BLENORAGIA POLITICA

Nu ştiu dacă există vreun leac pentru crunta boală de care suferă societatea românească. Bântuie blenoragia politică în statul nostru naţional, unitar, indivizibil şi curat constituţional. Imaginea de jos are originea într-un monument istoric, bineînţeles.

Am cules aceste flacoane vechi de penicilină din podul unuia dintre cele mai venerabile spitale româneşti care mai sunt încă în picioare. La Buzău există încă spitalul judeţean (construit ca atare) care s-a inaugurat în 1895, deci în urmă cu 120 de ani. E în ruină de mai bine de un deceniu. De aproape 4 ani se screm autorităţile locale să facă o reabilitare/restaurare/conversie funcţională a acestui monument istoric clasat de două ori. E bizar conceptul ? Nu, monumentul ar fi fost declasat în 2004 (altfel ne zic unele surse deşi e limpede că în listele din 1955 sau 1992 spitalul nu apărea). Unii s-ar întreba cum s-ar fi putut întâmpla o astfel de nemeritată declasare. Explicaţia este simplă după opinia mea. E cazul clasic în care o clădire ar fi profitabil să fie demolată pentru utilizarea intensivă a terenului şi pentru asta se operează în paşi mărunţi. Se sistează orice investiţie, nu se face nicio reparaţie o vreme. Se închide clădirea şi se lasă pradă vandalilor şi autodemolării. Apoi se livrează o expertiză tehnică imediat, cu verdictul sumbru că acea casă nu mai poate sta în picioare. În acest caz expertiza a fost făcută în 2007 iar varianta demolării era prezentată ca fiind cea mai rezonabilă. Am văzut că argumentul ăsta penibil a mai fost folosit şi la Piteşti pentru a rade gara istorică. Am văzut astfel demolată clădirea MICM a lui Arghir Culina. Am văzut că Hala Matache nu mai putea fi ţinută ca pavăză împotriva “progresului”. Ştim mecanismul. Din fericire, imobilul a fost clasat (din nou ?) în anul 2009 (OMCCPN 2270/17.06.2009) dar din acel moment nu s-a întâmplat nicio măsură de protecţie preventivă astfel că uşile sunt cam vraişte, pe alocuri plouă, curtea e stăpânită doar de nişte câini agresivi. Clădirea fusese cândva concesionată dar contractul s-a reziliat prin HCJ 26/2006. Din 2011 se tot perpeleşte ideea de transformare a monumentului în centru cultural.

Se pare că nimeni nu remarcă până acum cazul spectaculor al Buzăului unde există două spitale aproape identice arătate mai sus – fostul spital judeţean Brătianu (foto 1940) şi “noul” spital municipal Gârlaşi construit din 1896 dar inaugurat abia la 1907 (chiar dacă acesta a fost batjocorit la recenta “restaurare”). 

Imaginea spitalulului Gârlaşi, ante si post "restaurare": 

Sursa imaginilor este: http://www.opiniabuzau.ro/index.php/istorii-buzoiene/26018-bolnita-de-la-garlasi-de-acum-222-ani-primul-spital-buzoian Imaginea spitalului Brătianu din 1940 este culeasa de mine, din arhivele locale. 

Am ilustrat cu toată această poveste de la Buzău o stare de fapt tristă a societăţii româneşti de azi. Toate combinaţiile politice din ultimii 10 ani au compromis total orice credibilitate a statului, cel puţin în opinia mea. Toate forţele politice dar şi instituţiile de azi ale statului sunt atinse de această blenoragie politică iar nouă nici măcar sistemul sanitar şi farmaceutic nu ne mai funcţionează astfel încât să putem spera a scăpa …