ACTORII ŞI SĂLBATICUL

Sheikh Lotfollah Mosque on the Naqsh-e Jahan Square, Isfahan, Iran. Credit: Ninara, https://www.flickr.com/photos/ninara/41364360861

Confuzia din capul unui personaj în ce priveşte nişte conducători odioşi şi iresponsabili care stăpânesc o ţară din '79 încoace şi patrimoniul cultural al acelei ţări şi al lumii mai largi, naşte monştri ... 
Sper că oamenii raţionali şi educaţi să fie suficient de convingători pentru astfel de lideri primitivi. Mă refer aici la Trump Mondialul şi la Ayatollahul Minune. Şi la comunicatul ICOMOS US, pe care îl redau mai jos:

US/ICOMOS Statement on the Preservation of Cultural Heritage During Armed Conflict

US/ICOMOS denounces the suggestion made by President Donald J. Trump that he might order the destruction of heritage sites in retaliation for Iranian aggression in response to recent American actions in the Middle East. The United States has always provided leadership in the realm of protecting historic sites and honoring the heritage of all human societies in the world. The well-known activities during the Second World War of the Monuments Men who rescued European treasures and of Secretary of War Henry L. Stimson who protected Kyoto from atomic attack because of its significance to Japanese cultural identity are just two examples of the United States protecting the world’s heritage. The proposed destruction of patrimony besmirches the memory of these brave men and women. US/ICOMOS points out that direct targeting and destruction of cultural heritage is a war crime, one that has been successfully prosecuted by the International Criminal Court. 

We have no doubt that U.S. destruction of heritage sites—no matter what the rationale provided—will be regarded by people around the world as an attempt at cultural genocide. Many voices will be raised in angry protest to such actions. The story of this kind of cultural destruction will live on from generation to generation. It will prove a disaster for U.S. foreign policy and could very well threaten the safety of U.S. citizens traveling abroad. It could provoke attacks on historic properties in the United States. US/ICOMOS urges the Trump Administration to withdraw this threat immediately and to announce its support for the preservation of the world’s cultural heritage. 

The United States National Committee of ICOMOS (US/ICOMOS) promotes the conservation of world heritage and stronger connections to the global heritage community through advocacy, education, and the international exchange of people and ideas. US/ICOMOS is part of the worldwide ICOMOS network of people, institutions, government agencies, and private corporations who support the conservation of the world’s heritage. For over 55 years, US/ICOMOS has worked to deliver the best of international historic preservation and heritage conservation work to the U.S. domestic preservation dialogue, while sharing and interpreting for the world the unique American historic preservation system. 

As the only U.S. preservation organization with a global focus, US/ICOMOS is the gateway for U.S. professionals to participate in worldwide heritage conservation. Through a broad member base, US/ICOMOS promotes strong ties between national, regional, private, and governmental organizations within the U.S. and the international preservation community.

BIENALA UAR 2016

Anul acesta, Uniunea Arhitecţilor din România organizează o bienală . 

Tema acesteia este “Recuperarea valorilor” iar eu m-am trezit curatorul secţiunii “Arhitectura patrimoniului cultural”. În cadrul acestei teme mai largi a bienalei, pare că secţiunea asta ar fi trebuit să fie cea mai bogată … şi totuşi nu este. Termenul de predare pentru propuneri (în vederea evaluării şi acceptării respectivelor realizări) este 1 iulie şi se pare că mai toată lumea va preda pe ultima sută de metri. Haideţi! Mai este timp să trimiteţi propuneri şi pe urmă mai este timp să le piguliţi pentru prezentarea finală! 

Mi-aş fi dorit ca participarea să nu se rezume doar la “restaurări” adică la ceea ce îndeobşte se înţelege a fi o mega lucrare asupra unui proeminent monument istoric. Pentru unii aşa ar putea rezulta din titulatura secţiunii. Nu, mie mi-ar plăcea să putem să dăm mai multă atenţie şi mai mult credit acelor intervenţii asupra “patrimoniului minor”, adică asupra acelor construcţii care determină o zonă protejată dar pe care avem de regulă senzaţia că toţi se străduie să le demoleze. Cred că suntem în urmă la asta în raport cu Europa, adică la reabilitarea fondului aparent minor dar care, până la urmă, constituie cadrul nostru de viaţă cel mai reprezentativ. 

În octombrie 1975, un congres reunit la Amsterdam pentru dezbaterea nevoilor patrimoniului arhitectural al Europei concluziona, printre altele, că patrimoniul ce trebuie reabilitat nu este constituit doar dintr-o serie de “clădiri privilegiate” prin excepţionala lor calitate ci şi din clădiri care sunt purtătoare de valori culturale ce ar putea fi mai modeste - “from the greatest to the humblest”. După patru decenii, societatea românească încă mai are probleme în a identifica reperele culturale dincolo de cercul restrâns al unor clădiri cu mare notorietate. La Constanţa se recunoaşte fără rezerve rolul de reper al Cazinoului (şi el lăsat în mod tragic în paragină) dar este ignorat total acest caracter al străzii Sulmona aflată la câteva sute de metri distanţă. În cele din urmă, pare că nu suntem capabili să recuperăm niciunul dintre aceste locuri ale memoriei culturale. Ar cam fi timpul să recunoaştem meritele proprietarilor şi arhitecţilor care recuperează şi reperele culturale încă nerecunoscute pe deplin! Putem oare să arătăm că se poate şi altfel decât vedem că se întâmplă în prezent (vezi exemplele de mai jos)?

http://rezistenta.net/2015/10/mutilare-reabilitare-cladiri-vechi-bucuresti.htmlhttp://www.simplybucharest.ro/?p=34138 

Cum s-o facem dacă aceştia se feresc să-şi arate lucrările? Acum este o ocazie bună ca toţi cei care au astfel de lucrări realizate în ultimii doi ani să le arate. Toate datele acestui eveniment se află la: https://www.uar-bna.ro 

Pentru secţiunea care pare cea mai firoscoasă am scris până la urmă acest text de invitaţie: 

“În ultimele decenii, noţiunea de patrimoniu construit s-a lărgit continuu, incluzând azi şi arhitectura care cândva era percepută ca minoră. Principiile intervenţiei asupra arhitecturii patrimoniului sunt însă aceleaşi. Calitatea recuperării patrimoniului constă în grija demersului, fie că este aplicat celor mai spectaculoase repere ale naţiunii ori celor mai modeste dintre acestea dar care constituie identităţile unor comunităţi locale. “ 

Vă rog să-i daţi curs şi să vă înscrieţi cu lucrările voastre sau, dacă nu aveţi astfel de lucrări însă aveţi cunoscuţi care au avut astfel de lucrări, să le daţi ghes să le arate! Organizatorii aşteaptă şi mai e timp! 

Ca pe vremurile de mult apuse (oare?): CITEŞTE ŞI DĂ MAI DEPARTE !

ACTUALIZARE: S-A PRELUNGIT TERMENUL DE INSCRIERE! Data limita a devenit 14 iulie ora 8 dimineata.

MANELISMUL DE RIT ORTODOX

Sub profunda impresie ce mi-a facut-o postarea de la Simplybucharest, preiau de la ei imaginea de mai jos, in toata splendoarea ei:

Noroc ca in urma cu cativa ani, in practica de releveu a anului V, o grupa de studenti de la UAUIM a realizat releveul acestui MONUMENT ISTORIC, atat al bisericii cat si al turnului clopotnita neoromanesc de langa aceasta. Stiam ca e un santier acolo dar nu mi-am imaginat asa ceva. Ma intreb daca exista un aviz de la ministerul culturii pentru aceasta grozavie ... Ma duce cu gandul la un banc proaspat, aflat zilele astea. 

Ca cica pacat mai mare decat sa mananci salam in postul Pastelui este sa-l asculti. Poate ca l-au angajat dascal la biserica pe Florin Salam si a fost nevoie de o asemenea "infrumusetare" pentru a-l onora, mai stii?

CUM SE FACEA SI CUM SE FACE (3)

Am mai spus (în mai multe ocazii) despre faptul că, la noi, problema nu e neapărat atestarea specialiştilor şi a experţilor în protejarea monumentelor istorice. Atestarea asta se referă exclusiv la persoanele cu studii superioare şi acoperă doar problemele legate de întocmirea documentaţiilor – studii şi proiecte. Problema reală este lipsa atestării meşterilor şi dispariţia acestora în condiţiile inexistenţei pieţei de restaurare de la noi precum şi a ofertelor mult mai atractive din piaţa restaurărilor din Franţa, Italia sau Spania. Mai demult am mai adus vorba despre o organizaţie excepţională din Franţa, de mare tradiţie şi care produce astfel de meşteri. Este suficient să accesaţi legăturile pe care le pun aici pentru a vedea care este rolul învăţământului profesional şi ce divers specializaţi sunt cei ce lucrează în piaţa patrimoniului cultural francez.

http://www.toitureetfacade.fr/front/19-1-Apprentissage

http://www.compagnons-du-devoir.com/couvreur 

La noi, rezultatele din domeniul învăţământului profesional sunt evidente când ne uităm la fondul construit din zonele construite protejate şi nu numai.

Având în vedere că Google ţine minte imaginile din street view, am găsit situaţia unor clădiri din străzile General Berthelot şi Griviţei, aşa cum erau ele vizibile din spaţiul public în anul 2009. Să vedem şi cum au fost refăcute acoperişurile acestor clădiri, în nişte poze proaste făcute de mine săptămânile trecute, în regim “reportaj”, adică folosind camera foto a telefonului mobil.

Din fericire mai există la noi şi câteva firme serioase, cu personal bine calificat dar pe care nu cred că şi-i permite oricine:

LA RADIO

La invitatia dlui Rasvan Roceanu, realizator al emisiunii "Intalniri capitale" de la Radio Romania, Bucuresti FM, am fost astazi la studiourile din General Berthelot pentru a inregistra o emisiune programata in aceasta seara, cu incepere de la ora 20.30. Asadar, "care puteti si aveti posibilitatea", ma puteti asculta cum bat campii pe tema patrimoniului, in aceasta seara, de la 20.30, pe frecventa 98,30 FM (daca sunteti in masina ori langa un radio) sau chiar online. 

MAI BUN DECAT BLOGUL MEU

Am fost informat de aparitia unui proiect care va aduce publicului informatii pretioase. Nu ma aflu deocamdata printre parteneri dar sper ca voi fi recunoscut ca atare in viitor. Reiau comunicatul dar si afisul:

Comunicat de presă 

Lansarea site-ului www.arhivadearhitectura.ro

Asociaţia Istoria Artei a iniţiat proiectul „Arhiva de Arhitectură 1830-1860”, finanţat prin concurs de Administraţia Fondului Cultural şi Ordinul Arhitecţilor din România din taxa de timbru de arhitectură. Proiectul „Arhiva de arhitectură” vizează selectarea şi digitizarea unor importante documente legate de începuturile arhitecturii şi ingineriei bucureştene (documente, planuri, schiţe) şi conturarea carierei a peste 30 de personalităţi ce şi-au desfăşurat activitatea în perioada 1830-1860. Iniţiativa noastră a apărut ca răspuns la nevoia de recuperare a primei perioade a secolului al XIX-lea, aproape necunoscută publicului larg şi chiar şi cercetătorilor, pe fondul accesului limitat la documentele istorice, a utilizării scrierii chirilice de mână, a documentaţiei în limba franceză sau germană gotică, din cauza presupunerii că planurile s-au pierdut. Am ales cadrul istoric de la administraţia generalului Kiseleff (1829-1834) până la interimatul caimacamului Alexandru D. Ghica (1856-1858), cu unele prelungiri ale activităţii unor arhitecţi până în perioada 1860. De la 1 septembrie site-ul proiectului www.arhivadearhitectura.ro va fi încărcat zilnic cu articole, documente, schiţe şi planuri care urmăresc valorificarea bogatelor fonduri cercetate în Arhivele Naţionale ale României. Proiectul continuă pe parcursul lunilor septembrie-decembrie cu publicarea a peste 100 de materiale, susţinerea de conferinţe şi acordarea de interviuri la radio, în presa scrisă şi online. 

Echipa proiectului: istoric de artă drd. Oana Marinache, istoric de artă dr. Cezara Mucenic, filolog dr. Ruxandra Lambru, filolog dr. Elena Ciocoiu, fotograf şi grafician Cristian Gache, istoric Cezar Petre Buiumaci, fotograf Cristian Oeffner Oprea 

Parteneri: Arhivele Naţionale ale României, Muzeul Municipiului Bucureşti, Institutul Central de Cercetare Ştiinţifică, Oraşul lui Bucur, Bucureştii Vechi şi Noi, Bucureştiul Meu Drag, Logotype, Idei Urbane

 

CUM SE FACEA SI CUM SE FACE (2)

Am reluat titlul asta dupa ce prima data m-am referit la scurgeri pluviale. De data asta am sa va invit sa incercati sa gasiti macar o diferenta minora intre doua case alipite, una veche si una noua (sau "renovata"):

Pe aceeasi strada, care candva s-a numit strada Senatului, se mai afla o casa pe care este inscris "1898" si care se modernizeaza la randul ei primind mai multa siguranta odata cu zidirea ferestrelor la strada si prin amenajarea unui "aparat de acces".

Intre aceste doua puncte ale strazii se gaseste subiectul unei postari de la "pozeDECAT" unde s-ar fi putut incadra inclusiv acest pseudoarticol.

ACESTE CUVINTE NE DOARE

Filiala Bucuresti a Ordinului Arhitectilor din Romania a avut laudabila initiativa de a cumpara o cladire interbelica pentru a amenaja acolo sediul sau. Pentru asta a lansat un concurs ceea ce e din nou o initiativa laudabila. Ea ar fi una perfect normala intr-o societate normala, la noi insa orice concurs organizat in dauna unei "licitatii" care cauta pretul cel mai mic devine o initativa laudabila. Pana si Uniunea Arhitectilor si-a luat un sediu in strada J.L.Calderon nr. 48 si l-a amenajat fara niciun fel de astfel de concurs. In fine, sa revenim la durerea cuvintelor ce transpare din raspunsurile la intrebarile adresate de potentialii competitori. Printre astia ma voi afla si eu, cu convingerea ca am o solutie buna. Dl. Popescu s-a lasat convins sa se alature echipei castigatoare :) Iata mai jos ceea ce reflecta din plin modul cum este tratat patrimoniul construit, clasat sau nu. Extrase din raspunsurile la intrebari ce sunt publicate la pagina concursului catre care v-am indrumat mai sus:

Rezulta ca o expertiza tehnica se face, de regula, dupa ce ai idee ce vrei sa faci cu o casa si nu invers. Eu intotdeauna am considerat ca o expertiza tehnica este independenta caci urmareste sa reflecte starea cladirii la momentul respectiv si limitele sale fizice pentru a gazdui o functiune sau alta. In functie de concluzii, poti sa iti dai seama care este un minim de interventie de consolidare iar daca vrei mai mult atunci iti asumi masuri sau costuri suplimentare. Dar stim cu totii ca expertizele se fac la noi ca sa justifice demolarile unor cladiri care altfel ar putea foarte bine sa fie reabilitate. Daca insa te incurca acea casa, poti sa aranjezi ca expertiza sa-ti spuna ca nu mai poate sta o secunda in picioare ... Alta:

Asta este un reflex tipic pentru foarte multi arhitecti de la noi. Nu ma duce capul sa utilizez ceva existent, sa ma adaptez contextului. Nu mai bine demolam? Nu mai bine negam total arhitectura si dintr-o casa cu arhitectura unitara, specifica epocii ei si cu acoperis sa facem o acoperire in terasa? Mai ales ca avem si astfel de intrebari care, evident, n-au nevoie de o expertiza tehnica prealabila serioasa:

In plus, cunoastem cu totii ca studiile istorice sunt niste analize formale, ele trebuie bifate ca documentatie dar nu sunt niciodata luate in serios de cei ce trebuie sa faca proiecte asupra acelor case. Pot sa spun ca in majoritate zdrobitoare proiectele sunt deja gata cand mi se comanda studii de acest tip sau chiar daca nu sunt gata, ele oricum sunt pornite pe o idee astfel ca studiile sunt puse probabil la sertar pana in ziua predarii ca sa nu perturbe efortul creator, asa cum ar face-o o expertiza tehnica. Iar asta pare ca e un reflex destul de puternic pentru ca OAR ma lasa masca spunand ca intr-o zona protejata n-ai nevoie de studiu istoric pentr a lua avizul de la ministerul culturii:

Regulamentele zonelor protejate intocmite in urma cu aproape cu 15 ani atrag atentia ca sunt acolo cladiri ce ar putea fi "susceptbile a fi clasate monumente istorice". Tu spui nu, facem proiecte in care putem schimba cam tot ce vrem (de exemplu tema indeamna la a desface scara cladirii iar unul dintre raspunsurile la intrebari sugereaza suprimarea lucarnelor) si pe urma ne-am putea vaita ca la avizare comisia zice stop, asta intra in lista monumentelor! Oare nu de asta ai nevoie de un studiu inainte de a decide ce pastrezi si ce dai jos ? In fine, daca se facea un studiu istoric se putea macar raspunde corect la intrebarile pe care le arat ultimele:

 
Casa e dintr-o etapa si s-a autorizat in 1927. Se stie si arhitectul iar acesta publica in acelasi an o carte despre arhitectura taraneasca. Se poate vedea ca proiectul de autorizare nu s-a respectat integral. Am aceste materiale si le-as fi aratat asa cum am mai facut-o la un alt concurs insa nefiind rezultatul cercetarii mele am sa mentin confidentialitatea acestor date.

112

Nu, nu e vorba despre numărul unic ci despre “unităţile de cult”.

Probabil că este deja o inflaţie pe tema asta dar simt nevoia sa punctez şi eu câteva lucruri legate de fuga la mânăstire.

Ceea ce mă determină să o fac este ştirea că fata dispărută a fost căutată în judeţul Suceava unde au fost investigate – ţineţi-vă bine! – 112 “unităţi de cult”, mânăstiri, biserici şi alte locuri unde ar fi putut fi cazată fata plecată de acasă fără să spună dar care avusese totuşi grijă să lase un bilet.

Dacă iei lista şcolilor generale din Suceava şi le numeri ajungi la concluzia că astea sunt mai puţine decât “unităţile de cult”! Am vrut să aflu asta în mod direct, dintr-o statistică a inspectoratului şcolar numai că pagina aia e o caterincă din punct de vedere al informaţiei statistice care ar interesa publicul căci nu are nici măcar o listă a “unităţilor de învăţământ” din teritoriul său de responsabilitate. Ceea ce spune multe despre nivelul de îndoctrinare religioasă la care am ajuns, mai ales că în toate şcolile alea se predă asiduu despre cum să “te îndrăgosteşti de Iisus”, lucru despre care am mai scris ca despre o pecingine medievală care se aşterne treptat peste o societate şi aşa debilă din punct de vedere intelectual.

Revenind la fata fugară, n-am cum să ştiu ce se află în spatele motivaţiilor psihologice ale mişcării ei dar trebuie să remarc ceea ce s-a scris despre contextul în care s-a produs:

-         părinţi despărţiţi,

-         o bunică religioasă care-si ia nepoata după ea la moaşte,

-          un duhovnic.

La 15 ani fata avea de ceva vreme un duhovnic !!! Ce păcate justifică un duhovnic la astfel de vârste !? Ştiu că la vârsta ei Maria Antoanetta era deja regină a Franţei dar alea erau alte vremuri. În plus, factor determinant cred eu, fata a fost prezentată în media ca fiind una retrasă, FĂRA PRIETENI ! E o fată care fie stă în casă ca să înveţe fie merge cu bunica la biserică. Cineva cu astfel de dificultăţi de relaţionare cu societatea, care are o problemă în familie prin despărţirea părinţilor şi care din trei surse diferite (şcoala cu religia ei băgată abuziv în programă, bunica şi duhovnicul) mai are parte şi de îndoctrinare religioasă, ce poate oare să devină? Acum, cu era dispariţiei oricărui filtru real în comunicare, ăstora trei factori se pare că li se alătura şi al patrulea – internetul. Câţi copii la această vârstă n-or fi în situaţia asta de totală confuzie? Mă îngrozeşte ideea că aş putea ajunge în punctul în care este tatăl acestei fete, să văd cum copilul meu s-a băgat într-o situaţie care va marca în mod ireversibil viaţa acestui copil de acum înainte. Zic asta pentru că, inevitabil, această fată liniştită, de nota 10 dar cu probleme de integrare socială cu copiii din preajma ei, nu va mai putea fi de acum înainte decât “aia care a fugit la mânăstire” oriunde se va duce. Copiii, adolescenţii în general pot fi foarte răi când au pe cine să le căşuneze. Oriunde va fi această fată ea va fi de-acum privită altfel, va fi "o ciudată" pentru ceilalţi, astfel încât deja slaba ei integrare într-un grup social oarecare va genera o izolare a ei încă şi mai mare. E trist când se întâmplă astfel de lucruri tocmai unor copii care, prin posibilităţile intelectuale pe care le-au probat, ar putea da speranţa că societatea românească actuală nu e numai una de analfabeţi sau de pipiţe idioate de care nu ne mai putem feri indiferent ce canal media deschidem. Cred că pentru fiecare astfel de cădere există 10 viitori paraziţi care se ridică şi nu ştiu cum 112 “unităţi de cult” aflate numai într-un singur judeţ pot să ne scape de acest viitor nefast. 

Cum ar spune unii, “Cu Dumnezeu înainte”!

CASE APARENT BIZARE

Pentru ca am vazut un articol legat de o casa ce a generat controverse la momentul cand a fost autorizata si a inceput santierul, iata ca sunt si in alte locuri contexte care duc la situatii bizare:

Aici vine si extrasul din lista cu sursele ilustratiilor pecare le-am folosit inclusiv pentru plansa cu pricina:

Caut fotografia cu casa pariziana si o plasez mai mare pe "PozeDECAT" unde am destul de des ilustrari de arhitectura. As mai spune ca situatia din strada Olari este rezultatul unei impartiri a proprietatii pe care se afla o casa de sfarsit de XIX. Nu stiu exact daca in urma unei mosteniri in urma careia nu s-au putut intelege sau din alte considerente insa lotul casei ce avea o curte cu copaci a fost divizat. In felul asta a disparut si gardul din fier forjat nu numai copacii. Lumea l-a injurat pe proiectant. Eu il cunosc si pot sa spun ca proiectantul n-are nicio vina in astfel de situatii. Vina, in masura in care exista una, este strict a legislatiei de urbanism, a dreptului legat de proprietate si a deciziei investitorilor. Spun asta pentru ca de cele mai multe ori arhitectul este injurat pentru ca nu si-ar exercita rolul de demiurg care poate decide si rezolva totul in oras.

ARHITECTURI PRIVATE

În Arhivele Naţionale – Direcţia Municipiului Bucureşti, în fondul PMB Tehnic, zace un dosar cu nr. 352 din 1899. Acolo, la filele 83 şi 85 am gasit o cerere însoţită de un proiect pentru o privată, adică o latrină, care să servească unui fel de parc de distracţii, poate nu chiar aşa cum era la Moşii din Obor. Era un loc viran închiriat de un anume Gr. Constantinescu ce dorea să utilizeze în continuare acel loc pentru “diferite spectacole pentru distracţia publică” dupa cum se vede în cererea de mai jos.

Terenul este schiţat pe verso de către funcţionarii primăriei şi astfel vedem că nu este niciun dubiu în legătură cu localizarea ce apare şi pe planul de situaţie al proiectului privatei.

Iată cum urma să arate privata pusă chiar în mijlocul terenului:

Ştim că azi PMB e un fel de latrină morală când vine vorba despre reglementarea urbanistică şi despre gândirea viitorului acestui oraş sau de cheltuirea resurselor publice. Iată că, în 1899, cu 7 ani înainte de începutul edificării (sau cel puţin a întocmirii proiectului de către Petre Antonescu) locul era la propriu o privată. Am mai scris în urmă cu doi ani şi jumătate despre felul cum acţionează primăria în legătură cu consolidarea sediului său, monument istoric. Până acum PMB ar fi cheltuit 11 milioane de euro în sediul său închiriat. Chiria ar fi undeva în jur de 8 milioane după un calcul al chiriei lunare dar sţim că şi alte circa 4 milioane ar fi fost cheltuite pe mobilier şi dotări. Nu ştiu care este suma corectă dar sigur este peste 10 milioane de euro. În timpul ăsta lucrările la consolidarea monumentului au stagnat iar costurile au fost suplimentate şi pare că au ajuns a fi peste 24 milioane de euro. Problema mea este modul cum se desfasoara aceste lucrări pentru că s-au schimbat iar proiectanţii. Sau măcar întocmitorii de documentaţii cu titlul de “studiu de fezabilitate”. De la proiectantul care a gândit doar o izolare seismică (probabil că atât a fost, o simplă soluţie tehnică antiseismică) s-a trecut la un SF întocmit de o nouă firmă, aprobat de PMB. Firma asta are cică doi angajaţi dacă e să mă iau după nişte date culese de pe net şi a fost selectată cumva de către PMB. Cumva dar nu ştiu cum. Nu ştiu cum a fost selectată nici prima firmă căci acum văd că faza de proiectare este din nou de studiu de fezabilitate. Adică se face o lucrare de consolidare-restaurare dar nu ştim cum, proiectul se face pe parcurs. E metoda PMB căci vă amintiţi că la Universitate era proiectată parcarea subterană dar nu se ştia cum va fi la suprafaţă. Ce contează, nu? Păi parcă nu aşa se face. În ţările civilizate … nu, reformulez. Într-o ţară, pentru astfel de situaţie lucrările sunt demarate printr-un concurs. Care concurs este public că d’aia e concurs. Nu e o atribuire, nu e o licitaţie cu circuit închis unde se ia “preţul cel mai mic”. Într-o ţară (dar una adevărată), Norman Foster n-a fost invitat ci a trebuit să câştige un concurs pentru restaurarea unei importante clădiri publice. Un concurs de soluţii mai oferă posibilitatea ca să se distileze o temă dacă aia din intenţiile organizatorului nu erau limpezi. Cine câştigă detaliază pe urmă. Şi tot pe urmă, când ştii unde trebuie să curgă betonul deschizi şi şantierul. Asta face că lucrarea e un concept în aşa fel că ceea ce se amenajează e în acord cu soluţia tehnică de consolidare şi cu nevoile funcţionale şi că pe urmă nu prea ai motive să întrerupi şantierul până nu termini lucrarea (în exemplul dat mai sus şantierul a durat sub patru ani). Cam asta zice în realitate şi documentul prin care PMB a aprobat noile costuri, că de fapt nu există un proiect. Primarul sigur ne va spuneînsă, cum o face de obicei, “am proiectul, îi dau drumul!”.

 

Da, are proiecte de arhitecturi private, pe bani publici, pe banii noştri. Ţara întreagă e o privată; pare că unele lucruri sunt predestinate ca în cazul privatei peste care ar trebui să stea azi scaunul Oprescului. Iar Oprescu are numai scaune moi în ce priveşte cetăţenii capitalei.

In patria nostra multe aberrationes sunt, quae bestiis abundant.

Acelaşi lucru poate fi altfel dacă-l priveşti din altă parte, cu altă lumină, cu alţi ochi, cu altă dispoziţie. Fotografiile de mai jos sunt ale bisericii fortificate de la Hosman. Una este cu focus pe rapita iar cealalta ignora rapita. Atâta tot. 

Stăteam tot cu spatele la Ungaria ca şi altă dată.

Auzim cu toţii aberaţii zi de zi. Dar pare ca e destul de supărător când le auzi de la primul ministru nu? Omul a zis că la Pungeşti jandarmii îi oprimă pe localnici doar ca să apere o proprietate privată pentru că, după cum se deduce, dacă primarul şi-a tras un teren atunci el poate face ce vrea cu el şi vecinii n-au nimic a zice. Serios? Aşa funcţionează societatea? Păi cum devine atunci “zona monoindustrială” de la Roşia Montană? Adică acolo se poate ca un PUG să declare zona monoindustrială şi să se împiedice absolut orice activitate comercială nelegată de minerit iar la Pungeşti oamenii n-au voie să zică la fel, dar pe invers? Că la Pungeşti aleşii locali au decis că localitatea nu-i monoindustrială, poţi face orice vrei mai puţin să cauţi şi să expoatezi gaze de şist. Altfel, din ce zice primul ministru, ar putea sa rezulte că dacă ai o proprietate privată la Pungeşti poţi să constitui şi un depozit de gunoi pe el fără să-ţi pese ce zic vecinii ca să nu mai zic că poţi construi oricum şi oricât fără să mai dai pe la primărie. Asta ne spune primul ministru prin declaratia sa referitoare la "proprietatea privata". În schimb, aberaţiile Antena 3 nu mă mai deranjează pentru că, după cum spune Mircea Badea, dau cu telecomanda în ei. Şi deja am făcut-o tocmai din cauza teoriilor aberante ale lui Mircea Badea referitoare la protestatarii împotriva RMGC. Care văd că au devenit cuvânt de ordine la acel post pentru că le-au mai preluat nişte tiriplici de acolo. Adică oamenii pun întrebări propagandistice “să răspundă telespectatoru’”, justificate de faptul că numai la ei curg reclamele RMGC.

Întrebările sunt astea: “De ce n-au ieşi protestatarii şi pe vremea lui Boc?”; “Cum se face că evenimentele de la Pungeşti sunt transmise instantaneu în Rusia la o televiziune” (cică, eu nu ştiu dar aşa a zis tiripliciul de la emisiunea graţioasei Iosub); “De ce n-au ieşi protestatarii la –15 grade şi ies acum când e cald?”

Cam astea ar fi întrebările, poate nu exact citate dar cam în spiritul ăsta. Adică ruşii vor să-i saboteze pe Chevron că-s americani iar noi trebuie să fim cu americanii pentru că ruşii ne vor răul. Ce treabă are asta cu poluarea pânzei freatice pentru care chiar în SUA s-a interzis în unele state fracturarea hidraulică, asta nu ştiu. Pentru că subiectul este de fapt ăsta, nu ruşii şi nu americanii. Apoi întrebarea cu temperatura e cam stupidă nu? E ca şi cum trebuie să-l sun pe dl. Mircea Badea şi să-i cer prognoza meteo pentru ca să aleg o zi de crapă pietrele de ger care să-mi legitimeze protestul pentru că dacă-i mai cald nu se pune. Iar dacă unii n-au ieşi la protest în timpul lui Boc înseamnă că “pe veci să tacă” dacă interpretez corect întrebarea. Cum ar fi fost, de exemplu, la mişcările din decembrie 1989 să-i fi întrebat “ Bine bă, da’ cum vă permiteţi să protestaţi acum dacă voi la Braşov în ’87 n-aţi zis nimic?” Sau: “Ce căutaţi în Piaţa Universităţii 1990 dacă în decembrie v-aţi uitat la televizor?”. Sau mai bine: “Ce treabă are Raţiu ăsta acum că el n-a mâncat cu noi salam cu soia aici?”. Cam aceeaşi categorie care nu rezultă din prostia emitentului ci din intenţia evidentă de a manipula opinia publică mai largă, adică ăia care nu e deloc atentă la nuanţe ci la pixeli albaştri. Care se uită şi-n gura dictatorului cum slobozeşte aberaţii de la microfonul cotrocenesc în legătură cu “mandate” de negociere de la el. Cum !?? Impostorul dă mandat pe ceva ce nu-i stă în atribuţii? 

 Da. Quae bestiis abundant.

CHILIMAN VERSUS MANESCU IN MATERIE DE PODUL GRANT

Podul Grant poate fi traversat pietonal intre Calea Giulesti si Calea Grivitei. Ando v-a aratat cum se face asta in detaliu, pe Simply Bucharest, in august.

Din Crangasi-Giulesti pana in Grivitei-Turda poti sa faci cam 8-9 minute. Din traversarea Giulesti de langa stadionul Rapid pana in Bd. Ion Mihalache poti sa faci pe jos cam 18-20 minute. Pentru asta trebuie sa traversezi doua artere, una in sectorul 6 iar alta in sectorul 1. In sectorul 6 eu nu ma incumet sa traversez prin pasajul pietonal prevazut inca de cand s-a facut Podul Grant, despre a carui inaugurare vorbea Ando in articolul la care va trimit. Traversez la suprafata, pe "zebra", pentru siguranta si pentru ca fotografia nu poate reda si senzatiile olfactive. Nu pot sa traversez cu copilul prin pasaj pentru ca in administratia Rares Manescu, primar la sectorul 6, nu e ca in administratia din sectorul 1, unde primar este Andrei Chiliman. Sa comparam lucrurile deci!
Sectorul 6:

Sectorul 1:

Nici la statiile de tramvai 41 care se afla la cele doua capete de pod lucrurile nu stau altfel. In Crangasi, la Rares Manescu, statia arata asa la exterior:

La Chiliman arata asa:


Cand cobori in statia din grija lui Rares Manescu lucrurile arata asa:

Cand traversezi la Andrei Chiliman se intampla asa:

As mai spune ca acoperirea si incercarea de securizare a accesului pe timp de noapte la statia tramvaiului 41 din Crangasi s-a facut in timpul borfasului aluia de Poteras despre care spuneam ca n-a facut nimic in folos public. Intr-unul dintre raspunsurile domniei sale la comentariile mele, dl. deputat Radu Zlati acuza tocmai aceasta mostenire dezastruoasa de la Poteras pentru a-l scuza pe dl. Rares Manescu pentru ca la un an de mandat eu consideram ca acesta este un zero barat. Nu stiu daca o astfel de comparatie se poate incadra la analiza politica despre cine e mai de dreapta sau mai liberal. Pe mine ma enerveaza ca sunt de partea gresita a granitei din punct de vedere al serviciului public oferit de primarie. Din absolut toate punctele de vedere (dar exclud interpretarea pur "politica"), despre care as putea sa vorbesc alta data.

ROSIA MONTANA - AMPLOAREA REALA A PROTESTULUI IMPOTRIVA RMGC

Imaginile de mai jos sunt luate de dl. arh. Valeriu Dragan azi, la ora 20.15 Nicio televiziune nu are o imagine de ansamblu a acestui mars care pare mai mare ca niciodata. Mie imi aminteste de Pastele cu Regele Mihai.

CELEBRITATEA IN ARHITECTURA

M-am dus sa-mi iau cafeau favorita prin gangul din strada Biserica Enei, la Florian. Am dat peste niste interesante reprezentari grafice pe unul dintre pereti. Nu poti sa stai sa le admiri prea mult caci in arhitectura romaneasca porticul sau gangul sunt niste idei gresite din cauza ca, se pare, stimuleaza foarte mult vezica urinara a romanului ... Iata portretele unor cunoscuti arhitecti, cel mai mare fiind, cum altfel, Ion Mincu: 

Pe ceilalti va las placerea sa-i recunoasteti si singuri. Cine-i recunoaste si pe ultimii doi e foarte tare (chiar si pentru studentii UAUIM) asa ca las liber un fel de concurs fara premii pentru cine recunoaste toate figurile din acest pasaj. Romanii sunt in viata iar strainii sunt morti. Nu de invidie ci de-a binelea.

In engleza poate ca i-as fi spus, cu amestecul de sensuri de la o limba anglo-saxona la alta, "The Plot of the Coffee Gang of Architects".

O explicatie mai lucida gasiti la Igloo.