vineri, 30 aprilie 2010

Cum se facea si cum se face ...

Probabil ca va intrebati ce semnificatie are aceasta imagine de inceput. Este un segment din fatada corpului nou al scolii de arhitectura la strada Academiei (daca tot am postat des despre Academiei ...). Daca va uitati si vedeti ca undeva placajul de travertin a fost spart pentru ca niste muncitori dibaci n-au manevrat corect atunci cand s-au inlocuit vechile ferestre metalice greoaie si usor nefunctionale cu deja traditionalele ferestre de PVC alb ... ei bine nu asta doream sa comentez. Inainte de a comenta as vrea sa arat cateva imagini luate pe alte meleaguri.

Aici aveti o mostra privind preocuparea unora din Helsinki de a rezolva conducerea apelor pluviale atunci cand scurgerea se face la trotuar.

Acesta este un gargui de undeva din zona corului bisericii Notre Dame din Paris. Trebuie sa recunoasteti ca scurgerea apelor avea farmecul ei in urma cu opt secole ! Adica mesterii se preocupau pentru detalii pe care ochiul pietonului nici nu le putea percepe clar in unele cazuri.
Unul dintre aceste cazuri este cel al flesei aflat la intersectia navelor cu transeptul la aceeasi biserica. Detaliile apartin sec. XIX cand aceasta piesa a fost reconstituita de catre Violet-le-Duc si sunt foarte spectaculoase cand ai ocazia sa le vezi mai de aproape.

Ce se intampla si la noi nu foarte demult puteti vedea in imaginea de mai sus. Aici este un fragment din autorizarea casei proiectata de Schmiediegen din strada Matei Basarab. Se vede ca era conditie de autorizare ca burlanul sa fie racordat la canal si diametrul sa aiba cel putin 15 cm. Daca va uitati prin Bucuresti puteti sa mai vedeti destule case care si-au pastrat sistemul de scurgere directa la canal; nu vreau sa umplu pagina cu pozele lor. Un exemplu elocvent este cladirea universitatii, corpul Ghika Budesti, care si-a capatat recent noi invelitori, jgheaburi si burlane. Din pacate se vede la aceasta lucrare ca toti tinichigii capabili lucreaza probabil in Spania Italia sau Franta .... In prima dintre imaginile de mai jos vedeti seria de burlane cu scurgere la trotuar. In a doua dintre poze se vede cum era de fapt detaliul initial: cu scurgere directa la canal. Unele dintre scurgerile respective au mai supravietuit dupa cum se vede din ultima imagine, de la strada Edgar Quinet.




Am mai introdus o imagine a fatadei posterioare a Palatului Postelor precum si un detaliu de la Spitalul PTT (unde e si teatrul de comedie) ca sa arat aceeasi situatie ca la Universitate.
Si aici am ajuns la subiectul meu. Nu prea mai acordam atentie nici studiului istoriei arhitecturii decat sub aspectul global al formei si functiunii si aproape deloc asupra tehnicilor si detaliilor de constructii. Din pacate. Din prima imagine a postarii am decupat un detaliu care va arata o scurgere improvizata caci peste terasa initiala au aparut niste volume acoperite cu sarpanata metalica dar care sunt cam deficitare la capitolul evacuarii apei pluviale. Ce vedeti in detaliul de mai jos a suferit modificari caci garguiul stilizat dintr-un burlan a cedat la greutatea turturilor de gheata din sezonul rece trecut si s-a prabusit intre masinile din parcarea cadrelor didactice. Din fericire a cazut intre masini, atunci cand nu trecea nimeni.

Detaliul a supravietuit sub diverse forme mai mult sau mai putin elaborate la cornisele dinspre curtea interioara.

Din fericire studentii stiu ca se invata si din greseli nu numai din exemple pozitive.

7 comentarii:

  1. Cum era zicala? Pantofarul umblă cu pantofii rupţi, iar croitorul cu mânecile descusute.

    Şi biblioteca din UAIM ar fi putut avea o soartă mai bună în ceea ce priveşte mobilierul şi organizarea interioară. Dar astfel de amănunte nu îi deranjează nici pe profesori, nici pe studenţi.

    RăspundețiȘtergere
  2. am sa mai pun odata comentariul (nu stiu de ce nu a aparut)...subiectul mi s-a parut foarte interesant si ce mi-a placut (asa ca element critic :)e inceputul si sfarsitul cu facultatea :)...ar fi interesant de vazut cum sunt scurgerile la corpul vechi al arhitecturii...cand o sa reusesc sa-mi fac un pic de timp am sa pozez si o sa-ti trimit imagini cu rezolvarea scurgerilor la teatrul Odeon din imediata apropiere

    RăspundețiȘtergere
  3. @armyuser: ai dreptate. nici organizarea de santier nu e deloc cum trebuie. in ce priveste biblioteca n-as zice ca sala de lectura carti e foarte rea ca atmosfera. m-a scos insa din sarite rearanjarea "la raft" suprapus peste suprimarea catalogului cu fise tematice si pe autori unde puteai sa cauti sa sa gasesti la fix ce aveai nevoie. acum e un computer in sala, operat de o doamna si daca ai nevoie de ceva te duci sa intrebi ca milogul ... se intampla des sa ceri o carte care exista sigur in biblioteca si sa ti se spuna ca nu exista acel titlu.
    eu am fost fascinat in urma cu aproape 15 ani la Leuven cand te duceai la biblioteca unei facultati si puteai sa cauti pe computer ca intr-un catalog clasic insa cu avantajul ca erai conectat la toate bibliotecile din oras (centru universitar). insa sala asta a catalogului, fie el si informatic, era dotata cu mai multe terminale si avea o camera distincta ca sa nu clantani la taste in timp ce unii stau sa citeasca. sunt multe de spus pe tema asta.
    @popescu: am o multime de poze cu tema asta. stii ce as mai pune in aceeasi categorie? tevile de gaz! dar si cablurile electrice. uite un detaliu de urbanism care nu e suficient studiat/reglementat din punct de vedere al imaginii orasului. astept sa vad ce-ti spune domnul Dobrescu pe tema asta :))
    va multumesc pentru vizita si va astept ca intotdeauna cu comentarii (cat mai critice va rog!)

    RăspundețiȘtergere
  4. Tocmai am revenit dintr-o vizita de cateva zile la Praga, de aceea articolul dv. imi rasuceste cutitul in rana. Aveam bine in minte capitala noastra cand am vazut si fotografiat in centrul Pragai cladiri de la 1500, dar si mai vechi, cu fatadele perfect intretinute si nedrapate cu aparate de AC si cu "parabolice", pavaje, multe din ele multiseculare, fara sparturi si denivelari, cu scurgeri riguros gandite pe mediana strazii, trotuare pardosite fara cusur, cerul curat, netraversat de niciun fel de cablu electric, niciun sunet de claxon in tot orasul. Pe cat de placut a fost sa revad Praga dupa 20 de ani, pe atata de frustrant.
    Dupa ce ca Bucurestii se mandresc doar cu cateva edificii care au depasit abia suta de ani, nemernicia, delasarea, micimea de caracter si hotia fac ca nici acestea sa nu poata fi ingrijite cum trebuie.

    RăspundețiȘtergere
  5. am sa-i arat domnului Dobrescu articolul tau si am sa-l rog sa imi prezinte o "lista" cu un subiect pe aceeasi idee :)

    RăspundețiȘtergere
  6. foarte bine ca atragi atentia supra unor detalii de acest gen, ignorate de majoritatea oamenilor, dar care fac viata la oras mai usoara (adica apa pluviala direct la canal sau burlane solide sau jgheaburi in pavaj etc). Lipsa lor nu o vede nimeni dar costa bani grei in timp...

    RăspundețiȘtergere
  7. http://3.bp.blogspot.com/_s2ta6-lA8As/S9cd4Xmg3DI/AAAAAAAACJ8/jO32zb6UoUw/s1600/casa.monteoru.jpg

    RăspundețiȘtergere