sâmbătă, 29 martie 2014

GALANTARUL DE SAMBATA XIX

În 1875 se autoriza pe strada Lipscani, la nr. 65 de atunci, o modificare a prăvaliilor mai vechi (desenat cu negru, spre deosebire de partea nouă desenată cu roşu) pentru a genera această faţadă:


Din scara şi cotele din desen rezultă că uşile şi galantarele celor două prăvălii îngemănate erau uriaşe. Uşile trebuie să fi avut vreo trei metri înălţime astfel încât această construcţie parter avea de fapt o înălţime la cornişă de circa 6 m. Peste mai puţin de treizeci de ani aici era deja o clădire cu un etaj, cu faţada altfel compusă, având 7 goluri de fereastră la etaj, aşa cum se poate vedea într-o frumoasă colecţie de imagini ale străzii Lipscani strânse cu migală într-un articol de blog aflat la adresa aceasta: http://turistinbucurestiro.blogspot.ro/2014/02/lipscani-dinspre-selari-inspre-piata.html De aici am selectat şi imaginea de mai jos pe care am marcat locul galantarului din 1875.


Pe planul din 1895-1899 unificarea parcelelor era deja infaptuita; se citeste "63 si 65" pe locul respectiv. Planul de aliniere al strazii Lipscani era din 1886 iar pe acel plan adresele erau inca distincte. Mai trebuie sa precizez ca documentul de arhiva provine de la AN-DMB, fond PMB Tehnic, dosar 23/1875.

miercuri, 26 martie 2014

ARHITECTURI PRIVATE 2 - sau cum se serbeaza 150.000 accesari

Zilele astea am sărit în sfârşit peste 150.000 de afişări după cum mă anunţă statistica blogului. Asta ar fi undeva spre o medie către 500 de accesări/articol căci mă apropii şi de atingerea celor 300 de postări. Ultimele 9 dintre ele sunt, toate, sub 100, ba chiar sub 50 de vizualizări … Deci pot să trag concluzia că blogul meu este din ce în ce mai de rahat. De aceea, ca un fel de autoconsolare, ca să marchez acest fapt, am să arăt că toţi marii arhitecţi au fost totuşi în budă la un moment dat. Iată mai jos cererea din 1892 semnată de Louis Blanc pentru a executa o budă în curtea Băncii Naţionale a României. 

Urma acestei opere arhitecturale de 7,2 mp se afla la: AN-DMB, Fond PMB Tehnic, dosar nr. 50/1892

duminică, 23 martie 2014

OINA "STRAMOSEASCA" 2 - sau cum arata echipa de oina a scolii din Chitila acum 31 de ani

Scormonind dupa niste fotografii am dat peste unele cam decolorate, cu echipa de oina a scolii nr. 185 din comuna Chitila (azi scoala nr. 1 din orasul Chitila). Eram intr-o tabara sportiva la Branesti in primavara anului 1983. In inclestarea echipelor de oina din Sectorul Agricol Ilfov am iesit atunci pe locul al treilea. Ulterior, in aceeasi primavara, am iesit campioni pe sector intr-un turneu tinut la Buftea. Colegii mei au participat astfel si la faza pe tara, la Constanta, unde nu am putut sa ajung si eu pentru ca trebuia sa ma duc sa dau examen de admitere la liceul militar "Dimitrie Cantemir" din Breaza. Iata echipa de atunci, eu fiind in ceata in extrema stanga (desi am jucat mijlocas 1, fundas sau marginas 3 la ducere):

Aceiasi jucatori, de data asta cu tot cu dl. profesor Dan Negulici in jurul caruia ne-am aranjat astfel, de la stanga la dreapta:

Sus: Paraschivu, Gheorghe, Filimon, Danila-Berindei, Craciunescu Jos: Stanescu, Ghita, Mustata, Stoica, Popa (unul dintre doi gemeni) 6 dintre cei 11 componenti ai echipei (lipseste Placinta, al treilea din stanga in prima imagine) eram colegi in aceeasi clasa.

sâmbătă, 22 martie 2014

GALANTARUL DE SAMBATA XVIII - Frizeria "Intim"

De mult am vrut să scriu despre o fostă frizerie de pe strada Jean Louis Calderon din Bucureşti. Am căutat un pic pe net şi am găsit (la această adresă: http://urbo.ro/foto/foto-66064 ) o imagine de detaliu a acestui galantar.

Eu fotografiasem locul chiar la sfarşitul anului 2008, pe când arăta aşa (se vede în geam acelaşi anunţ pe care îl vedeţi şi în poza de detaliu cu care am început, ce-i drept cu mai putine numere de telefon culese din franjurii de la baza anuntului, deci poza mea e mai veche):

În 2009 lucrurile deja se schimbau caci am gasit o fotografie de pe Norc, un site cu care nu stiu exact ce s-a întâmplat. Aşa că bine că apucasem să navighez când se putea şi să fac aceste salvări, aşa cum o mai făcusem şi înainte:

Intrasem de multe ori în această frizerie şi îmi plăcea să merg la domnul Nechita Neculai să mă tundă, pe vremea când încă mai aveam păr ce putea fi tuns. Fiind aproape de facultate, mă repezeam de la şcoală şi chiar am convins şi vreo doi colegi să meargă acolo. Îmi plăcea pentru că era o atmosferă care îmi aducea aminte de copilărie, când un astfel de loc era deja vechi chiar şi pentru anii când încă eram copil. Un singur om, cu scaunul acela antic, al cărui tip mă fascinase în copilărie pentru complexitatea lui. Îl vedeţi prin vitrină pe dl Nechita şi într-o altă fotografie, în plină acţiune:

Obişnuia să ia pauze şi să se aşeze ca să fumeze un Kent. Cum era pe atunci, lung, singurul tip de pe piaţă de când îl ştiam noi pe vremea împuşcatului, când Kentul era unitatea de şpagă în România. Să tot fie vreo 20 de ani trecute fix de când stăteam de vorbă cu frizerul, care nu era un frizer oarecare ci era un fost ofiţer de aviaţie ce fusese pe frontul de est. Aşa că după război fusese scos din armată. Şi se “recalificase”. Nu mai ştiu ce vorbeam când ajungeam acolo dar îmi amintesc că povestea despre copiii (cu tot cu nepoţi) plecaţi în Canada sau SUA, nu mai sunt sigur. Iată-l într-o astfel de pauză, cu scaunul său de frizer cu tot, dintr-un articol de pe un blog.

Mă bucur că a mai scris cineva, foarte pe scurt dar cu fotografii foarte frumoase, despre acest loc şi această persoană. Găsiţi articolul la http://www.poqe.com/?p=564 de unde am şi extras fotografia cu pricina. Îmi plăcea frizeria asta cu firma ei vopsită de mână, arhaică. Şi cel mai mult îmi plăcea perdeluţa de tipic interbelic, pusă pe inele adunate pe o bară de alamă groasă în aşa fel ca să poti vedea din picioare dar care să te ascundă când eşti aşezat. Nu ştiu dacă vreodată vitrina avusese sau nu clasica inscripţionare pe curb, cu vopsea aplicată pe geam, aşa cum am găsit într-o fotografie din anii ’50 (cu "Cooperativa Higiena" in logo):

Sursa fotografiei este asta: http://focsaniulvechi.ro/photo/1096/ 

Şi ajungem în prezent când domnul Nechita (care avea o vârstă venerabilă) nu mai este iar căsuţa modestă cu galantar la parter e acum o mândreţe de … lasă că nu spun dar arăt de pe “goagăl”.

Supliment primit de la Mihai Turcu:  o fotografie

vineri, 14 martie 2014

SPUNETI (1)33 !

Azi, fiind 14 Martie, sarbatorim 133 ani de la proclamarea Regatului Romaniei.



Stiu ca am mai pus la "PozeDECAT" aceasta fotografie dar e prea buna ca sa n-o folosesc si aici pentru o urare de bine! 
La toti de fata si viitori, sanatate!

duminică, 9 martie 2014

MICI DETALII 11

Am vazut structura asta in constructie la Chisinau:


Iata niste mariri ale unor zone care m-au facut sa ma intreb de ce oare nu inteleg logica acestei constructii.
Poate ca trebuia sa le pun la "pozeDECAT" dar prea erau in ton cu rubrica mea de "mici detalii".

miercuri, 5 martie 2014

PROMOVARI TRECATOARE SI BUCURESTENE

Vin cu buna vestire ca a bagat marfa la Bucurestiivechisinoi.ro. Este vorba despre ceea ce vedeti mai jos sau, mai bine, in linkul catre aceasta marfa.



Enjoy! (Sau parca era "engage !" ?)

marți, 4 martie 2014

CUM SE FACEA SI CUM SE FACE (2)

Am reluat titlul asta dupa ce prima data m-am referit la scurgeri pluviale. De data asta am sa va invit sa incercati sa gasiti macar o diferenta minora intre doua case alipite, una veche si una noua (sau "renovata"):


Pe aceeasi strada, care candva s-a numit strada Senatului, se mai afla o casa pe care este inscris "1898" si care se modernizeaza la randul ei primind mai multa siguranta odata cu zidirea ferestrelor la strada si prin amenajarea unui "aparat de acces".

Intre aceste doua puncte ale strazii se gaseste subiectul unei postari de la "pozeDECAT" unde s-ar fi putut incadra inclusiv acest pseudoarticol.

sâmbătă, 1 martie 2014

GALANTARUL DE SAMBATA XVII

Sau cum era Albert Oppler obligat in 1903 sa faca pravalie la strada daca dorea sa-si deschida un "depou de lemne". Este vorba despre strada Dionisie 61 unde fiul lui Hoeflich Oppler dorea sa construiasca un depozit de lemne si un atelier mecanic.

Cu un an inainte, acesta construise o casuta pe un teren unde se mai afla o cladire pentru care exista o somatie de evacuare si demolare. Casa era chiar modesta:

In 1903, referatul functionarului de pe verso unuia dintre documentele cu corespondenta dintre Oppler si primarie arata ca cererea nu putea fi una regulamentara caci nu se putea face depozit de lemne in Ocolul I decat daca servea o pravalie la strada:

Iata cum arata acea micuta pravalie:


Toate astea le-am pus aici ca sa-i ajute lui Dan Rosca, pentru ca iar scrie o carte si aduna date despre magnatii Oppler si fii. Oppler "al batranu'" am vazut ca l-a imprumutat in 1879 pe principele Nicolae Bibescu cu o uriasa suma de bani in schimbul careia acesta ipotecase tot ce avea la Chitila. In 1883 Oppler il executa pe principe scotand la licitatie fabrica de zahar. Despre asta poate alta data. Despre ce am scris in articolasul asta ati putea sa va documentati la Arhivele Nationale, Directia Municipiului Bucuresti, in dosarele 134/1902 si 89/1903 din fondul PMB Tehnic.