CE BINE-MI PARE CĂ AI LUAT ŢEAPĂ, CE BINE-MI PARE CĂ AI PIERDUT!

La asta mă gandesc în primul rând după aceste alegeri pe care le-am considerat o mare cacealma de la bun început. De aceea eu am fost între cei puţini care au mers hotărâţi la vot pentru a-l anula şi a-şi arăta astfel nemulţumirea pentru lipsa reală de alegere. Era clar de la început că turul II va fi o luptă Johannis-Ponta. Eu am vrut să votez cu Ioan Ghişe dar se vede treaba că indivizi de care n-a auzit nimeni până acum sau nişte caraghioşi neruşinaţi au putut să adune semnăturile necesare dar Ghişe nu (!?) Prin urmare, am fost total lipsit de opţiuni viabile dat fiind că n-aveam cum să ma decid dacă e cazul să votez pe unul care e gata să se suie pe valul contextului pentru a călări şi stăpâni sistemul odios al lui Băsescu sau dacă merită să dau votul meu unuia care a fost gata să se lase călărit de oamenii odioşi ai lui Băsescu pe care i-am văzut (aproape exclusiv pe ei) pe toate scenele electorale ale lui. Ce să aleg? Călăretul sau călăritul?Ar fi fost ca şi cum aş fi votat cu Răzvan Ungureanu – ambii, adică şi Traian şi Mihai fiind unul mai libidinos ca celălalt. Deci nu, asta mi-era imposibil. Mai ales că situaţia este azi de aşa natură încât nu mai poţi să-ţi dai seama cine e politicianul legitim când toţi afirmă aceleaşi lucruri şi nimeni nu respectă ce spune nici în literă şi nici în spirit. De exemplu, senatorul care “mă reprezintă” pe mine a fost ales în colegiul meu pe listele USL, care lupta împotriva hidrei portocalii băsiste. Ok, numai că omul fusese numai până cu maxim două trei luni înainte parlamentar pedelist, poziţie din care poţi urmări declaraţiile politice în parlament, pline de dispreţ la adresa PSD. O problemă pentru el? Nu! O problemă pentru PSD? Absolut deloc căci partidul înjurat e tocmai cel în numele căruia s-a ales acum individul cu pricina. Despre această cocină vorbim şi acum, când “ne-am luat ţara înapoi”.

Acum, după ce s-a terminat, ţin să spun că în momentul ăsta sunt mai puţin trist decât dacă ar fi câştigat Ponta. Ba chiar sunt puţin vesel pentru că am mereu o satisfacţie când aroganţa şi impertinenţa este răsplătită după măsură. Am citit undeva întrebarea: “cât de prost trebuie să fii ca sa alergi de unul singur şi să ieşi pe locul doi?” Eu cred că răspunsul este mai larg dar destul de simplu. Am să expun pe puncte părerea mea legată de această victorie “surprinzătoare” a lui Johannis. Care, ca să fiu mai sincer, nu mi se pare victoria lui ci pierderea celuilalt. E o tradiţie românească de care sunt sătul din ani ’90 încoace, aceea că cel care e primul la final nu este de fapt câştigatorul ci mai curând oponentul celui care a pierdut. Pentru că se poate spune că Iliescu a câştigat la început dar apoi au venit în ordine alegerile din 1996, 2000, 2004, 2009. În ’96 poate că o fi câştigat Constantinescu şi n-a pierdut Iliescu … dar ce dezamăgire până la urmă! În 2000 n-a câştigat Iliescu ci a pierdut Vadim. În 2004 n-a câştigat Băsescu ci a pierdut Năstase. În 2009 a fost o mânărie dar şi o altă dovadă de prostie astfel că n-a câştigat Băsescu ci a pierdut ruşinos Geoană.

Ponta a pierdut de data asta din niste raţiuni pe care eu le cred evidente şi destul de simple. Le voi pune cum îmi vin în minte (o parte) şi nu neapărat în ordinea gravităţii greşelii politice.

1.      Aroganţa desăvârşită şi chiar mitocănească nu face bine la public. Mai ales când e o replică exactă a comportamentului băsist dar executată cu mai puţin talent. Mă refer aici la gestul cel mai elocvent, pe lângă nenumărate altele, de a-i spune lui Johannis în direct, la o “dezbatere” la o televiziune, că-l vrea umil precum era la el în birou şi de unde acesta ar fi plecat cu coada între picioare. Mitocănia lui Băsescu a fost măcar mai amuzantă prin invocarea unui comportament identic, cel al “pisicuţului”. Cred că lumea nu mai apreciază ca pe vremuri obrazul atât de gros.

2. Campania negativă deşănţată, de-a dreptul scârboasă, de a-l acoperi cu diverse lături pe contracandidat nu dă roade. Mârlănia madamei Firea de a-l acuza pe Johannis că n-a avut copii a fost nu numai inacceptabilă dar şi stupidă atât timp cât îl făcea terci implicit pe Iliescu. Orice exces mediatic negativ este supărător căci una este să spui un adevăr şi alta să-l exagerezi şi să-l prezinţi teatral însă nu în gen dramatic ci în genul operetei. Genul Vadim cred că a apus chiar dacă tabloidele fac regulile în piaţă.

3. Prostia de a face afirmaţii tendenţioase că pesediştii votează un “român viu” sugerând că Johannis ar fi molâu a fost nu numai o prostie dar şi o altă mostră de mitocănie. A vrea să ajungi preşedintele României şi a insinua că eşti cel mai bun pentru că eşti etnic român iar celălalt e “străin” şi, încă şi mai rău, nici măcar nu e ortodox, asta e o dovadă că n-ai înţeles constituţia deloc. În loc să le dai peste gură alora de la Antena 3 care într-o emisiune şi-au permis să spună explicit despre Johannis că e prost, tu preiei teoria şi te declari a fi singurul “viu?” Adică mai curând a se citi “şmecher?” La asta se adaugă, în fix aceeaşi notă, bătutul cu cărămida-n piept pe tema ortodoxiei. Vezi Doamne (ca să fiu în temă), protestantismul lui Johannis e un defect. Pare că nu dă bine la impresie.

4. A nu ţine cont de emoţiile pe care “obstrucţionarea” votului le-ar produce este o altă prostie. Dacă n-ai făcut faţă la o prezenţă de 10% dintre cei din străinătate atunci ce te-ai fi făcut la o prezenţă dublă? Mai ales când baţi şi câmpii dându-i peste ochi (superior, cum altfel?) contracandidatului cu ce s-ar putea sau nu s-ar putea organiza în Germania? Înseamnă că n-ai înţeles că dacă românului i se năzare (oare de ce Macovei s-a dus să voteze la Londra dacă nu ca să exploateze mizeria asta emoţională?) că e nedreptăţit şi devine chiar la modă să o exprime atunci rezultatul e cel văzut.

5. O încredere prea mare în cifre din sondaje probabil că nu face bine. Eu am fost dintre cei care s-au enervat şi anulat voturile. După cum cred că toată lumea a văzut, voturile masive la anulare atât la europarlamentare cât şi la turul I  au fost mereu ignorate de către “sociologi”, “politologi”, “consultanţi politici” şi “jurnalişti”. Am întrebat un specialist în legătură cu acest subiect dar n-am primit niciun răspuns. Bag seamă că nimeni nu a studiat de fapt bomba cu ceas a nemulţumiţilor şi a absenteiştilor care cred că au înclinat până la urmă balanţa atunci cand au decis să se grămădească la vot. Deci dacă o ignori, asta nu înseamnă că problema nu există.

6. A începe să împarţi pomeni electorale profesorilor, să tai diverse panglicuţe pe ultima sută de metri a campaniei sperând că asta nu bate la ochi şi că lumea n-o s-o asocieze cu suta de lei dată de Ceauşescu din balconul zilei de 21 decembrie 1989 este o atitudine insultătoare pentru cei care până la urmă au şi dat profilul social al votantului majoritar.

7. A îl trimite pe generalul izmenelor să se alieze cu Vadim Tudor în speranţa că voturile iluzorii ale unor năuci te-ar propulsa în funcţie cred că e o dovadă de lipsă de viziune. Că n-ai învăţat nimic din gafa de a propune UDMR în guvern imediat după ce i-ai dat jos din guvernele ruşinii Boc-Ungureanu. Ca să nu fiu rău înţeles, cred că UDMR este unul dintre cele mai serioase partide dar la acel moment el trebuia neapărat sancţionat. Vezi însă că tocmai UDMR i-a întors spatele din cauza acestei decizii stupide. Nu numai că maghiarii au fost puţini la vot după ce Kelemen Hunor le-a dat liber la opţiune dar după cum se vede, în judeţele alea aproape 80% dintre votanţi l-au votat pe Johannis în loc să-l voteze pe gafeur.

Oricum ar fi, cei ce sunt optimişti că şi-ar fi “luat ţara înapoi” cred că sunt ori naivi ori n-au experienţa suficientă a ultimilor 25 de ani de comportament politic în România. Euforia îi împiedică să vadă că PNL a dispărut şi că pedeliştii stau cu căngile de abordaj gata să captureze corabia eşuată lamentabil de către Crin Antonescu (pentru mine, de departe cea mai cruntă dezamăgire morală din întreaga politică postdecembristă). Nu pare nimeni să-şi pună problema că prostia aia cu incompatibilitatea o să fie pusă la sertar sub formă de punct tare, ca-n pamfletul lui Alexandru Andrieş cu Şeherezada şi Şeicul din Bagdad. Adică punct de şantaj la o adică, prin comparaţie într-o astfel de situaţie, tovarăşi… După ce Johannis va fi în situaţia să demisioneze din conducere şi din partid în vederea ocupării Cotrocenilor, bag mâna în foc că perfizii de Predoiu, Blaga et co. vor prelua epava acestui partid istoric. Nu văd aceşti euforici că nu există alternative iar diversiunile unor căzături morale care fac şi desfac noi partide nu urmăresc decât completa decredibilizare a ideii de formaţiune politică viabilă şi credibilă.

Urmărim ciocnirea a două găşti corupte şi incompetente care s-au tot coagulat până ce restul a fost anihilat. Asta este în fapt această “victorie”. Năzuiesc să mă înşel eu şi totuşi să mai existe speranţă.

PS: A nu se uita manevra cu suspendarea legii ca sa migreze primarii de care era nevoie. Adica a despartit Ponta apele si aia au trecut la partidul fagaduintei. O fi contat si asta ca un beculet de alarma aprins undeva.