duminică, 29 decembrie 2013

FAIL

Din partea celor care administreaza "patrimoniul turistic" in Bucuresti.



Nu s-au ostenit sa-si dea seama ca monumentul este al altcuiva si ca ratiunea pentru care este amplasat bustul sau la Gara de Nord este perfect intemeiat. Daca era vorba despre celalalt personaj istoric, despre care vorbeau ei, bustul ar fi fost la gara din Sinaia ...

miercuri, 18 decembrie 2013

MICI DETALII 10

Am gasit intr-o zona compacta, la mai putin de 10 minute de mers pe jos pentru a le vedea pe toate, o colectie de ancadramente de fereastra care au niste detalii foarte apropiate in executie. Evident, vorbim de piese prefabricate, de serie. Ultima prezentata e mai sarmanuta dar din aceeasi familie.



Tot in zona respectiva mai exista si un alt tip de ancadrament, aproape la fel de popular. Tencuieleile in campul fatadelor sunt si ele cam la fel, mai putin cea "reabilitata termic". Din nou, ultima prezentata e mai prapadita:



Stiu ca ar trebui sa le pun mai curand la PozeDECAT. Dar aici mai pot introduce si oarece materiale de arhiva. Care sustin ideea pe care vreau s-o spun, anume ca aceste componente de decoratie se gaseau in piata ca produse finite iar proiectantul desena ceva ce stia ca se gaseste, mai mult sau mai putin exact asa cum figura el in proiect. Proiectele nu aveau la acel moment niciun detaliu de executie, acestea erau apanajul antreprenorului si al furnizorului sau de materiale. Iata mai jos un fragment din proiectul unei case despre care am mai spus ceva in urma cu multa vreme. AN-DMB, fond PMB Tehnic, dosar 7/1897:



Dupa cum se vede, fatada existenta este destul de fidela insa daca ne uitam cu atentie la detalii, ele nu sunt identice cu desenul. Aici lipsesc personajele exhibitioniste care-si tin mainile ascunse in zona intima:


Candva au existat si aia (cu o postura mai decenta totusi) dar cand s-au stricat, fie n-a mai stiut nimeni sa-i faca fie cine i-ar fi putut face ar fi cerut prea multi bani. Sau si mai simplu, cineva nu i-a placut si i-a scos de tot dupa degradarile din urma bombardamentelor din al doilea razboi mondial care au afectat casa, dupa cum am mai aratat: 

duminică, 8 decembrie 2013

DUBLA ENIGMA A SEDIULUI UNIUNII ARHITECTILOR

La una dintre clasicele întâlniri ale “Bucureştiivechişinoi”, subiectul inserţiei UAR pe locul sediului Direcţiei V a Securităţii a apărut în discuţie. Cum “legaţia austriacă” a fost pomenită, m-am simţit dator să atrag atenţia că există o veche confuzie legată de identificarea acestei case. De fapt, confuzia este dublă căci această casă nu a aparţinut Legaţiei Austro-Ungare cum nici n-a fost vreodată “Casa Grigore Păucescu” aşa cum mai este ea prezentată. Drept care Cezar m-a provocat să nu mai las lumea în confuzie şi să fac lumină asupra subiectului.

Casa Păucescu



Aşa este prezentată clădirea şi la sursa imaginii de mai sus şi la diverse articole pe care le-aţi mai putea găsi la căutările de pe internet. Raiden însuşi se înşeală asupra subiectului în articolele lui de la Rezistenţa Urbană dar şi la Muzeuldefotografie al lui Alex Gâlmeanu. În imaginea de mai jos, de la Alex Gâlmeanu, Raiden a inserat nişte comentarii printre care indica această casă ca fiind casa Grigore Păucescu.



În realitate, casa Grigorie Păucescu, moştenită de Zoe Păucescu, s-a aflat pe locul unde a fost extinsă în 1914 clădirea Fundaţiilor Regale. Am să scriu despre asta din nou cândva. Mărturie stau planurile de aliniere care identifică foarte clar proprietarul. Oricum şi din ghidurile oraşului mai vechi putem extrage aceeaşi informaţie, anume că adresa lui Grigore Păucescu era strada Clemenţei (azi C.A.Rosetti) nr. 2. Mai jos, de la AN-DMB, Fond PMB Alinieri, dosarele 516.1906 şi 525/1907 la care adaug decupajele din planurile oraşului din 1895-1899 şi 1911. Am mai folosit aceste planuri pentru a descrie Piata Carol I si geometria ei.



De altfel, pe strada C.A Rosetti este şi amplasată o plăcuţă comemorativă care spune acelaşi lucru. Din păcate, niciun plan avut la îndemână nu identifică proprietarul acestei clădiri care este ulterioară anului 1884 după cum am să arăt ceva mai încolo. Însă dacă ai răbdare să scormoneşti în ghidurile oraşului poţi constata că la această adresă, fără a cunoaşte proprietarul totuşi, locuia o persoană din corpul diplomatic austro-ungar. Am găsit în ghidul din 1910 succesiunea tuturor adreselor poştale astfel că se vede limpede că la nr. 9 din strada Vienei (numele de atunci al străzii care reflecta situarea aici a legaţiei) se afla legaţia, la nr. 7 se afla consulatul iar la nr. 5 locuia procurorul Robescu C.A. (cu totul altcineva decât primarul C.F.Robescu). Situaţia e probată şi de ghidul din 1892 de care vorbesc mai jos. Ghidul din 1906 suprinde amândouă adresele lui C.A.Robescu – Vienei 5 şi Boteanu 2, aşadar este limpede că este vorba despre casa de pe colţ.



Legaţia şi consulatul 

Acestea au fost două clădiri distincte construite de societatea Dacia România care era şi proprietara terenului şi a clădirilor. Acest aspect rezultă din toate planurile existente unde proprietatea este menţionată ca atare. Probabil asta a şi dus la confuziile ulteriore de localizare însă cererile de autorizare din 1884 lămuresc situaţia (AN-DMB, Fond PMB Tehnic, dosar 50/1884).



Planul de situaţie din 1884 este destul de limpede.



Destinaţia clădirilor a fost şi ea clară de la început aşa cum o arată cererile de mai sus. Proiectul consulatului cred că a fost executat primul căci în ghidul oraşului din 1886, la nr. 5 locuia deja “Ex. S.D. Baron Mayr, trămisul extraordinar şi Ministru plenipotenţiar”, reprezentatntul Austro-Ungariei iar planul de situaţie din 1884 arată că alături, la viitorul nr. 5 din strada Vămii sau 2 din Boteanu nu era încă nicio construcţie. Probabil că după ce s-a construit şi casa de pe colţ s-a renumerotat strada pe partea impară. Ghidul oraşului din 1892 arată că legaţia se afla la nr. 9 dar, chiar dacă fusese renumerotată strada (ştim că lângă sediul legaţiei, deci la nr. 7, ar fi trebuit să fie consulatul) casa de la nr. 5 fusese deja construită şi era şi ea folosită pentru cazarea corpului diplomatic imperial. În spatele Fundaţiilor Regale şi pe colţ cu strada Boteanu, la nr. 3, se afla palatul Dacia România.

 

Deşi doamna Prof. Hanna Derer prezenta în cadrul unui simpozion o comunicare referitoare la această casă, aducând şi planurile de autorizare ale ei, anul autorizării şi sursa documentelor nu sunt deconspirate. Însă aflăm că proiectul nu este semnat astfel încât autorul rămâne anonim. Autorul legaţiei nu este însă nonim, el este un arhitect vienez cu un nume greu de descifrat însă. Tot de la dna Derer am să iau o posibilă formă a numelui: „J. Hindertz“. Şi constructorul este cunoscut căci avem, pe cererile de construire depuse în numele Dacia-România, inclusiv ştampila asumării proiectului – “Societatea Română de Construcţiuni şi Lucrări Publice”.



Iată şi faţada sediului Legaţiei Austro-Ungare:



Pentru consulat nu pot spune cine este autorul căci niciunul dintre desenele proiectului nu poartă vreo semnătură. Clădirea respectivă a şi dispărut probabil în timpul războiului din moment ce fotografia pe care am arătat-o la început şi care datează din anii ’60 n-o mai cuprinde. Consulatul a arătat cândva exact cum fusese proiectat şi cum putem desluşi din fragmentul de fotografie aeriană din 1927 de la Alex Gâlmeanu (planurile corespund cu volumetria ce se distinge din poză).



Am speranţa că dublul mister este acum elucidat chiar dacă nu se cunosc chiar toate amănuntele.

marți, 3 decembrie 2013

In patria nostra multe aberrationes sunt, quae bestiis abundant.

Acelaşi lucru poate fi altfel dacă-l priveşti din altă parte, cu altă lumină, cu alţi ochi, cu altă dispoziţie. Fotografiile de mai jos sunt ale bisericii fortificate de la Hosman. Una este cu focus pe rapita iar cealalta ignora rapita. Atâta tot. 
Stăteam tot cu spatele la Ungaria ca şi altă dată.

Auzim cu toţii aberaţii zi de zi. Dar pare ca e destul de supărător când le auzi de la primul ministru nu? Omul a zis că la Pungeşti jandarmii îi oprimă pe localnici doar ca să apere o proprietate privată pentru că, după cum se deduce, dacă primarul şi-a tras un teren atunci el poate face ce vrea cu el şi vecinii n-au nimic a zice. Serios? Aşa funcţionează societatea? Păi cum devine atunci “zona monoindustrială” de la Roşia Montană? Adică acolo se poate ca un PUG să declare zona monoindustrială şi să se împiedice absolut orice activitate comercială nelegată de minerit iar la Pungeşti oamenii n-au voie să zică la fel, dar pe invers? Că la Pungeşti aleşii locali au decis că localitatea nu-i monoindustrială, poţi face orice vrei mai puţin să cauţi şi să expoatezi gaze de şist. Altfel, din ce zice primul ministru, ar putea sa rezulte că dacă ai o proprietate privată la Pungeşti poţi să constitui şi un depozit de gunoi pe el fără să-ţi pese ce zic vecinii ca să nu mai zic că poţi construi oricum şi oricât fără să mai dai pe la primărie. Asta ne spune primul ministru prin declaratia sa referitoare la "proprietatea privata". În schimb, aberaţiile Antena 3 nu mă mai deranjează pentru că, după cum spune Mircea Badea, dau cu telecomanda în ei. Şi deja am făcut-o tocmai din cauza teoriilor aberante ale lui Mircea Badea referitoare la protestatarii împotriva RMGC. Care văd că au devenit cuvânt de ordine la acel post pentru că le-au mai preluat nişte tiriplici de acolo. Adică oamenii pun întrebări propagandistice “să răspundă telespectatoru’”, justificate de faptul că numai la ei curg reclamele RMGC.
Întrebările sunt astea: “De ce n-au ieşi protestatarii şi pe vremea lui Boc?”; “Cum se face că evenimentele de la Pungeşti sunt transmise instantaneu în Rusia la o televiziune” (cică, eu nu ştiu dar aşa a zis tiripliciul de la emisiunea graţioasei Iosub); “De ce n-au ieşi protestatarii la –15 grade şi ies acum când e cald?”
Cam astea ar fi întrebările, poate nu exact citate dar cam în spiritul ăsta. Adică ruşii vor să-i saboteze pe Chevron că-s americani iar noi trebuie să fim cu americanii pentru că ruşii ne vor răul. Ce treabă are asta cu poluarea pânzei freatice pentru care chiar în SUA s-a interzis în unele state fracturarea hidraulică, asta nu ştiu. Pentru că subiectul este de fapt ăsta, nu ruşii şi nu americanii. Apoi întrebarea cu temperatura e cam stupidă nu? E ca şi cum trebuie să-l sun pe dl. Mircea Badea şi să-i cer prognoza meteo pentru ca să aleg o zi de crapă pietrele de ger care să-mi legitimeze protestul pentru că dacă-i mai cald nu se pune. Iar dacă unii n-au ieşi la protest în timpul lui Boc înseamnă că “pe veci să tacă” dacă interpretez corect întrebarea. Cum ar fi fost, de exemplu, la mişcările din decembrie 1989 să-i fi întrebat “ Bine bă, da’ cum vă permiteţi să protestaţi acum dacă voi la Braşov în ’87 n-aţi zis nimic?” Sau: “Ce căutaţi în Piaţa Universităţii 1990 dacă în decembrie v-aţi uitat la televizor?”. Sau mai bine: “Ce treabă are Raţiu ăsta acum că el n-a mâncat cu noi salam cu soia aici?”. Cam aceeaşi categorie care nu rezultă din prostia emitentului ci din intenţia evidentă de a manipula opinia publică mai largă, adică ăia care nu e deloc atentă la nuanţe ci la pixeli albaştri. Care se uită şi-n gura dictatorului cum slobozeşte aberaţii de la microfonul cotrocenesc în legătură cu “mandate” de negociere de la el. Cum !?? Impostorul dă mandat pe ceva ce nu-i stă în atribuţii? 

 Da. Quae bestiis abundant.

sâmbătă, 30 noiembrie 2013

ROSU GALBEN SI ALBASTRU

  

De fapt, ar fi trebuit sa fie invers: albastru, galben si rosu. Am avut sansa sa fac un 1 Decembrie la Venezia. In 2006, dupa ce ma mai prinsese un Decembrie acolo in anul anterior. Originea ideii acestui montaj se afla pe "pozeDECAT". Am un puhoi de fotografii in care apar acesti stalpi de ancorare pentru gondole insa majoritatea sunt fie bete simple fie unele cu rosu, albastru, indigo ... galben foarte rar. Bine ca totusi am avut :) 
Dupa cum spunea un personaj celebru care a expirat tot in decembrie: "Dragi tovarasi si pretini, in inchiere ..."

miercuri, 13 noiembrie 2013

CHILIMAN VERSUS MANESCU IN MATERIE DE PODUL GRANT

Podul Grant poate fi traversat pietonal intre Calea Giulesti si Calea Grivitei. Ando v-a aratat cum se face asta in detaliu, pe Simply Bucharest, in august.



Din Crangasi-Giulesti pana in Grivitei-Turda poti sa faci cam 8-9 minute. Din traversarea Giulesti de langa stadionul Rapid pana in Bd. Ion Mihalache poti sa faci pe jos cam 18-20 minute. Pentru asta trebuie sa traversezi doua artere, una in sectorul 6 iar alta in sectorul 1. In sectorul 6 eu nu ma incumet sa traversez prin pasajul pietonal prevazut inca de cand s-a facut Podul Grant, despre a carui inaugurare vorbea Ando in articolul la care va trimit. Traversez la suprafata, pe "zebra", pentru siguranta si pentru ca fotografia nu poate reda si senzatiile olfactive. Nu pot sa traversez cu copilul prin pasaj pentru ca in administratia Rares Manescu, primar la sectorul 6, nu e ca in administratia din sectorul 1, unde primar este Andrei Chiliman. Sa comparam lucrurile deci!
Sectorul 6:



Sectorul 1:






Nici la statiile de tramvai 41 care se afla la cele doua capete de pod lucrurile nu stau altfel. In Crangasi, la Rares Manescu, statia arata asa la exterior:



La Chiliman arata asa:


Cand cobori in statia din grija lui Rares Manescu lucrurile arata asa:



Cand traversezi la Andrei Chiliman se intampla asa:


As mai spune ca acoperirea si incercarea de securizare a accesului pe timp de noapte la statia tramvaiului 41 din Crangasi s-a facut in timpul borfasului aluia de Poteras despre care spuneam ca n-a facut nimic in folos public. Intr-unul dintre raspunsurile domniei sale la comentariile mele, dl. deputat Radu Zlati acuza tocmai aceasta mostenire dezastruoasa de la Poteras pentru a-l scuza pe dl. Rares Manescu pentru ca la un an de mandat eu consideram ca acesta este un zero barat. Nu stiu daca o astfel de comparatie se poate incadra la analiza politica despre cine e mai de dreapta sau mai liberal. Pe mine ma enerveaza ca sunt de partea gresita a granitei din punct de vedere al serviciului public oferit de primarie. Din absolut toate punctele de vedere (dar exclud interpretarea pur "politica"), despre care as putea sa vorbesc alta data.