112

Nu, nu e vorba despre numărul unic ci despre “unităţile de cult”.

Probabil că este deja o inflaţie pe tema asta dar simt nevoia sa punctez şi eu câteva lucruri legate de fuga la mânăstire.

Ceea ce mă determină să o fac este ştirea că fata dispărută a fost căutată în judeţul Suceava unde au fost investigate – ţineţi-vă bine! – 112 “unităţi de cult”, mânăstiri, biserici şi alte locuri unde ar fi putut fi cazată fata plecată de acasă fără să spună dar care avusese totuşi grijă să lase un bilet.

Dacă iei lista şcolilor generale din Suceava şi le numeri ajungi la concluzia că astea sunt mai puţine decât “unităţile de cult”! Am vrut să aflu asta în mod direct, dintr-o statistică a inspectoratului şcolar numai că pagina aia e o caterincă din punct de vedere al informaţiei statistice care ar interesa publicul căci nu are nici măcar o listă a “unităţilor de învăţământ” din teritoriul său de responsabilitate. Ceea ce spune multe despre nivelul de îndoctrinare religioasă la care am ajuns, mai ales că în toate şcolile alea se predă asiduu despre cum să “te îndrăgosteşti de Iisus”, lucru despre care am mai scris ca despre o pecingine medievală care se aşterne treptat peste o societate şi aşa debilă din punct de vedere intelectual.

Revenind la fata fugară, n-am cum să ştiu ce se află în spatele motivaţiilor psihologice ale mişcării ei dar trebuie să remarc ceea ce s-a scris despre contextul în care s-a produs:

-         părinţi despărţiţi,

-         o bunică religioasă care-si ia nepoata după ea la moaşte,

-          un duhovnic.

La 15 ani fata avea de ceva vreme un duhovnic !!! Ce păcate justifică un duhovnic la astfel de vârste !? Ştiu că la vârsta ei Maria Antoanetta era deja regină a Franţei dar alea erau alte vremuri. În plus, factor determinant cred eu, fata a fost prezentată în media ca fiind una retrasă, FĂRA PRIETENI ! E o fată care fie stă în casă ca să înveţe fie merge cu bunica la biserică. Cineva cu astfel de dificultăţi de relaţionare cu societatea, care are o problemă în familie prin despărţirea părinţilor şi care din trei surse diferite (şcoala cu religia ei băgată abuziv în programă, bunica şi duhovnicul) mai are parte şi de îndoctrinare religioasă, ce poate oare să devină? Acum, cu era dispariţiei oricărui filtru real în comunicare, ăstora trei factori se pare că li se alătura şi al patrulea – internetul. Câţi copii la această vârstă n-or fi în situaţia asta de totală confuzie? Mă îngrozeşte ideea că aş putea ajunge în punctul în care este tatăl acestei fete, să văd cum copilul meu s-a băgat într-o situaţie care va marca în mod ireversibil viaţa acestui copil de acum înainte. Zic asta pentru că, inevitabil, această fată liniştită, de nota 10 dar cu probleme de integrare socială cu copiii din preajma ei, nu va mai putea fi de acum înainte decât “aia care a fugit la mânăstire” oriunde se va duce. Copiii, adolescenţii în general pot fi foarte răi când au pe cine să le căşuneze. Oriunde va fi această fată ea va fi de-acum privită altfel, va fi "o ciudată" pentru ceilalţi, astfel încât deja slaba ei integrare într-un grup social oarecare va genera o izolare a ei încă şi mai mare. E trist când se întâmplă astfel de lucruri tocmai unor copii care, prin posibilităţile intelectuale pe care le-au probat, ar putea da speranţa că societatea românească actuală nu e numai una de analfabeţi sau de pipiţe idioate de care nu ne mai putem feri indiferent ce canal media deschidem. Cred că pentru fiecare astfel de cădere există 10 viitori paraziţi care se ridică şi nu ştiu cum 112 “unităţi de cult” aflate numai într-un singur judeţ pot să ne scape de acest viitor nefast. 

Cum ar spune unii, “Cu Dumnezeu înainte”!