasat acolo s-ar putea rezolva acest aspect plantandu-se o mica padurice de jur imprejurului monstrului. Stiu ca lui Popescu ii place sa se ia de aceasta cladire monstruoasa dar trebuie sa recunoastem ca, asa odioasa cum este, totusi ea este un reper in harta mentala a turistului strain (luat asa, ca notiune statistica) si de aceea nu trebuie sa ne vaduvim singuri de aceasta "momeala" a industriei de turism locale. Sa plantam dar sa lasam si obiectivul camerei japonezului sa fotografieze ce-a venit sa fotografieze. Spatiul verde plantat in spatele gardului e la fel de binefacator din punct de vedere al oxigenului si daca ramane imprejmuirea si daca se darama. E adevarat ca fara gard ai putea sa te duci langa un arbore si sa scrijelesti pe el o inimioara cu "Vasilica o iubeste pe Mirela". Sau ai putea sa-ti "uiti" punga de seminte acolo. Sau alte asemenea. La Cotroceni e un gard si mai gard (nu vezi palatul aproape deloc) dar si o plantatie mai deasa si nu s-a invartosat nimeni pana acum sa-l daramam nu?
In al treilea rand nu vad exact finalitatea. Vreau neaparat sa ma duc la picnic pe sub zidurile Casei Poporului? Nu cred. Mai curand s-ar gasi destui care sa mearga pana la magaoaie ca sa faca un pipi pe la vreun colt sau, mai mult ca sigur, sa tranteasca niste "pop art" pe fatade cu spray cu vesele culori. Care sa stearga "griul monoton" al Bucurestilor si sa aduca un "spirit tanar", proaspat, nonconformist sau de alt fel de bullshit din asta. Nu cred ca evenimentele ce se organizeaza in piata facuta pentru balconul lui Ceausescu ar avea neaparat de castigat sau ca ar fi impiedicate de un gard. Va aduc aminte ca la AC/DC am urcat pe deal peste gard pentru ca s-a putut face o tribuna fix asa cum s-a facut si acum pentru Roger Waters. Cine se duce insa acolo sa stie de la mine ca greseste fundamental, asa cum am facut-o eu la concertul AC/DC. Calitatea sunetului a fost groaznica pentru ca acolo se creaza reverberatie si din cauza cladirii si din cauza dealului ... Cei de jos au auzit perfect asa cum am auzit si eu la Bon Jovi cand m-am lecuit de deal. Asta pentru ca dl. Serban Tiganas, presedinte al OAR, ar fi spus asta:
„Piaţa Constituţiei câştigă statutul de spaţiu public prin organizarea de evenimente, dar contextul este în continuare rece, distant şi trist, din cauza zidului dintre zona accesibilă şi spre folosinţa publicului şi cea păzită cu arme, un „no man’s land” pe care nici chiar Roger Waters nu îl poate cuceri cu concertul The Wall”.
Nu e nevoie sa te fi nascut sau sa traiesti in Bucuresti ca sa vezi ca biletele la The Wall cuprind doua tribune cu baruri si o zona "Gazon B" dincolo de vestitul gard.
In al patrulea rand, de ce as cheltui bani si efort ca sa daram atatea sute de metri cubi de zidarie masiva !? Oricine face o investitie, ca e de la stat sau de la privat, ar face o analiza pe cost-beneficii. Costurile le putem deduce relativ simplu, beneficiile sunt mai iluzorii insa.
Pe scurt, mie mi se pare ca o astfel de initiativa este una strict demagogica, un concurs de cine e mai democrat in tara asta prin daramarea unui zid care nu face decat sa delimiteze o proprietate la fel ca oricare alta. Care este pasul urmator? Daramam zidul de la Cotroceni? Dam buluc pe peluza de la Palatul Victoria? Intindem cearceaful pe pajistea din curtea Academiei Romane pe Calea Victoriei? Ne culcam pe lespezile de la Bellu? Mergem sa culegem niste vreascuri din Gradina Botanica pentru un gratar si o bere de 1 Mai? Sau ne multumim cu simbolistica daramarii gardului de la Casa Poporului?
Ca sa nu raman vorbind in pustie, iata un document de la arhivele stramosesti despre problema imprejmuirilor de care va vorbeam, ca tot se refera el la Calea 13 Septembrie:
An-DMB, fond PMB Tehnic, dosar 22/1893, fila 92.
Arata clar ce se intampla chiar si azi cand terenul e al nimanui dar al tuturor. Problema nu era de ieri-de azi ci avem astfel de documente si din 1871 si din 1873 si, daca scormonim pe tema asta, din practic fiecare an. Primaria a luptat din greu, inclusiv in justitie, pentru a stabili clar responsabilitatile in ce priveste igiena si aspectul orasului:
AN-DMB, fond PMB Tehnic, dosar 19/1871, fila 25
AN-DMB, fond PMB Tehnic, dosar 19/1873, fila 137
In teza mea de doctorat mai am multe d'astea:
Pana la urma, grosul comentariilor de la acel articol par ca se inscriu in ceea ce am fabulat si eu mai pe larg aici. Nu inseamna neaparat ca am eu dreptate. Si nici ca imi place Casa Poporului ...
.jpg)
