sâmbătă, 11 noiembrie 2017

UN CONCURS DE ÎMPREJURĂRI

Am vrut să scriu câteva vorbe pe tema marilor proiecte de investiţii care se fac din bani publici dar m-am lăsat pe tânjală. M-a stimulat un articol de la prietenii ce scriu la Simply Bucharest aşa că pun în pagină câteva idei. 

Destul de recent se anunţa o uriaşă investiţie de extindere a aeroportului de la Otopeni. Aproape un miliard de euro. Exceptional! – zice lumea la auzul acestor veşti. Dar proiectul unei asemenea investiţii unde e? Cine l-a făcut şi prin ce procedeu de atribuire? Nimeni nu pare să se mire că aşa ceva este posibil într-o ţară UE. În orice ţară cu un minim grad de decenţă, o asemenea majoră investiţie nu s-ar face niciodată, dar niciodată, fără un concurs internaţional de arhitectură. Ce bucurie fusese în presă când Dorin Ştefan câştigase un astfel de concurs in Taiwan! În România n-avea ce să câştige, singurul concurs internaţional de arhtectură fiind cel pentru consolidarea şi reabilitarea Muzeului Naţional de Istorie iar acest concurs a fost transformat într-un circ ieftin de către directorul muzeului, care a anulat atribuirea contractului celor ce au ştigat. A, a mai fost un astfel de circ, atunci când s-a organizat un concurs pentru Piaţa Universităţii abia după ce gaura era deja făcută în vestigiile arheologice de acolo, dat fiind că exista un proiect tehnic pentru parkingul subteran dar municipalitatea n-avea nici măcar o vagă idee cum va arăta spaţiul public de la suprafaţă. Între noi fie vorba, oricum nici nu conta acest aspect căci acolo este spaţiul rezidual unde se pun barăcile şi talciocurile cu ocazia diverselor zile festive şi se vede clar că deşi s-a făcut această regândire a spaţiului, taximetriştii stau în continuare la colţul străzii dat fiind că nimeni n-a gândit o staţie de taximetre ... 

Revenind, problema pe care vreau să o subliniez este cea a dispreţului autorităţii publice pentru ideea de concurs. "Avem proiectul!" sună de obicei anunţul public, aşa cum a fost cazul cu sala polivalentă atât de aşteptată a Bucureştiului. 
Acum am fost stimulat de megalo-proiectul anunţat de primarul sectorului 5 în urmă cu câteva zile. "Centru de regenerare urbană" este botezată acţiunea care, din nou, în alte ţări ar fi fost obiectul unui mare concurs de soluţii de urbanism (poate ar fi participat si Popescu ... ). 40.000 de locuinţe !!! Va fi şi acvariu ca la Valencia! Le face repede, vor demara lucrările anul viitor ... nu ştiu exact cum căci cică "a dat drumul la PUZ" ... Păi dacă demarează anul viitor, înseamnă că are un proiect tehnic pentru fiecare construcţie în parte !? Păi autorizarea se face în baza unei documentaţii de urbanism aprobate iar asta abia a fost începută. În cât timp s-ar face un plan urbanistic serios? O zi, două sau trei? Să zicem că-l face cineva în trei luni, de dragul ipotezei. Dar ăsta trebuie să parcurgă un drum de avizare, în CTUAT, la agenţii şi autorităţi publice – trafic, mediu, infrastructura tehnică etc. Vor dura, aşa cum va dura şi procesul de aprobare în consiliul municipal al sectorului. După ce ai condiţiile de amplasare şi de configurare se cheamă că poţi începe proiectarea tehnică a construcţiilor. În cât timp poţi face un proiect serios pentru un "acvariu ca la Valencia"? Chiar şi pentru locuinţele alea aparent simple (dar programatic mai complicate decât ce face ANL, pe care-l repudiază) şi tot îţi trebuie ceva timp pentru elaborare. Primarul vorbeşte numai despre licitaţiile pentru execuţie. Dar cum se vor/s-au atribuit contractele de proiectare şi cu ce caiete de sarcini ca să poată începe lucrările în vara lui 2018 în aceste condiţii!? 

Prin urmare vorbim vorbe sau vorbim nişte vorbe dubioase sub aparenţa unor nobile intenţii ce apar numai în urma diverselor concursuri de împrejurări.

luni, 30 octombrie 2017

REGULAMENTUL DE CONSTRUCTII SI ALINIERI AL BUCURESTILOR PUBLICAT IN 1848

Pe vremea cand functiona site-ul Bibliotecii Digitale a Bucurestilor (frumos numit initial "dacoromanica.ro") am reusit sa descarc lucrarea lui Bujoreanu care contine legislatia Principatelor de inainte de 1871.



Aici se gasesc regulamentele bucurestene, inclusiv cel legat de constructii si alinieri din 1847. Acesta dateaza din 1847, dupa cum rezulta din tipizatele de autorizare dar a fost publicat in 1848, dupa cum rezulta din ce a fost tiparit in colectia de legi. Iata continutul mai jos (pentru lectura ar trebui deschisa fiecare imagine intr-o fereastra noua):



Regulamentul era publicat pe tipizatele folosite pentru autorizarea lucrarilor de constructii, distinct pentru fiecare dintre cele trei ocoale in parte. Mai jos sunt doua astfel de tipizate, unul pentru ocolul II si unul pentru ocolul III. Se citesc ceva mai dificil pentru ca sunt scrise in acel amestec caracteristic tranzitiei de la caracterele chirilice la alfabetul latin. Documentele respective sunt din dosarele aflate in fondl PMB Tehnic de la AN-SMB, dateaza din 1864.

duminică, 22 octombrie 2017

ARHITECTURI PRIVATE 8


Buda unei case ce apartinea unui Toma Blandu din strada Lucaci nr 18, in 1893. Din AN SMB, fond PMB Tehnic, dosar 65/1893.

duminică, 15 octombrie 2017

Alte stampile

Am mai gasit pe ici pe colo cate un antet al ministerului de interne, unele le-am aratat aici. O alta varianta grafica din 1865 (dintr-un dosar AN-SMB, fond PMB Tehnic, nr. 15/1865): 

In Bucuresti, functionau comisiile pe culori, un fel de precursoare ale primariilor de sector. Antet al comisiei situatiei albastre (dintr-un dosar AN-SMB, fond PMB Tehnic, nr. 12/1861):

Mult mi-a placut insa stampila din 1855 a ceea ce ar parea a fi "maimaria politii Bucuresti", adica serviciul arhitecturii din orasul Bucuresti (dintr-un dosar AN-SMB, fond PMB Tehnic, nr. 2/1862):

sâmbătă, 16 septembrie 2017

PROF. DR. ING. MIRCEA CRISAN

O veste socanta imi macina ziua de azi ... 
In cursul noptii a incetat din viata prof. dr. ing. Mircea Crisan. 

Am pierdut cu totii un specialist, un profesor si un om deosebit. A fost unul dintre putinii adevarati creatori de solutii in domeniul consolidarii cladirilor istorice, un militant pentru protejarea monumentelor. Sunt cu totul fara cuvinte, cu atat mai mult cu cat si tata s-a prapadit in exact acelasi mod neasteptat, in somn ... 

Odihneasca-se in pace!


Imaginea de mai sus e surprinsa anul trecut, cu ocazia inspectiei de teren facuta in vederea evaluarii situatiei create prin "restaurarea" de la Capidava

marți, 12 septembrie 2017

GALANTARE IN TURURI GHIDATE

Prietenii de la Asociatia Istoria Artei au avut o initiativa concretizata intr-un caiet ce este in curs de tiparire si in niste trasee ghidate gratuite. Detalii in afisul de mai jos:



Imi fac datoria sa promovez aceasta actiune , cu atat mai mult cu cat am cam neglijat blogul in ultima vreme, implicit si rubrica "Galantarul de sambata" Caietul ii vizeaza in special pe tineri si va avea coperta asa:



Pentru mai multe detalii, vizitati paginile asociatiei:

sâmbătă, 9 septembrie 2017

UNDE SA BATA CLOPOTELE NEAMULUI ? (2)

Se apropie serbarea centenarului discutiilor despre Catedrala Mantuirii Neamului ... La sedinta festiva din 10 mai 1920 a Sinodului BOR vorbea despre catedrala:



Amplasamentele au fost mult plimbate si cantarite asa ca la sfarsitul lui 1926 inca nu era clar ce varianta ar fi mai buna. Cincinat Sfintescu favoriza Dealul Arsenalului. Planul de mai jos, semnat de Jean Burcus:



A fost si varianta de a face un mega ax care sa treaca pe langa Palatul Regal, intre Bd. Coltei (Nicolae Balcescu azi) si Parcul Cismigiu, in scuarul unde era Ministerul de Razboi:



Dar s-a discutat mult si amplasamentul din preajma Universitatii si a Pietei Bratianu (adica unde e azi caruta cu paiate din fata TNB). Biserica cerea un teren pe care nu mi-l imaginez exact sistematizat pentru ca ar fi fost intre Lipscani, Piata Romei, Bd. Coltei, str. Sfintilor si Cavafii Vechi. Probabil ca asta ar fi insemnat demolarea masiva a parcelarii Vilacrosse de dupa incendiul din 1847, probabil inclusiv cu distrugerea bis. Sf. Gheorghe Nou:



Tot pe Dealul Arsenalului s-a ajuns dar ceva mai departe pentru ca, intr-o varianta apropiata celei gandite in 1926, pe locul initial troneaza azi Casa Torturarii Neamului ...

Toate documentele sunt extrase din dosarul 239/1921 din arhiva tehnica a PMB, fond PMB.

sâmbătă, 3 iunie 2017

PE STRADA SEMICERCULUI

In urma cu aproape 4 ani, ziceam despre o casa din strada Semicercului ca ar fi sigur anterioara razboiului de independenta. Iata imaginea acesteia din Google street view, 2011:

Ei bine, am gresit cu ceva mai mult de un an pentru ca, intre timp, am gasit cererea de autorizare a acesteia. E din 1879, se afla la AN SMB, fond PMB Tehnic, dosar 15/1879, la fila 13.
Bine, exista o oarecare doza de aproximare caci la momentul anului 1879, numerotarea era usor alta, date fiind miscarile de aliniere ale strazii Semicercului. Totusi, din documentul de autorizare reiese ca e vorba despre un corp pe fund de lot dinspre strada Grivitei nr. 48 (la acea data inca numita "Calea Targovistei"). Asta reiese din referatul de pe verso, unde se spune "le va aseza in curte si cu o facada spre strada din dos disa Semi-Cercului". Daca ne uitam pe planul din 1895-1899, casa despre care vorbim apartinea unei parcele ce avea nr. 50 in Calea Grivitei (cu marcaj rosu pe plan).
In acelasi timp, celelalte parcele invecinate in ordinea descrescatoare a numerotarii nu au corpuri pe fund de lot care sa poata corespunda descrierii din 1879. Prin urmare, dat fiind aspectul acestei case, a carei amprenta la sol de azi e identica celei din 1895-1899, rezulta ca despre asta este vorba. Nu este singura casa din zona realizata in 1879. Din fericire, si aceasta casa mai exista si azi, pe coltul cu strada Ecaterina Teodoroiu (fosta Tunsului, langa fundatura Osiris). Se gaseste in acelasi dosar de arhiva, fila 361 (am lasat cu acelasi marcaj rosu locul casei despre care vorbim):  

De fapt, ceea ce ma determina sa scriu despre casa asta este disparitia totala in ultimii 10 ani a tamplariilor originale. Fata de 2011 a disparut si a doua usa de sub balcon dar si ultimele doua ferestre de la etaj. Ma astept si la o "reabilitare termica" in curand, pentru a fi schimonoseala completa ...

miercuri, 3 mai 2017

NESIMTIREA INVINGE MEREU

Ce alta concluzie poti sa tragi din moment ce, din cauza unora care-si lasa masinile aiurea in strada, linia de autobuz 178 a fost scurtata cu o statie !?

Neplacut este si ca anuntul e facut in felul asta. Daca nu esti atent la toate lipitorile risti sa stai la cap de linie si sa astepti in van un autobuz. Din sensul celalalt macar te dezmeticesti si sari imediat din autobuz cand vezi ca soferul o carmeste la stanga, pe Luterana, in loc sa faca dreapta spre blocul turn de la Sala Palatului ... 
Dar ce spunea dna primar in campania sa electorala ? Iata citate preluate din sursa indicata:

„Voi face revoluţie în materie de trafic în capitală. Am foarte multe soluţii care vor decongestiona traficul. În primul rând, investiţii masive în transportul public, voi propune acordarea de urgenţă a bugetului necesar pentru ca aceste autobuze stricate să intre în trafic. [...] În jumătate de an se va vedea că se vor schimba lucrurile în Bucureşti. Într-o jumătate de an se va circula mult mai uşor în Bucureşti. Sunt soluţii identificate. " 

Prin urmare, solutia este sa intorci spatele si sa declari transportul public infrant. In loc sa pui politia sa-i amendeze in draci pe nesimtitii care blocheaza strazile acolo unde circula transportul public tu decizi sa-i lasi pe nesimtiti sa castige, iti iei jucariile si pleci!
E minunat ce se-ntampla la Stere ...

marți, 25 aprilie 2017

UNDE SA BATA CLOPOTELE NEAMULUI?

Am gasit intr-un dosar din arhiva PMB (cu nr. 388/1922) un plan cu o propunere din 1930 pentru amenajarea Pietei Unirii de azi in scopul extinderii spatiilor bisericesti ale Patriarhiei ("sistematizarea Dealului Mitropoliei") si in vederea construirii acolo a Catedralei Neamului. 
N-a fost sa fie ...  Despre acest loc, ce ar fi fost peste Piata Bibescu, se vorbeste aici, indicandu-se ca s-a si sfintit locul amplasandu-se o troita acolo in 11 mai 1929. Desenul de mai jos e datat 12 martie 1930 si pare ca isi propune stabilirea locului sfintit cu un an inainte.


Era momentul sa fac trimitere la jocurile lui Popescu.

duminică, 19 martie 2017

MICI DETALII 14



Detaliul din imaginea de mai sus arata un strat de izolatie hidrofuga de la o casa autorizata in 1890. Pentru unii ar putea parea exceptional sa gaseasca un strat de asfalt de atunci. Insa asta era un standard care poate fi documentat mult mai devreme in arhive. Mai jos, cerinta explicita prin referatul arhitectului primariei care indica sa se puna un strat hidroizolant, la zidul fundatiei in partea de peste nivelul terenului, folosindu-se ca material la alegere: cimentul, asfaltul sau chiar foi de plumb sau de zinc.



Extrasele respective sunt din dosarele 22/1884 si 23/1884 aflate in fondul PMB Tehnic la AN SMB. Se refera la trei case distincte.

duminică, 26 februarie 2017

Niste grajduri bucurestene 2

Un grajd din strada Orfeu, apartinand unui anume Petrache Neculau:



Grajdul se autoriza in anul 1889, documentele aflandu-se la AN, SMB, fond PMB Tehnic, dosarul 42/1889

joi, 2 februarie 2017

ARHITECTURI PRIVATE 7

Pentru ca traim vremuri de rahat, mi-am adus aminte de seria proiectelor de bude. Cu precizarea ca am votat USR, vad manifestarea lor din parlament ca pe un comportament de copii rebeli, de pustani care inca n-au trecut de la stadiul de oengist la cel de deputat. Asta se intelege din postarea "Tara de cacat, politica de cacat". Eu sunt convins ca parlamentul cere o sobrietate, o tinuta, chiar si un cod vestimentar astfel incat sa poata avea macar pretentia ca acolo exista un nivel intelectual, social, de responsabilitate care sa impuna respect. 

Imaginile de mai jos provin de la Arhivele Nationale Serviciul Municipiului Bucuresti, fond PMB Tehnic, dosar 37/1890. Reprezinta un closet de la Gara Filaret.
Ura si la gara!

duminică, 1 ianuarie 2017

UN NOU AN

2016 a fost un an in care am facut cate ceva. Nu prea multe. 
Am fost si pe la radio, am fost si pe la dezbateri, am fost si curator de sectiune la Bienala UAR din acest an. M-am trezit invitat sa fac parte din Comisia Nationala a Monumentelor Istorice, pozitie absolut onoranta. Pe final de an am candidat si am fost ales secretar ICOMOS Romania, mandat pe care va trebui sa-l incep de la prima reuniune a comitetului director ce va avea loc in ianuarie 2017. 
Pe blog am cam lancezit, n-am mai avut pornirea sa scriu. Am facut-o mai simplu dincolo, la pozeDECAT, unde deja am postat mai mult de 500 de fotografii (pe care putina lume le vede insa). 
Poate cel mai important aspect profesional este ca, in ciuda multor talpi, a multor carcoteli, cu multe impleticiri pe parcurs, pana la urma am reusit (o echipa la Ministeru Culturii din care am facut parte) sa promovam Tezele Prealabile ale Codului Patrimoniului Cultural. Esential in povestea asta mi se pare oficializarea celor 10 principii pe care am tinut atat de mult sa le afirmam explicit intr-un document al unei institutii a Statului. Nu sunt insa convins ca va avea urmarile asteptate, este posibil sa ramana prin sertarele noii administratii in loc sa mearga mai departe si sa devina lege.
Cea mai placuta amintire a acestui an scurs va ramane totusi surpriza placuta facuta de Dan Rosca la publicarea celui mai recent volum al sau, la editura Ars Docendi. Iata o imagine de la lansarea cartii, la Gaudeamus (o fotografie facuta de prietenul nostru Vlahul)



Surpriza onoranta a fost ca, pe una dintre copertele interioare, pe langa multumirile adresate pritenilor nostri Radu Oltean, Emanuel Badescu si Cristi Dumitru, Dan a decis sa-mi dedice cartea pentru ca - zice el - i-as fi declansat ideea de a aborda subiectul transporturilor cu cai.



Asadar aceasta ramane cea mai placuta amintire a mea din anul 2016, ii multumesc din nou lui Dan Rosca pentru asta! 
Si va multumesc tuturor celor care au mai intrat din cand in cand pe acest blog. Aparent, de cand n-am mai scris cu oarecare ritmicitate, traficul pare mult mai mare. Din bizareriile netului ...



La multi ani tuturor, un an cu impliniri va doresc!