vineri, 30 decembrie 2011

Demolarea preventiva. Iar.

În ultimii ani, a devenit tot mai evidentă o anumită practică în raport cu vechile industrii care au fost trecute, într-un fel sau altul, din proprietatea statului în mâini private. Problema nu este sub nicio formă transferul de proprietate, ci rezultatul acestui transfer făcut în covârşitoare proporţie în scopul speculei terenurilor (deşi se aştepta pe alocuri ca noii proprietari să menţină în viaţă unele activităţi economice).

Urmarea pe Observatorul Urban al UAR unde a fost publicat articolul meu.
Unele dovezi si pe blogul arheologiei industriale.

miercuri, 28 decembrie 2011

Mici detalii 3

A fost odata ca niciodata Judecatoria Ocolului IV. Ea se afla pe strada Sfanta Ecaterina si apare ca atare si pe planul din 1911.Pe plan apare si scoala normala de institutori care astazi este sfanta scoala de popi.
Strada fiind sfanta, n-are decat un monument - sfanta biserica din 1852, Sfanta Ecaterina. Zilele trecute am vazut in sfarsit "restaurarea" acestei cladiri implinita. Iata mai jos imaginile:
Daca nu intelegeti de ce pun aceste imagini, plasez mai jos si imaginile ramase in sfanta memorie a NORC si GOOGLE MAPS.
Daca remarcati vreo diferenta puteti sa o nominalizati. Mie imi vine greu. Pun totusi o ultima imagine de detaliu, pour la bonne bouche, ca-mi plac balamalele de la sfanta tamplarie PVC:

marți, 27 decembrie 2011

F E S T I V U S

Zilele trecute am fost cu totii oripilati de gestul “politic” al doamnei deputat Aura Vasile care s-a sucit brusc şi, după ce a criticat scursurile de la UNPR, a declarat că ei de fapt îi place UNPR şi că se duce la ei. A doua zi s-a sucit suceala şi ne-a promis ca rămâne în PSD. Când o astfel de persoană pe care ai putea să o apreciezi pentru comportamentul de până acum din Parlament face aşa ceva, îţi mai dă una mică la gioale ca să îţi mai taie cheful de a urmări ce se întâmplă în viaţa politică. Cam aşa cum s-a întâmplat si cu datul la gioale de către Mona Muscă sau Bălăceanu Stolnici cand am aflat despre ei ce stiti ca am aflat. Morala e sucită.Ce poţi să mai zici? Cine intră pe o pagină de internet numită www.dacoromanica.ro nu are ce regreta. Cine a creat aceasta bibliotecă liberă online merită admiraţia noastră a tuturor. O comoară adevărată! În comoara asta vedem în “Documente privitoare la istoria românilor. Volumul 18 : Corespondenţă diplomatică şi rapoarte consulare franceze (1847-1851)” ceva similar gestului doamnei deputat. Adresa mai exacta a documentului este aici, pe dacoromanica.ro
Mitropolitul Neofit, printre capii guvernului revoluţionar de la 1848 de la Bucureşti are trei zile în care a semnat: 9, 11 şi 12 iulie 1848 (paginile 77-81 din publicaţie)
Suceala de la 11 iulie în raport cu 9 iulie e genială. Azi esti capul guvernului şi după două zile anunţi gă guvernul “rebel” a fugit şi cu bucurie anunţă că oştile liberatoare otomane vin în ţară. E cu tradiţia românească a “întoarcerii armelor”. Dar ce, e singurul popă are se suceşte? E o tradiţie, că şi Ioan Robu se jeleşte că i-a crescut un turn lângă catedrala Sf. Iosif dar nu prea zice ca el cu mânuţa lui sfântă i-a scris lui Caramitru o scrisoare în care-i dădea acordul pentru eliberarea avizului Ministerului Culturii. Şi nu oricum ci lăudând ideea turnului care ar arăta de oriunde din Bucureşti unde se află catedrala sa sfântă. Când zice însă chestia asta, afirmă imediat că a fost tras pe sfoară, că alţii l-au determinat să semneze, că l-au păcălit. Mortu’ e de vina – profesorul Cişmigiu adică. Un uriaş pe lângă un pigmeu ca “sfinţia sa”. Adică l-au păcălit şi pentru că aia – rechinii imobiliari - n-au vrut să-i dea în final gratuit locuri de parcare, un etaj întreg cu acces cu lift privat direct din parare. Aşa că s-a sucit şi el şi a afurisit clădirea. Dar asta târziu, când se săpa fundaţia căci “sfinţia sa” n-a avut grijă să le spună enoriaşilor de-acum 10 – 11 ani că se plănuia un turn acolo. Nu! Enoriaşii au aflat şi s-au umflat când deja se săpa la temelie … Da’ ştim că s-au sucit şi faţă de Ioana d’Arc, Giordano Bruno sau Galileo Galilei. Şi pentru că Inchiziţia propovăduia chestiunea cu “iubeşte-ti aproapele” într-un mod particular. Mai sunt şi suceli oarecum benigne (adică n-a murit nimeni încă) cum e cazul Mastodontului Neamului. Într-o machetă iniţială cred că au vrut să facă ceva ca la Vatican. Apoi s-au sucit şi au zis că de fapt vor mai multe mii de metri pătraţi şi au produs varianta 2. De bun gust.
Păi popii ăstia au inventat de-a lungul vremurilor poveştile pe care să le ascult eu din ce în ce mai agresat de toate chestiile conexe ataşate Crăciunului? Da! Bine, astea cu Moş Crăciun au acceptat-o tacit via consumerismul de care nu sunt nici ei străini (că doar protestanţii s-au pornit şi de la practica “indulgenţelor” – bani în avans pentru presupusa iertare de păcate şi pentru îmbuibarea popilor) că şi ei or bea Coca Cola din când în când. Şi eu sa mă uit în gura lor? De aceea m-a distrat copios episodul din Seinfeld în care ni s-a spus: “Happy Festivus for the rest of us!” De aceea nu fac urări de Craciun, nu dau mesaje pe telefon la toată lista cu “lumina”, “căldura” şi alte crapuri d’astea, nu citesc toate poezelele primite cu urări în versuri venite pe telefon doar pentru că eu, la rândul meu, mă aflu într-o listă de contacte a unui telefon care poate trimite mesajul multiplicat. Mă deprimă Crăciunul ca orice altă bucurie la comandă.  
Mişto Bahtalo Gerilă Kwanzaa! 
(asta este o urare care nu va fi pe deplin înţeleasă decât peste câţiva ani !)

Bibliografie Festivus:

http://en.wikipedia.org/wiki/Festivus
http://www.youtube.com/watch?v=7KIMRsTu12g&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=hN3-po2fNz8&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=dFq0rHQkyNU&feature=related

luni, 19 decembrie 2011

RUSINOS!

Am deschis tembelizorul sa vad niste stiri la ora 16.00 Stiti:
- a murit dictatorul nord-coreean si toata lumea asiatica e in alerta iar CNN parea ca numai asta trateaza
- la 16.00 trebuia sa fie citita motiunea de cenzura parca
- a murit si Vaclav Havel

...

Cu ce incep stirile TVR Info, Realitatea TV i Antena 3? Cu niste fatuci trimise la poarta penitenciarului Jilava sa-l astepte la iesire pe Sile Camataru !!!
AJUNGEEEE! RUSINEEEEE "JURNALISTILOR" !!!!

miercuri, 14 decembrie 2011

La Hanul Verde in sprijinul lui Raiden

La cererea lui Raiden, aparuta pe comentariile la un articol de-al sau, va invit sa vedeti o cladire ce exista si azi in strada Franceza dupa ce au trecut peste ea 133 de ani.
A fost facuta de un anume Pencu in 1878. Dosar PMB Tehnic nr 6 din 1878, Arhivele Nationale Directia Municipiului Bucuresti.
Tot de acolo, un plan de modificare a alinierii strazi Selari intre Carol (Franceza) si Dambovita. Din 1926.

marți, 13 decembrie 2011

The Vellum Traceing Cloth Sagars Patent Broughton Works No Manchester

Sau una dintre primale hartii de calc folosite la noi in tara. Provine de la Arhivele Nationale - Directia Municipiului Bucuresti, fond PMB Tehnic, dosar 23 din 1875, fila 151.
Nu stiam despre ce este vorba asa ca am cautat un pic in goagal ca dupa papadie. Am dat peste foarte putin insa relevant e textul asta aici:  

"Samuel Dewhurst was head of company of textile finishers and became a Councillor, then Alderman of Salford Borough Council. Samuel was born in Salford on 18th June 1826, the son of Samuel and Mary Dewhurst. He was Christened at the Grosvenor Street Chapel, Piccadilly, on 29th November 1826. He married Anne Ainsworth Lee, the sister of Henry Lee MP and at the time of his death, they lived at Sorrel Bank on Eccles Old Road, Pendleton. They had one son, Samuel Sagar, who was born in September 1856, but tragically he died just before his 19th birthday in September 1875. Both were worshippers at Richmond Congregational Church, where Samuel was a Deacon. Samuel's father established a textile finishing business in the 1820s, which was situated on the River Irwell at Dawson's Croft, Greengate, Salford. They were described as "dressers, dyers, calanderers, finishers and embossers". The 1841 Manchester and Salford Directory records "Samuel Dewhurst, Davison and Co. of Lower Broughton. It is not certain when Samuel took over from his father, but the Post Office directory of 1858 refers to "Dewhurst, Samuel and Co., bleachers, dyers, printers, manufacturers of cloth for book-binders, beetle finishers and cotton spinners and manufacturers, Broughton Dye Works, Adelphi Street, Salford, Dawsons Croft Mills, Salford and 37, King Street, Cheapside, London". In the 1860s, the company was trading as Dewhurst and Sagar and in 1861, Henry Sagar had taken out patents for improvements in machinery for finishing and for tracing cloth and other woven fabrics. The 1873 Directory refers to Samuel Dewhurst and Co having works at Blackburn Street, Salford and Samuel's residence as 33, Bridgewater Place. In 1881, (the year after Samuel died), Slater's Directory records Samuel Dewhurst and Co. Ltd, as manufacturers of patent vellum tracing cloth (Sagar's patent) and of bookbinders cloth, label cloth and beetled twills, bleachers, dyers and finishers. In 1891 (11 years after he died) the company was still going strong at Broughton Dye Works, Blackburn Street, Salford, with a Manchester office at 21 Dickinson Street, but they had ceased trading by 1900."

Am mai gasit aici ceva facut pe un material din aceeasi productie:
Poate mai gasiti voi si altele, sa nu se spuna ca nu foloseam produsele cele mai actuale ....

joi, 8 decembrie 2011

Rosia Montana la Adunarea Generala ICOMOS

A avut loc la Paris Adunarea Generala a ICOMOS, organizatie internationala despre care un domn spunea ca ar fi un cuib de arhitecti. Probabil ca domnia sa e dintre aia care "pun botu'" la reclamele alea perfide ale RMGC. Pe mine ma enerveaza in mod special cea cu milogul ala care spune ca toti colegii lui au plecat pentru ca la Rosia nu e nimic de munca si ca el vrea sa ramana acolo si sa munceasca. Pai de ce nu spun nesimtitii aia ca de peste 10 ani in mod sistematic este respinsa orice initiativa economica acolo, zona fiind declarata monoindustriala si lasata in captivitatea solutiei miraculoase a RMGC? Vestea trista pentru el e ca ar avea EVENTUAL de munca dar numai pentru 10 maxim 15 ani dupa care ar trebui sa-si faca bocceluta el si copii lui cianotici si sa plece sa-si caute colegii. Ca situatia somajului se va intoarce, de data asta fara solutii alternative caci in peisaj desertic cu lac de decantari nu prea mai ai ce sa faci nu-i asa? Ma intrebam cum s-or descurca amaratii aia in Elvetia care n-au zacamintele astea de aur pe care le avem noi. Cineva glumea amar spunand ca la ei functioneaza chestia aia cu "time is money" pentru ca d'aia fac ceasuri si banci ... Trec peste asta si spun doar ca la initiativa ICOMOS Canada s-a adoptat o rezolutie pe tema mai larga a patrimoniului cultural legat de foste industri si de minerit, Rosia Montana fiind un caz particular enuntat in aceasta rezolutie. Mai spun ca dl presedinte al ICOMOS a fost reales cu doar 65% din voturi in conditiile in care a candidat singur. Faptul ca a vrut sa organizeze o "expertiza" la Rosia, fara nicio consultare cu ICOMOS Romania, a starnit destul de vii discutii iar oponentii sai au gasit un prilej foart bun ca sa se coalizeze impotriva sa. Faptul ca si-a cerut scuze in public pentru acea gafa probabil ca i-o fi ajutat sa scoata totusi peste 50% pana la urma ...
Iata textul rezolutiei:
Bt the way, am inteles ca pe lista tentativa a Romaniei pentru patrimoniul mondial tocmai a fost inscrisa, la ultima sedinta a Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice, localitatea Rimetea. O localitate minereasca, peste deal de Rosia Montana, la numai cativa kilometri distanta. Foarte bine nu? Un loc restaurat si unde Budapesta a investit pentru a transforma acea localitate intr-un mic paradis turistic ce traieste din asta in ultima vreme. Alburnus Maior nu i-a placut dlui Ministru Kelemen Hunor pentru ca de multa vreme ICOMOS Romania a cerut inscrierea Rosie Montane pe lista tentativa astfel incat sa se intocmeasca dosarul si sa se ceara inscrierea in Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Succes Rimetea!

luni, 5 decembrie 2011

Accident usor in 1875 si o coincidenta ce ma intereseaza

Am gasit acest text simpatic prin exprimarea lui de declaratie data la politie. Un tip din strada Gaitanari a anului 1875 a dat cu oistea-n gard cum s-ar spune. Nu vreau sa remarc faptul ca pe vremurile alea burghezo-mosieresti se cereau aprobari si pentru inlocuirea unor bulumaci daramati "din intamplare". Va las sa va delectati cu povestea omului ajuns acasa cu o caruta plina de lemne cumparate "de la o padure" ...

Interesul meu este legat de "gaitanari". Asta pentru ca, pe reprezentarea perspectiva a "Culorii de Rosu" a lui Papasoglu, din 1871, apar in dreptul fostului Hotel Romania si la casa de alaturi doua indicatii specifice pasajelor comerciale. Unu este "gaitanari" iar altul este "oresari". In mod curios, acestea sunt apropiate asa cum apropiate erau si strazile Ordarilor (azi Orzari) respectiv Gaitanarilor (azi Invingatorilor (!?) )- ambele vizibile pe planul orasului din 1893.
Cele doua pasaje comerciale indicate in 1871 nu prea aveau cum sa existe si, de fapt, acea reprezentare perspectiva este singurul loc unde le-am gasit. Cele doua case exista si azi la numerele 22 si 24 din Gabroveni si provin - ambele - de undeva din zona lui 1850 (cu diverse adaosuri si modificari).  

Stie cineva despre aceste doua presupuse pasaje comerciale si care ar fi legatura cu cele doua strazi ce existau simultan in periferia orasului dinspre Delea Noua?  

PS: pe verso paginii luate din fond PMB Tehnic de la AN-DMB, dosar 24 aflam ca pana la urma nefericitul nu s-a mai dus sa-si ridice biletul de voie