joi, 30 decembrie 2010

Despre religie si ... au trecut 20 de ani (7)

Am explicat prietenilor ca sufar de o insuficienta religioasa din ce in ce mai acuta. De la an la an, cand vine Craciunul ma cuprinde depresia iar lucrurile din jur "le simt enorm si le vaz monstruos" . Vad agitatia asta cu cheltuieli obligatorii pe cadouri inutile, mancare, mancare, mancare, reflexul sms-urilor automate trimise la toata lista de contacte cu mesaje d'alea stupide cu "lumina", "linistea sufleteasca", verva urarilor ipocrite catre diversi si diverse, programe siropoase la TV si radio cu cate un Mos Craciun la fiecare 3 secunde ...
Cel mai tare ma enerveaza aia care bat tobele pe sub ferestrele blocurilor "in respectul traditiilor", aia care suna insistent la usa in ziua nepotrivita pentru colinde, popa care se trezeste brusc cu obligatia de a-ti stropi scafarlia cu busuiocul muiat intr-o apa cu proprietati miraculoase si suna la usa fara sa stie daca acolo e un crestin, un evreu, un musulman sau vreun baha'i. Important e sa fie un cotizant nu-i asa?

De cand cu accidentul de la maternitatea Giulesti, cand niste victime nevinovate nu au avut parte de ceremonialul religios la inmormantare pentru ca "nu erau botezati", mi-e si mai greata de BOR - aceeasi care in schimb face o monstruozitate numita pompos "Catedrala Mantuirii Neamului" pentru care produce defrisari ilegale ce vor avea un rezultat complet inutil dar foarte costisitor si cu acelasi impact urban precum sora mai mare numita "Casa Poporului".

Nu-mi mai aduc aminte cu exactitate ce ma enerva in 1990 in prestatia bisericii care, in mod traditional, e un pres pentru stersul picioarelor puterii zilei. Stiu doar ca am ramas cu impresia nezdruncinata ca Teoctist le sufla in panze FSNistilor. Poate nu degeaba in 1990, in primele randuri din Parlament statea burta unui senator in sutana, afiliat -cum altfel?- neocomunistilor ...

Eu asa vedeam in 1990 problema:

Mi-e greu sa-mi mai schimb azi parerea despre BOR. Mult mai destepti cred ca erau sasii care isi angajau preotul asa cum isi angajau si organistul astfel incat relatia sa fie clara si corecta si sa n-ai senzatia ca-ti sta o capusa pe corp ...
As vrea totusi sa cred ca exista un Dumnezeu. Mi-ar si placea sa-mi dea de veste ca exista insa nu prin intermediul unui popa. Un semn pozitiv ar fi, de exemplu, ca aceste lighioane raufacatoare care ne guverneaza azi sa fie traznite intr-o zi ... sau sa li se crape pamantul de sub case....
Sau poate, macar, ar putea Dumnezeu sa faca sa le crape un pic obrazul de rusine ?

duminică, 26 decembrie 2010

au trecut 20 de ani (6)

Am participat pe 21 decembrie la o intalnire menita a ne aduce aminte cele petrecute in aceasta zi a anului 1989. Lilick a pus o colectie de imagini la: http://lilick-auftakt.blogspot.com/2010/12/21-decembrie-nu-am-uitat.html

S-a vorbit, inevitabil, inclusiv despre "confiscarea revolutiei". Parerea mea a fost si este ca nu se poate vorbi despre asa ceva decat daca ne imaginam ca revolutia a fost un suvoi de vointa unitar si ca la un moment dat cineva a tras de carma in alta parte. Or mie mi-e clar ca fiecare a avut revolutia lui. Unii, cei mai multi as indrazni sa sper, am crezut ca iesim pentru libertate si pentru inlaturarea opresivului regim comunist. Altii au iesit, mai simplist, pentru inlaturarea lui Ceausescu (multi dintre ei sunt poate "nostalgicii" de azi ai regimului) si pentru ca resimteau doar lipsurile materiale. Iar unii, mai putini dar mai organizati, au facut ceea ce se cheama in unele cercuri "lovitura de stat", "lovilutie". Acestia au fost evident reprezentati de "emanat" si au castigat ce era de castigat pentru ei. Eu am castigat ce era de castigat pentru mine: eliberarea. Deci fiecare a mers pe partia lui asa ca nu se poate vorbi de confiscare ...

Ceea ce spun acum e limpede si din felul cum s-a creat FSN ca o forta de conducere provizorie, foarte provizorie, cu scopul de a organiza alegeri libere. Ne aducem insa aminte cum asta s-a transformat fulgerator in partid-stat care a facut tot posibilul sa impiedice coagularea fortelor democratice. Ca doar nu degeaba "ultimul de pe lista" s-a purtat atat de mizerabil cu Majestatea sa Regele Mihai ...
Asta vedeam eu in urma cu 20 de ani:

Si s-a concretizat in alegerile din 20 Mai cand, poate va mai amintiti, "toti oamenii de bine" tanjeau dupa "liniste"...

In cele din urma linistea s-a lasat peste noi toti pana intr-acolo incat nici macar un om care se arunca de la balconul parlamentului si apoi striga "libertate!" de pe targa nu mai poate sa deranjeze mascarada in care traim azi.
http://lilick-auftakt.blogspot.com/2010/12/pentru-tine-boc.html
Portocalii au mers mai departe dupa "incident" si au respins motiunea de cenzura.

Acum e liniste. Se aude cum mestecam la mamaliga ...

marți, 21 decembrie 2010

se intampla acum ... (3)

Azi e 21 decembrie si deja elicopterul a facut doua curse.

Daca eram Orson Welles bagam si clipul urmator cu o descriere alarmista si faceam "o stire" la 21 de ani de la 21 decembrie 1989 :)

Evident ca rachetele erau din convoiul care facea pregatiri pentru 1 decembrie ...

luni, 20 decembrie 2010

Drumul noptii furtunoase a lui Caragiale

Foarte frumos articolul dlui Rosca la: http://www.bucurestiivechi.ro/?p=2164 !
Reconstituirea pe harta a drumului spre casa a personajelor lui Caragiale dinspre "Iunion" e pasionanta. Intamplator, am si eu niste documente care pot sa adauge modest la atmosfera bine conturata la articolul cu pricina.

Este vorba despre doua case ce se gaseau vis-a-vis de gradina Iunion si pe care le pun pe planul orasului din 1911 cu doua punctisoare rosii.

Primul document provine din 1869 si este proiectul casei de la nr. 10 de pe strada Sf. Ionica. Daca numerotatia s-ar fi pastrat neschimbata pana in 1911 (insa de cele mai multe ori evolutiile sunt dramatice la acest capitol) atunci cladirea s-ar fi aflat pe coltul cu actuala Campineanu, atunci Stirbey Voda. Asta inseamna ca, la plecarea spre casa, personajele ar fi vazut aceasta casa in prima instanta caci se gasea peste drum de Iunion. La data premierei piesei casa ar fi fost relativ noua, n-avea decat 10 ani.

La adresa alaturata, peste circa 15 ani de la premiera piesei se cerea deschiderea unei curatatorii/spalatorii de haine. Adresa Sf. Ionica nr. 8.

Oricum, pentru completarea atmosferei, trebuie imaginat cum ar fi plecat personajele acasa, cu 15 ani inainte de premiera, daca in ajunul reprezentatiei ar fi plouat putin (nu stiu la ce lasat al secului fusesera personajele la Iunion ...). Cu greu, as spune, pentru ca in centru abia se faceau pavajele cu piatra ale strazilor. Iata ca in 1863, cu un an inainte de pavarea strazilor Lipscani sau Gabroveni, pe aceste strazi se aduna noroiul cu carele de catre maturatori ce veneau la 8 dimineata si plecau la 7 seara. Asta desi lista maturatorilor din acelasi dosar arata ca erau destul de multi! Cum s-ar spune azi: niste bugetari grasi care stateau in spatele unor cetateni slabi ...
La doua zile dupa acest decont (caci asta este, un fel de factura) se emitea un alt document care certifica faptul ca pe aceste strazi curatate de noroi reveneau aceleasi 10 care pentru a incarca si gunoiul ....

Asa ca e posibil ca "mate fripte" sa fi fost nevoit sa mearga cu grija astfel incat sa nu alunece in noroi si sa cada cu nasul in gunoi .... :)

se intampla acum ... (2)


Fiind 20 decembrie incepi sa te gandesti la evenimentele din '89 .... si cum stateam eu asa si scriam si selectam poze ... mare, se auzi un elicopter .... Cum eu am intrat in piata la CC in '89 , cu valul format de noi la ICEM si IPROMET, exact atunci cand a venit elicopterul dupa fostul dictator ... m-am si gandit :))

Elicopterul s-a lasat "pe gazonul" stadionului Rapid si la scurta vreme a decolat intr-o directie necunoscuta. O fi fugit Copos ? :)))



PS: formularea "fostul dictator" nu este intamplatoare si se asorteaza cu utilizarea (intamplatoare) a sintagmei "fosta securitate", sintagma ce poate duce la o concluzie din aceeasi categorie

luni, 13 decembrie 2010

Au trecut 131 de ani

De cand se aproba infiintarea Pietei Matache Macelaru. Asa s-a chemat de la inceput, din faza de plan aprobat. Spun asta caci am zarit intr-unul dintre episoadele amicului Popescu (http://idei-urbane.blogspot.com/2010/12/bulevardul-nou-de-la-piata-matache-la.html ) ca s-ar chema acum Piata Haralambie (!?).


Dupa ce-o darama-o Ceausescu 3 (Oprescu adica) sa nu ziceti ca nu v-am spus ...
PS: Pentru Raiden, o completare cu situatia din 1846. Se vede ca pe locul bustului dr. Haralambie Botescu era o fantana iar aproximativ in locul pietei agroalimentare era terenul unui anume "Marin Macelarul" ce ar putea sa fi fost inaintasul lui Matache.

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Au trecut 20 de ani (5)

In 1990 vedeam cu totii diversi revolutionari, diversi sindicalisti, diversi alti domni care incet incet s-au lipit de putere cu vorbe dulci ca vor binele poporului ...

E in natura umana iar asta se vede din plin azi la dl Primar Doctor Oprescu. Ne-a promis ca se va purta ca un civilizat ce este. Ce face domnia sa? Pai evacueaza oameni in 72 de ore si apoi demoleaza abuziv o casa valoroasa in Berzei colt cu Stirbei Voda. Si altele ...
Pentru felul duplicitar cum negociaza sprijin din partea ONG-urilor preocupate de mediu si patrimoniu si apoi le da cu tifla, cred ca acest vechi desen din urma cu 20 de ani i se potriveste manusa.
Ceausescu n-a murit, el doar vegheaza ... caci si monstruozitatea urbanistica Buzesti-Uranus e o mostenire a gandirii din epoca de aur. "Noroc" ca exista cine sa o puna in opera cu EXACT ACELEASI METODE!

PS: Vazand reactia doctorului, cu grimase de profund dispret pentru patrimoniul bucurestean, fiind o recidiva dupa macelarirea bd. Aviatorilor prin scoaterea pietrei cubice, este limpede ca de acum incolo Oprescu este inamicul meu ...

a se vedea http://www.tvr.ro/articol.php?id=93782&c=99

luni, 6 decembrie 2010

Au trecut 20 de ani (3)

S-au schimbat multe nu? Am inteles, fara sa am cum sa verific statisticile, ca sunt mai multi securisti acum decat inainte de 1989. Dovada e ca, din cand in cand, mai scapa in presa niste conversatii telefonice private ...

Apropos ... ce-o mai face Virgil Magureanu?

duminică, 5 decembrie 2010

Au trecut 20 de ani (2)

O postare a domnului senator Varujan Vosganian despre imposibilitatea unei eventuale noi colaborari intre PNL si PDL mi-a adus aminte ce credeam eu despre reprezentantii FSN in CPUN (1990). Atunci, ca si azi, reprezentantii puterii sunt niste papagali care repeta in nestire nu ceea ce gandesc ei ci ceea ce li se transmite sa vorbeasca.
Sunt peren sau cum? :))

PS: in imaginea din '90 exista personajul cu papion care-l sugera pe Ion Ratiu. Acesta a devenit dupa 20 de ani "europeanul cu papion" :)

miercuri, 1 decembrie 2010

O tara ca o floare

La inceputul lui 1990 aveam o "viziune" asupra situatiei Romaniei ...
Probabil ca situatia s-a schimbat destul de mult de atunci. De fapt sigur s-a schimbat. Din pacate doar economic.

Pentru cei care-si ureaza "La multi ani" din convingere o fac si eu: La multi ani de 1 decembrie!
Pentru ceilalti o intrebare: ce anvelope de iarna sa-mi cumpar? :)

marți, 30 noiembrie 2010

De la Raiden pentru toti prieteniii !

Raiden mi-a sugerat sa postez un proiect al unei case aflate in vecinatatea masacrului Buzesti. Am cautat, am gasit dar am constatat ca am gresit. Casa e din 1885 nu din 1874 dupa cum imi aminteam eu eronat. Dosar de la Arhivele Statului Directia Municipiului Bucuresti, fond PMB Tehnic, dosar 20/1885: A se remarca faptul ca pe colt nu era proiectata nicio cupoleta la nivelul acoperisului. O situatie similara se gaseste si la intersectia dintre Selari si Lipscani unde casa actuala are un acoperis de acelasi tip desi in proiect el era fara acest element decorativ. ERATA: dintr-o regretabila lipsa de atentie am plasat cladirea asta pe coltul opus in diagonala. Cladirea este de fapt disparuta casa Radulescu ce se continua cu cinema Feroviarul ...

luni, 29 noiembrie 2010

Au trecut 20 de ani

iunie 1990

Comentarii recente despre condamnarea comunismului mi-au adus in memorie momente diverse din 1990. Nu mai stiu cand in cursul anului universitar 1990 - 1991 am facut o mica expozitie la Club A cu o serie de desene satirice pe care le produceam la inceputul anului 1990 si pe care, unele dintre ele cel putin, le-am si vazut publicate in "Catavencu" - inainte ca acesta sa devina "academie". Minora creativitate de atunci pare ca a cam disparut odata cu lehamitea mea crescanda fata de toate discursurile stereotipe, sforaitoare, marcate de clisee si de tot celalalt arsenal al persoanelor ce fac astazi politica in tarisoara noastra.
Desenul de fata e facut prin sfarsitul lui iunie '90 pe cand Marian Munteanu era inca arestat abuziv si lumea cerea eliberarea lui din incarcerarea tipic comunista rezultata din gandirea "emanatului".

Bineinteles ca "emanatul" avea o forta de reactie la dispozitie si aceasta fusese mobila gratie unui anume personaj ce avea atunci tangente cu ministerul transporturilor si care, dupa ce a asigurat atunci garniturile de tren oprite de altii la Craiova, in mod miraculos, dintre doi candidati comunisti, s-a ales presedinte! Dupa izbanda asta (deja prea veche si apasatoare pentru noi) isi poate permite, in sfarsit, sa-l condamne pe seful lui de acum 20 de ani, la pachet cu comunismul din care el insusi s-a intrupat !
iunie 1990

Sper sa fie apreciat "conceptul" meu anticomunist caci oricum vad ca subiectul anterior, ce merita dezbatut, nu a starnit nicio injuratura, daramite vreun comentariu :))

vineri, 26 noiembrie 2010

Palatul Stirbey si dezbaterea simptomelor

Imagine luata de la neobositul Raiden (dupa cum se vede din bentita pe care am lasat-o) de la: http://www.flickriver.com/photos/raiden2/4153801954


Am fost invitat miercuri la o dezbatere la Ministerul Culturii si Patrimoniului National (MCPN) asupra situatiei intoarcerii avizului Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice (CNMI) de catre ministru. O procedura reglementara prin care ministrul poate solicita reanalizarea si, in aceasta situatie, adoptarea unei rezolutii cu doua treimi din voturile CNMI. As vrea sa remarc intai doua lucruri care spun multe despre situatia patrimoniului in general.

1. Am fost convocat in calitate de membru al Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice (CZMI) Bucuresti-Ilfov-Gurgiu. Dupa cum va amintiti, in urma cu 6 luni am demisionat din aceasta calitate si am facut si public acest lucru (arhiva de blog de iunie - "Am gasit de cuviinta sa demisionez"). Demisia mea avea o argumentatie in spate si ma asteptam sa primesc o scrisoare de luare la cunostinta. Nu numai ca n-am primit niciun rand pana in prezent dar se pare ca nici nu "s-a luat la cunostinta" ...

2. Ministrul era cel in nevoie de dezbatere si consiliere si, desi a venit atata lume din CNMI, CZMI, din Comisia Tehnica de Urbanism si Amenajarea Teritoriului (CTUAT) de la capitala, proiectantii, autorii studiilor de fundamentare, proprietarul, ei bine, dl ministru n-a aparut! Chestiunea mi se pare usor mitocaneasca chiar daca a fost de fata consilierul sau pe patrimoniu dna Csilla Hegedus. Si eu am fost in minister pus intr-o situatie similara cand dl ministru Iorgulescu m-a pus sa convoc pe toti cei implicati in Piata Revolutiei in eventuala punere in practica a unui PUZ conceput de dl. arhitect Viorel Hurduc in 2006. A venit pana si maestrul Ion Lucian, cu elegantul sau baston dar si multa lume de o anumita importanta atat culturala cat si sociala - directorii institutiilor publice, de la Hilton, presedintele OAR, rectorul UAUIM ... Atunci dl ministru a venit usor intarziat, de manuta cu dl. arhitect Romeo Belea, le-a vorbit invitatilor nu despre ce ii convocase ci despre visul domniei sale de a face un mall cultural la Sala Palatului, le-a prezentat persoana dlui arhitect Romeo Belea si apoi le-a comunicat ca acesta le va prezenta proiectul reabilitarii Salii Palatului. Apoi ... a plecat! Cat de penibil credeti ca m-am simtit dupa ce ma straduisem sa-i aduc pe toti acei oameni pentru a dezbate altceva? Nu stiu daca scuzele personale pe care le-am adresat fiecaruia m-au facut sau i-au facut sa se simta mai bine. Cam asta este treaba cu ministrii iar gestul dlui Kelemen nu face nicio exceptie. Exceptia a fost, este si va ramane Ion Caramitru, singurul ministru adevarat al culturii ... dar asta ramane o alta poveste.


Intamplarea face ca dezbaterea are loc la un an de cand Radu Oltean a facut o foarte frumoasa prezentare a situatiei Palatului Stirbei la 
Am mai vazut subiectul reflectat la: 

De pe aici am cules si imaginile cu care s-a venit la dezbatere, expuse pe panou.



Dupa aceasta lunga introducere am sa si spun de ce cred ca e vorba, ca de atatea alte dati, despre inclestarea in dezbaterea unor simptome. De fapt de aceea nici n-am stat mai mult de 30 de minute caci era limpede ca nu se va ajunge nicaieri. In final, am inteles ca au ramas aceleasi doua pozitii radicale: unii care zic ca e foarte bine si altii care zic ca e foarte rau. Lipseste insa un oarece termen de referinta.
In acest sens, dl. prof Constantin Enache a remarcat un lucru perfect adevarat. Ca MCPN nu si-a exercitat dreptul de preemtiune si nu a facut ce trebuia ca sa evitam aceasta inflamare publica prin faptul ca ministerul ar fi putut face ce s-ar fi presupus ca e bine de facut, cu exemplificare in refacerea gradinii din spatele palatului. S-a dat insa imediat exemplul care arata ca proprietatea publica nu e o garantie a lucrului bine facut caci la Casa Cesianu de pe Calea Victoriei colt cu Sevastopol EXISTA o gradina pe langa un monument care sunt, ambele, in abandon si ruina. Prin urmare ...
Cam de parerea asta sunt si eu si am si spus asta si intr-o emisiune la Money Channel unde am participat impreuna cu domnii Dorin Stefan si Gheorghe Patrascu. Nu trebuia, oare, inceput cu definirea interesului public in aceasta situatie? Nu trebuia ca acest interes public sa fie cunoscut de oricine ar fi fost interesat de a cumpara un asemenea obiectiv? Ajunge, oare, sa-i spunem omului ca acea cladire e monument fara sa-i spunem ce asteptam noi, ceilalti cetateni, de la acest investitor? Neexercitarea dreptului de preemtiune in cazul unui asemenea obiectiv cultural, abandonul patrimoniului din proprietate publica aflat in situatie similara ridica mari probleme de moaralitate atunci cand toate pretentiile sunt aruncate in carca celui cu bani si care are niste evidente interese financiare! Cat de bine arata dl Paleologu certandu-se cu dl Ontanu la fata incendiului de la blocul de langa biserica Armeneasca din moment ce domnia sa statea cu spatele la Hanul (asa-zis han) Solacoglu ce este in proces de prabusire? Imobilul era de vanzare de multa vreme in timp ce domnul artagos statea cu mainile in san (pleasca) in loc sa aloce banii sa-l cumpere si sa faca ce trebuie acolo! Dar e bine cu imaginea publica, e "cool" sa organizezi plangeri cu vioara langa casa din Visarion prabusita (caci nu se poate spune juridic "demolata") ilegal! E "cool" sa publici carti negre ale patrimoniului dar tu sa nu faci nimic din CE AR TREBUI SA FACI CA MINISTRU! Mai mult, a si tacut malc cand ministrul finantelor i-a luat cel mai bun instrument financiar pe care-l avea la dispozitie - timbrul monumentelor si sumele stranse de la jocurile de noroc, inclusiv loteria nationala. Asta din punct de vedere al moralitatii.


Din punct de vedere al administratiei apare o alta problema, ce este sursa "raului" la Palatul Stirbey. Faptul ca doua proprietati, rupte din vechiul teren al palatului, au fost reunite de actualul proprietar. Divizarea a facut insa ca la momentul 2000, cele doua parcele azi readuse intr-o unica proprietate sa se afle in doua zone de protectie diferite. Palatul era la Calea Victoriei, cu un CUT (coeficient de utilizare al terenului) foarte mare si partea din spate era la Zona Protejata Temisana, cu un CUT foarte mic. Pe terenul cu CUT permis mare se afla palatul - monument nedemolabil iar pe parcela cu CUT mic nu se afla nimic valoros dar un teren liber foarte imbietor. Unii spun ca acolo erau valori foarte mari si ca nu trebuia demolat. Studiul istoric demonstra foarte clar contrariul si tind sa-i dau dreptate. Acolo a fost o unitate comerciala pentru produse alcoolice care in ultimii aproape 60 de ani au facut ca ce ar fi fost inainte (presupusele pivnite de vin ale lui Stirbey) sa nu mai existe si sa fie inlocuite cu subsoluri din beton cu stalpi si grinzi - mai mult decat comune/ordinare. Asadar viciul consta in felul in care au fost delimitate zonele protejate si in faptul ca legaturile dintre acestea sunt prost facute. Apoi, ca unele dintre rezultatele directe sunt discutiile sterile care au loc in jurul inaltimii definite aritmetic - 37,65 m (!!!) - la cornisa si care vor continua mult si bine in lipsa unei analize facute nu de catre investitor ci de catre autoritati si cu consultarea publicului (avizat).


Vin si pun in acest moment intrebarile: in ce consta interesul public in aceasta situatie si cata compensatie poate primi un proprietar pentru ca i se impun niste restrictii in virtutea acestui interes public?
Investitorul, prin intermediul lui Vlad Arsene, a spus ca vrea un spatiu comercial de mare tinuta a carui poarta si emblema sa fie insusi palatul caci, spunea arhitectul, clientul sau e un bun om de afaceri si intelege ca acest lucru este, oricum, in interesul imaginii afacerii sale. Altii, pe buna dreptate, au spus ca reducerea palatului la situatia de "poarta" sau "anexa" in loc sa fie "prim-solist" nu e un lucru bun ... si discutiile puteau continua pe aceste detalii ce ar fi trebuit de fapt sa fie transate chiar dinainte de neexercitarea dreptului de preemtiune de catre orgainismul statal ce ar fi putut garanta ca lucrurile o luau pe calea cea buna. Dar, cu un nou exemplu, o asemenea garantie nu exista. Palatul facut de Arghir Culina, AFLAT DINTOTDEAUNA in proprietate publica si care a servit drept sediu al Ministerului Constructiilor de Masini (vedeti la Raiden: http://www.rezistenta.net/2009/04/fost-odata-ministerul-industriei.html ) a fost demolat desi el trebuia clasat ca monument istoric si consolidat/restaurat ca la carte de GUVERNUL A CARUI PROPRIETATE ERA! Am spus si o repet: cum poate statul sa faca o asemenea declaratie publica de impotenta, daramand ce ar fi trebuit conservat si, in acelasi timp, sa aiba cele mai severe pretentii de la un investitor privat?

Apoi, cata vreme vor mai ramane zonele protejate definite doar printr-un regulament general scris si printr-o granita pe un plan, dupa cum vedem, arbitrara in multe situatii? Pentru ca Palatul Stirbey este doar o simptoma a acestei boli care se poate detecta si in cazul studiat de mine pe Dorobanti dar si in multe alte situatii de acest gen. Ca exemplu va dau Manutanta Armatei, fosta fabrica de paine Plevnei. Din corpul acestui ansamblu s-au rupt de-a lungul timpului niste corpuri de proprietate cum ar fi actualul sediu Rompan sau tribunalul militar de langa primaria sectorului 6. Prima cladire era fosta cazarma comandament iar a doua era sediul administrativ. Asadar, din ansamblul istoric clasat azi in lista monumentelor lipsesc cele doua cladiri pentru simplu fapt ca au alt proprietar si au alte adrese postale. Mai mult, vechea Cazarma Malmaison care a fost centrul proprietatii ministerului de razboi, deci a statului, nu se afla azi in lista monumentelor pentru ca a fost substituita cu o casa oarecare, aflata la intersectia Constantin Noica si Plevnei. Da, Cazarma Malmaison aflata in lista monumentelor din 1992 a disparut in lista 2004 iar in locul ei apare, pe nedrept, aceasta casa ... Situatiile astea de delimitare sumara, nefundamentata si uneori aberanta abunda si vor fi imposibil de corectat in lipsa oamenilor si a fondurilor care sa remedieze situatia. Scoala de arhitectura a castigat o oferta de a detalia trei zone protejate si urma ca sa semneze un contract undeva la inceputul verii. Abia zilele trecute a trimis primaria contractul ... deci e o urgenta :). Caci din cele 98 de zone au fost detaliate pana in prezent 12. Cu astea 3 se vor face 15. Asadar ceva sub 16% - cota unica de impozitare :)


Pentru asta spun eu ca Palatul Stirbey este un caz care de fapt ilustreaza foarte bine marile lacune atat ale administratiei cat si ale legislatiei in general. Ilustreaza si criza de autoritate sau interes (sub toate aspectele) a institutiilor statului dar si nebulozitatea societatii in definirea asteptarilor sale in raport cu patrimoniul, ceea ce duce in prea multe situatii la pozitii excesive si habotnice de o parte sau de alta a baricadei.


PS: In prezent se dezbate ideea solicitarii schimbarii regulamentului CNMI in asa fel incat dezbaterile acestei comisii sa fie publice. Am aflat ca la finalul acestei "dezbateri" invitatii au fost invitati afara pentru ca CNMI sa delibereze asa ca e de inteles si o asemenea necesitate.

vineri, 12 noiembrie 2010

1879 si consultarea publica de urbanism

Amicul Popescu arata ce se pregateste de multa vreme pe axa Piata Victoriei - Buzesti - Berzei - Casa Poporului sub denumirea de Bulevardul Uranus. Proiectul e in general obscur, aproape nimeni nefiind in stare sa spuna ce se vrea si cum se va face decat in linii foarte largi.


Eu vin si spun ca, spre deosebire de momentul prezent, anul 1879 pare ca era mai transparent. Iata Publicatiunea care solicita opinia publicului referitor la alinierea unor strazi din Bucuresti. Vedeti la prima pozitie strada Berzei.

Cam asta doream sa spun ...

joi, 11 noiembrie 2010

Se intampla acum ...


M-a mancat undeva si m-am mutat langa un stadion. Nu va arat masinile stivuite in benzinarie findca onor primarul portocaliu n-a gandit nici in primul si nici in mandatul asta parcarile ce ar fi trebuit facute macar pentru localnici. Caci pentru "vizitatori" trebuie ceva mai mult ...
La un scor indecis, intr-un minut proaspat al meciului, niste baieti eleganti s-au gandit sa nu se mai uite la meci ci sa se joace de-a gibonii sau cimpanzeii infuriati.

Imediat, alti baieti s-au urcat pe cai ca sa le dea onorul ...

A urmat o operatiune care, in termeni nemedicali, cred ca s-ar numi "inDubare". Sper ca au bere acolo unde se duc astia cu transportul gratuit pentru ei si platit de noi toti caci de obicei elegantii de care vorbim isi cam uita cutiile, sticlele si alte ambalaje undeva pe iarba locului de joaca pentru copii, infipte in garduri, pe capotele masinilor...
Capitala europeana cu staif!

CORNELIU COPOSU


Astazi are loc o comemorare la bustul seniorului din Piata Revolutiei, la Cretulescu. Se implinesc 15 ani de la trecerea la cele vesnice. Imi amintesc si acum cum am stat la o coada imensa pentru a-i aduce atunci un ultim omagiu la sediul PNTcd din Piata Rosetti.

Ora este 12.30 pentru cine simte ca poate sa vina azi. Din pacate azi am programat fotografii la arhive si nu pot veni caci le-as rata pana tocmai luni ...


Corneliu Coposu, alaturi de Ion Ratiu au fost poate singurii politicieni din anii '90 care sa merite a fi numiti repere. Si cu toate astea romanii i-au injurat sau i-au apreciat cu doar 5%. Sa nu ne intrebam de ce suntem azi unde suntem caci majoritatile de la noi asta produc de 20 de ani incoace ...

Dumnezeu sa-l aiba in paza!
Imaginea de la Lilick

miercuri, 3 noiembrie 2010

Zerlendi, Lascar Catargi si disciplina in constructii la 1871

Intr-un interesant articol aflat la: http://www.bucurestiivechi.ro/?p=1769, dl Dan Rosca prezenta relatia dintre hotelul Luvru si un anume doctor Zerlendi. Am dat peste acest nume sub ortografiile Cerlenti si Zerlendi in acelasi dosar de la Arhivele Nationale, Directia Municipiului Bucuresti intr-un dosar din 1871. Am promis ca o sa detaliez si incerc sa o fac.

Este vorba despre un conflict administrativ dintre proprietarul unei mari parcele din strada Germana (azi Smardan) si primarie la care s-a adaugat ministrul de interne de atunci, Lascar Catargi. Iata situatia alinierii din 1871, an in care s-a decis largirea strazii la 6 stanjeni. Proprietatea Zerlendi (sau Cerlenti asa cum se prezenta proprietarul) se afla astazi aproximativ vis-a-vis de spatiul liber dintre cele doua corpuri ale BNR. Planul de mai sus arata linia noii alinieri si este semnat de viceprimarul Racotta, cel pe care il reclama doctorul Cr. Cerlenti (identificarea din scrisoarea ministrului de interne) a-i fi demolat abuziv o constructie pe care o incepuse cu acte in regula.

Cerlenti se plangea ca, desi avea autorizatie, i s-a demolat o cladire aflata in lucru si a adresat aceasta plangere ministrului de interne invocand incalcarea unui drept de proprietate caci nu fusese nici despagubit corespunzator, se pare. O situatie care se intampla si azi, fara indoiala. Ma refer la compensarea unei servituti asupra dreptului de proprietate si invocarea frecventa a dreptului de proprietate atunci cand regulamentele de urbanism impun parametrii pe care "investitorii" nu-i agreeaza de obicei - coeficientul de utilizare si procentul de utilizare al terenului. Iata plangerea:

Ministrul de interne, Lascar Catargi il trage de urechi pe primar prin scrisoarea urmatoare:

Exista si un raport care arata ca, de fapt, Cerlenti primise autorizatia pe o documentatie fara fatada si ca in realitate ar fi trebuit sa se retraga un stanjen si ceva palme. Cerlenti s-ar fi retras doar vreo zece palme asdar incalcase alinierea si fusese demolat. Chestie de lege si ordine nu? Aplicata si la oameni mari caci, dupa cum arata dl. Rosca, Cerlenti a ajuns totusi si consilier local.

Dar totul pare ca e bine cand se termina cu bine. Dl Cerlenti n-a saracit si a construit hotel Luvru la 9 ani distanta in timp, in 1880 dupa cum ne arata dl. Rosca in articolul sau. Mai mult, pe proprietatea in litigiu dl Cerlenti a permis unui arendas sa construiasca o cafenea dupa cum se vede in cererea urmatoare, datata 1881:

Locul e mult mai dens construit astazi iar incalcarile de regulament sunt mult mai numereoase si mult mai putin reprimate decat in urma cu, iata, deja 140 de ani ...

luni, 25 octombrie 2010

LA MULTI ANI!

La multi ani Majestatii Sale Regelui Mihai I!
Sunt peste 20 de ani deja de cand regret ca ne-am ales cu Iliescu in loc sa fi reinstaurat civilizatia in Romania prin restaurarea Monarhiei ...

fotografia este luata de la : www.princeradublog.ro

vineri, 22 octombrie 2010

Despre statistici


Inspirat de un articol postat de Lilick la: http://lilick-auftakt.blogspot.com/2010/10/adevarul-despre-numarul-bugetarilor.html am decis sa propag tabelul acesta, cu rol major in orice analiza politica ce trebuie sa se bazeze pe statistici. Din cand in cand am mai aruncat ochii pe analize foarte interesante la Turambar (http://turambarr.blogspot.com/) care foloseste multa statistica. Articolul de care vorbeam il citeaza pe Atreides care a scris la Transildania: http://transildania.wordpress.com/2010/07/20/despre-o-manipulare-pesedista/
Sa nu uit ca sursa si grupul de investigatii politice: http://blog.grupul.ro/?p=1163

Nu pot sa afirm ca imi plac statisticile pentru ca, de cele mai multe ori, sunt manipulatoare prin interpretarea lor partiala, folosind numai unele dintre variabilele implicate, excluzand pe cele care nu servesc scopului comentariului bazat pe statistica. De exemplu, se spune ca "romanii" au votat pe presedintele actual in proportie de putin peste 50 %. Daca faci un calcul in raport cu "romanii" ai sa vezi ca aceasta afirmatie este corecta doar daca adaugi "prezenti la vot". Daca faci asta ai sa vezi ca, de fapt, reprezentativitatea e alta. Daca mai folosesti si ingredientul aritmetic prin care vezi ritmul statistic de votare la ambasada din Paris discutia o ia deja pe alte cai si catre alte concluzii ...


Dar spuneam ca articolul respectiv a fost doar o inspiratie ca sa va impartasesc cateva imagini din prezentarea pe care am avvut-o saptamana trecuta la ICR, intr-un eveniment legat de patrimoniul industrial, organizat cu largul sprijin al colegei si prietenei mele, dna Irina Iamandescu ( http://arheologie-industriala.blogspot.com/2010/10/workshop-la-icr-14-15-octombrie-2010.html )

Am spus ce mai spusesem pe alocuri, folosind si unele statistici simple, facute de Irina si de mine, numarand pur si simplu niste oameni aflati in niste tabele oficiale la sfarsitul lui 2008.


Vedeti mai jos o statistica a arhitectilor care au un atestat al Ministerului Culturii in raport cu activitatea in domeniul patrimoniului construit.




Sursa a fost pagina ministerului la acel moment de sfarsit de noiembrie 2008, cand puteai sa numeri, judet cu judet, specialistii in monumente cu domeniile lor de expertiza. Cred ca e importanta sursa caci veti vedea ca articolul inspirator indica o chestie grava de la noi, anume ca sursle datelor statistice in Romania sunt putine si nesigure ...




Vazand ca in Constanta acelui an NICIUN ARHITECT nu avea specializare in patrimoniu construit am pornit sa vad cam ce inseamna asta pe teren. Pai iata ce am constatat:



Aici comentam ca Mihai Viteazul nu a ajuns la Constanta caci semnul rutier ce statea chiar in nasul calului sau de la Universitate ii dadea dileme: nu stia daca sa o ia spre Ploiesti sau spre Constanta ... numai niste "specialisti" puteau sa decida un astfel de sistem de amplasare de indicatoare rutiere in Bucuresti. Apoi vedeam ca SINGURUL monument din Eforie era ingrozitor de agresat in 2008 si a ramas la fel de agresat. Mai comentam ca, spre comparatie, colonia Agip de la Cesenatico (tabara de copii in spiritul fascismului italian), opera a arhitectului Vaccaro din aceeasi perioada in care GM Cantacuzino facea Belona a fost restaurata. Am avut privilegiul sa vad acest monument acolo acum 10 ani insa asta ar fi alta poveste. Mai remarcam ca oribilul bloc ce s-a facut alaturi avea un panou de santier care explica totul. Vedeti in imagine ca arhitectul acestei cladiri si-a prezentat creatia ca si cum ar fi fost implantata pe un camp virgin, camp pe care nu conteaza totusi ca alaturi e un monument definitoriu pentru statiune si silueta acesteia dar mai ales pentru istoria ei. Intre timp blocul e gata si e de prost gust, mai ales daca te uiti la detalii. Sunt probabil si niste beneficiari de prost gust caci deja au aparut inchideri distincte de balcoane, jaluzele exterioare dupa cum li s-a nazarit unora si asa mai departe. Insa asta tine de alta discutie.


De fapt tot contextul din Eforie arata un haos urbanistic si arhitecturala fata de care am si scris un articol in urma cu doia ani si care a aparut abia recent intr-o lucrare colectiva la UAUIM.
Interpretarea mea are aceasta explicatie statistica: nu exista oameni instruiti in judetul Constanta care sa remarce rolul patrimoniului si sa poata sa adapteze nevoile noului la nevoile trecutului. In sprijinul acestei afirmatii adaug barfa urmatoare: cand s-a constituit in 2006 actuala Comisie Nationala a Monumentelor Istorice cu zubcomisiile sale zonale, propunerile initiale dinj teritoriu pentru componenta zonalei Dobrogea cuprindea EXCLUSIV istorici arheologi cu specializare majoritara in paleolitic!
Statistica ...

marți, 19 octombrie 2010

VARSOVIA si o veche leapsa de la Hungry Mole


Am avut placerea sa fiu trei zile in Polonia. Varsovia mi-a creat o stare pe care romanul adevarat (ala destul de destept incat sa fi plecat in America) ar cataloga-o drept "mixed feelings". In primul rand pentru orasul modern si in al doilea rand pentru partea sa istorica. Si aici o sa ma leg de leapsa lui Hungry Mole care ma provocase sa spun de ce imi place Bucurestiul. Sa incep cu Varsovia moderna. N-am stat mult si am vazut orasul doar de la aeroport spre centru, din autobuz. Dar asta mi-a dat impresia unui spatiu foarte vast, amorf, poate placut din punct de vedere al marelui procent de verdeata. Insa, in raport cu Bucurestiul, asta nu mi-a dat motive neaparat de apreciere pentru ca Varsovia "noua" n-are absolut nimic in comun cu cea veche. Pot spune ca asta imi place la Bucuresti: amestecul dens de ipostaze urbane, cu continuitate relativa astfel ca o oarcare simtire a orasului, ca spatiu continuu, poti oricand avea in Bucuresti pe cand la Varsovia nu. Bucurestiul, asa cum mi l-au descris toti oaspetii straini pe care i-am dus in interiorul primului inel, este un oras surprinzator prin suprapunerea de straturi, adesea contradictorii si eterogene dar care lasa totusi impresia unui oras interesant, pitoresc pe alocuri.

Imagine de sus, din Palatul Culturii spre Stare Miasto
Am sentimentul ca in Varsovia toti turistii se pot buluci in Stare Miasto si gata ... Insa exista si atractii noi la Varsovia precum acest mall ce face o conexiune urbana cu gara centrala care are liniile ingropate.

Un pic de echilibristica arhitecturala insa un nucleu foarte puternic daca ne uitam la concentratia de imobile turn, cu hoteluri si birouri in mare suprafata.

Imi place din punctul asta de vedere ca desi noi avem doar niste modeste turnuri in raport cu astea de aici, exista o oarecare vehementa impotriva lor. In plus, suprapunerea fata de vechiul simbol stalinist n-a contat catusi de putin. Unele imagini pot fi chiar interesante, cum e cazul pozei din deschidere. In schimb am aflat de aceeasi atitudine ca la Bucuresti, legat de Casa Poporului. Si la Varsovia s-a pus din cand in cad problema demolarii Palatului Culturii si Stiintei asa cum se pune si la noi cu mastodontul lui Ceasusescu prin diverse concursuri periodice cu aceasta tema. Polonezilor le-a venit ins mintea cea de pe urma caci era prea zdravan betonul stalinist iar costurile demolarii ar fi fost uriase, pe masura pierderilor simultane a unor suprafete construite. Acum e o belvedere unde urci cu un lift platit, de 20 zloti - 5 euro.

Silueta generata de aglomeratia asta de turnuri este oarecum interesanta vazuta dintr-un obiectiv istoric ce se afla la aproape 50 de km de oras.
Silueta Varsoviei vazuta din Modlin

Este vorba de cel mai vast sistem de fortificatii de secol XIX din regiune - Modlin. Spectaculos prin amplitudine si prin istoria sa care exprima sfartecarea Poloniei intre imperii. Aici pot spune ca si la Bucuresti imi place ca exista o centura de fortificatii de la sfarsitul sec XIX insa ma enerveaza ca nu sunt folosite la valoarea lor si nici macar nu sunt recunoscute prin clasarea lor in lista monumentelor. Am scris vag despre unul, gasiti postarea la eticheta "fortul kitila". Am aflat recent ca exista o initiativa a ordinului arhitectilor care sa duca la clasarea cel putin a fortului din Jilava.


Revenind la Modlin, in stanga e prima fortificatie - facuta de oamenii lui Napoleon - iar in a doua este planul de situatie - urias loc.

Varsovia a avut norocul prezentei lui Canaletto care a lasat o serie lunga de vedute ale orasului. Gratie preciziei deosebite a reprezentarilor, reconstituirea centrului vechi s-a facut in mare masura dupa aceste tablouri. Vedeti mai jos imaginea centrului vechi vazut din turnul stalinist iar alaturi curtea interioara a palatului regal, o reconstructie integrala dat fiind ca acesta a fost dinamitat de nemti. Sunt niste imagini teribile din 1945 in care se vede acest palat ce se mai putea identifica printr-un unic portal ce ramasese in picioare in mijlocul unui platou de moloz. Adica ceea ce vedem este ceea ce am fi putut avea si la Bucuresti daca s-ar fi reconstituit manastirea Vacaresti, de exemplu. Imi place la Bucuresti ca a fost candva si el suficient de interesant pentru ca niste artisti sa-l imortalizeze in desen sau fotografie (Doussault, Preziosi, Szatmary, Angerer si altii). Gasiti la Radu Oltean bogate referiri la acestia.
Acum, in timpul vizitei am vazut si ceva autentic recuperat din molozul acela. Sunt cateva piese inserate in aceasta reconstructie pe care ghidul ti le arata si-ti atrage atentia ca le poti distinge ca urmare a patinei lor. M-am gandit la Raiden caci e vorba de un cap de leu :). Asa ca ii fac o dedicatie, careia ii plusez cu o alta imagine de leu. Casa cu Leu i-as spune daca as fi la Sighisoara unde avem de fapt, toata lumea stie, Casa cu Cerb.
Imaginea de jos este cea a pietei centrale a orasului vechi ce a fost distrus total de razboi, si de nemiti si de rusi. Azi e in lista patrimoniului UNESCO insa e imaginea care imi dadea mie "mixed feelings" in inceputul postarii dat fiind autenticitatea sa. Acum dupa 50 de ani de la reconstituire are o patina proprie asa ca e greu sa sapui daca e corect sau nu ce au facut. Adica sigur e corect din punct de vedere al mandriei nationale, intrebarea se pune fata de ideea de autenticitate ...
Inchei cu doua imagini simbol - una veche si una a viitorului. Cea veche este simbolul dominatiei comunismului sovietic si cea noua este simbolul viitorului. Santierul este al unui mare stadion dat fiind ca polonezii vor gazdui campionatul european de fotbal in viitorul apropiat. Aici pot sa ma leg din nou de comparatia cu Bucurestiul. "Imi place" ca ne plangem ca n-avem baze sportive dar noul stadion national s-a ridicat prin raderea vechiului 23 August. Dincolo de ideea ca stadionul trebuia pastrat ca o relicva a comunismului de la noi dar pute asa fie folosit mult si bine pentru alte scopuri, alte echipe. De ce nu s-a facut un stadion cu totul nou, pe locul vechiului aerodrom respectiv al fostei piersicarii din Chitila in loc sa se faca acolo un mall gigantic, un alt mall gigantic? In loc sa fie un stadion cu acces bun si loc mult pentru parcare si alte dotari, au preferat sa se inghesuie pe vechiul loc si sa-l si distruga in acelasi timp. Oameni cu scaun la cap, ce sa zic?


Mie imi place Bucurestiul pentru ca inca mai are si autentic, si scara, si pitoresc, si curiozitati si, sper eu, un viitor mai bun.

PS: am uitat sa spun ca de fapt n-am stat in Varsovia ci intr-o Mogosoaie a Varsoviei, in Jablonna. Fermecator loc: