joi, 25 februarie 2010

Casa Verde din Gutenberg 3

Am facut o ceretare in vederea clasarii ca monument istoric a casei din strada Gutenberg nr. 3 (de fapt azi la nr. 3A). Casa a fost sediul central al miscarii legionare. Am sustinut ideea clasarii desi valoarea arhitecturala in sine a constructiilor de la 3 si 3A nu este suficient de mare pentru a justifica aceasta clasare. Totusi, cladirile sunt autentice si valoarea memoriala este indiscutabila chiar si pentru cei care, ca si mine, nu sunt neaparat fani ai legionarismului. Desi as putea sa inteleg fenomenul, in contextul social politic si economic de azi mai ales, nu vreau sa ma pronunt pro sau contra acestui fenomen istoric. El ramane insa un element extrem de important al istoriei si nu putem sa ne inchidem ochii si sa pretindem ca nu a existat. Fac acest discurs pentru ca la Comisia Zonala a Monumentelor Istorice s-a respins clasarea, dosarul fiind in acest moment trimis cu contestatie catre sectiunea de evidenta a comisiei centrale. Teama de urmarile mediatice mie mi s-a parut a fi singura motivatie desi membrii comisiei au sustinut ca motivul e doar lipsa calitatilor arhitectural-urbanistice cu toate ca au ignorat valoarea memoriala. Am spus ca valoarea memoriala nu poate fi judecata cu "plus" si cu "minus". Nu exista valoare memoriala negativa. Am spus, de altfel, ca daca la Campia Turzii i s-a taiat capul lui Mihai Viteazul inseamna ca "nu ne place" din punct de vedere social-istoric insa asta nu stirbeste importanta locului unde s-a produs nefericitul eveniment. Daca ar exista acolo vreun butuc pe care s-ar fi produs taierea (fireste nu s-a produs asa evenimentul dar sa zicem) atunci acel butuc, in masura in care ar fi autentic, ar capata o valoare deosebita din punct de vedere memorial, nu-i asa?
Iata cateva extrase din studiu. Sustin in continuare clasarea asa cum cred ca este cel putin ciudat ca nu s-a clasat pana acum Casa Scanteii ...
In masura in care vor exista comentarii la aceasta postare voi face si cuvenitele completari.




miercuri, 17 februarie 2010

Hagi Teodorachi si Tzigara Samurcas intr-o legatura indirecta

Incercand sa ma tin de promisiunea facuta atat prietenilor de la "Bucurestii noi si vechi" cat si colegului meu Petru de a le trimite o veche aliniere a strazii Polona, care pe un tronson se chema odinioara Hagi Teodorachi, am dat peste ceva din categoria "unde dai si unde crapa".

Asa se face ca, uitandu-ma mai atent la numele proprietarilor, vad pe o parte a drumului "Samurcasu" si pe cealalta "Toma Tigara". Asta nu poate sa insemne decat ca parintii lui Alexandru Tzigara Samurcas - Elena Samurcas si Toma Tigara - s-au casatorit dupa ce au stat pe aceeasi strada, chiar vis-a-vis! Altfel coincidenta ar fi prea mare ....

Nu stiu daca este chiar inedita informatia dar eu gasesc de cuviinta sa dau de stire.

Acestea sunt imaginile din "goagal" precum si cele din 1974 si 1911. In 1911 pe colt era Costica Sontu iar pe vechea proprietate Tzigara era Solomon Holfan. Azi pe colt e acel bloc interbelic iar casa din fosta strada Polona de la 1911 (si care e la fel si pe planul 1895) pare ca a supravietuit. Ea difera de cea de pe planul in care figura Toma Tzigara. Daca acea casa era facuta in 1864 inseamna ca era cea figurata in acel plan de aliniere care dateaza din 1868 sau 1866, nu-mi amintesc exact data.

duminică, 14 februarie 2010

Despre conacul Belvedere-Grant


La cererea Artrad - dl. ing. Dan Ghelase - s-a declansat procedura de clasare a acestui obiectiv istoric. Am facut studiul si s-a clasat. Intalnindu-ma recent cu dl. Ghelase am purtat o discutie in contradictoriu relativ la autenticitatea conacului Belvedere. Eu cred ca acest conac nu mai exista pentru ca acum ne uitam la conacul Grant, la randul sau radical transformat in perioada interbelica. In lista exista deja tunelul de refugiu al acestui conac. Referitor la acest tunel, precum si la altele, exista diverse relatari dar aparent nicio cercetare sistematica asa ca ele au o aura de mister dar n-as vrea sa comentez acest aspect.
Am imagini dintr-un proiect de consolidare din anii '90 (firma Constructor 95) care arata clar dimensiunile zidurilor. Dl. Ghelase sustine ca zidurile sunt de 1m si ca asta e o dovada a epocii de secol XVIII. Eu afirm ca sunt de 1m in urma unei consolidari. Dimensiunea initiala (de circa 80cm) din demisol arata o grosime fireasca pentru o caramida standardizata - 3 caramizi plus tencuiala. Se mai poate vedea foarte limpede pe planurile din 1852 si pe cel din 1911 (care mai arata amprenta conacului Grant asa cum e el descris printr-o fotografie publicata in 1973 in cartea "Enigmele Bucurestiului " de Simion Saveanu) ca formele si amlasamentele sunt total diferite. Conacul Golescu era amplasat pe cornisa si avea o forma dreptunghiulara in plan pe cand conacul din timpul lui Effingham Grant era detasat de anexe, putin retras fata de cornisa Dambovitei vechi si cu o planimetrie diferita.
Oricum, chiar si in conditiile pierderii masive a substantei istorice, acest conac ramane un punct important in structurarea acestei parti de oras. De altfel, strada Belvedere (ulterior calea) care pornea din Calea Victoriei ca o continuare a Lipscanilor se chema asa pentru ca ajungea la acest conac. Bariera Podului de Pamant (Calea Plevnei) care se afla acolo unde se face acum pasajul suprateran la Orhideelor s-a chemat si Bariera Belvedere. Cartierul Regie se cheama asa pentru ca pe proprietatea Golescu-Grant ce avea in centrul sau acest conac s-a construit Regia Tutunului (partial pastrata si azi in spatele Brico Store Orhideea). Tot cartierul este realizat prin parcelarea acestei proprietati iar numele strazilor sunt elocvente pentru ca se refera la famila Golescu-Grant. Asadar, conacul este ombilicul acestui cartier desi azi este inghesuit rau si uitat in spatele unor urate blocuri ...

Am mai gasit in arhive si o plangere catre primarie caci in 1877, la trecerea armatei imperiale ruse pe aici, Grant ar cam fi fost jefuit. Adica scrie in adresa : "... pe locul dlui Efnigham (sic!) Grant de langa bariera Belvedere, avand mai multe producte i s'au casunatu de catre armata imperiala rusa prin sustractiuni o simtitore paguba ...". "Davai ceas davai palton" era o chestiune de traditie deci.
Din pacate n-am gasit in arhive autorizarea vreunei lucrari la acest conac anterioare 1996. Poate ca am cautat superficial caci interventiile din anii '20 atunci cand conacul a fost transformat pentru a adaposti liceul "Doamna Stanca" ar fi fost normal sa existe in arhive. Numele "Doamna Stanca" a fost atribuit ca urmare a faptului ca aceasta mosie ar fi apartinut mamei lui Mihai Viteazu. Iar scola de fete din conac ce a fost inlocuita de acest liceu se justifica prin faptul ca Golescu, inainte sa moara, ar fi vrut el insusi sa infiinteze aici o scoala pentru fete.

vineri, 5 februarie 2010

Pentru prietenii de la "Bucuresti Noi si Vechi"

La postarea aflata la http://bucurestiinoisivechi.blogspot.com/2010/01/cladirea-ministerului-agriculturii.html am promis niste imagini din interiorul cladirii.
Am dat peste CDul unde arhivasem pozele din 2004,de cand am lucrat cu o echipa ce a montat o expozitie temporara de vinuri. Expozitia cu pricina a avut ca amplasament holul central de langa cabinetul ministrului agriculturii. Expozitia a fost facuta prin initiativa ONDOV iar tema a cerut si o harta cu zonele producatoare de vinuri dar si expunerea multor sticle de vin provenite din aceste regiuni. N-a fost foarte simplu sa ne incadram in contextul holului si sa plasam si atat de multe exponate. Nu stiu daca ceea ce am produs a fost kitsch sau nu insa bugetul de bani si timp nu a permis altceva la acel moment ...
Iata imaginile cu locul:

Iata acum si imagini cu expozitia:

luni, 1 februarie 2010

Un fel de autoleapsa pentru Raiden - "Trei mutari"


Aici sunt decupaje din planul actual (in sensul de cel mai recent disponibil) si unul din planul din 1974. Cine are timp le poate scala in functie de blocul stalinist al clubului Dinamo (in dreapta intrarii stadionului) Scuze ca nu am posibilitatea sa o fac eu in momentul asta ...
Artiolul se afla la http://www.rezistenta.net/2010/01/trei-mutari.html