Multumesc si lui Dan ( http://www.bucurestiivechi.ro/) pentru ca mi-a atras atentia asupra greselii si m-a stimulat la aceasta postare. Il si rog sa ma completeze caci stiu ca s-a preocupat de zona.Cladirea e destul de aproape de un club ungar care exista deja in 1911, dupa cum se poate remarca in planul orasului; acolo functionand ulterior casa de cultura Petofi Sandor daca nu ma insel prea tare.
Cladirea s-a autorizat in 1912 pe baza unui proiect semnat de arhitectul Rudolf Quich pe care il puteti vedea mai jos. Fatada actuala la bulevard reflecta destul de fidel proiectul, mai putin in zona de peste cornisa.
Inainte de a se face acest imobil zona a fost sistematizata masiv, cu multe exproprieri. In urma acestora a reiesit o alta structura a strazilor si a proprietatilor iar unul dintre cei afectati a fost un austriac, Baronul Iulius de Waldberg, unul dintre mostenitorii baronului Moses de Waldberg, originar din Viena.
Acest Waldberg a incercat sa construiasca ceva pe acel teren dar mai bine de un an si jumatate n-a reusit sa ia autorizare caci primaria nu se hotara daca sa-l exproprieze sau nu in folosul conturarii proprietatii a ceea ce ar fi trebuit sa fie parlamentul dar s-a realizat ca minister pentru ca apoi sa functioneze ca primarie. Iata supararea omului pusa pe hartie ca o plangere prealabila de azi:
Peste de Waldberg am dat intamplator caci am vrut sa vad o expropriere din Plevnei 52 ce parea aproape de adresa mai veche a casei legionarilor - Plevnei 47. De fapt era vorba de o expropriere din Plevnei departe, pentru strapungerea strazii Berzei in Calea Plevnei iar terenul apartinea lui Jules de Waldberg, cumparat de la o anume Schreiber. Informatia mi-a servit ulterior caci ochii mi-au picat pe adresa omului - Smardan 29 (fosta Ulita Nemteasca apoi strada Germana). Imi trebuia asta pentru un studiu.
Apoi, iar intamplator, am dat peste supararile acestuia cu primaria in Bd. Elisabeta. Se pare ca orasul era cam mic daca te tot impiedici de unii pe unde nu te astepti. Colac peste pupaza acest baron austriac era mostenitorul tatalui sau Moses de Waldberg care cumparase casa din Smardan de la mostenitorii lui Jacob Lobel celebru pentru faptul ca a lansat impreuna cu cumnatul sau Marmorosch o mare institute financiara (banca Marmorosch Blank) si pentru ca se afla printre ctitorii Templului Coral. Iar pentru Marmorosch Blank a lucrat acelasi arhitect ce a facut anterior cladirea primariei si care se invecineaza cu acest club austro ungar ceea ce ar inchide cumva cercul vicios :)
Vedeti dara ca despre Bucurestii de la 1900 poti sa scrii o pagina intreaga si sa nu te intalnesti cu vreun nume romanesc, altul decat cel al povestitorului .... si al celuilalt arhitect, cu adevarat arhitect, Petre Antonescu
*Casa de Culturǎ Petöfi Sandor funcţiona pe Str.Zalomit paralelǎ cu Bulevardul, într-o clǎdire care existǎ şi azi.
RăspundețiȘtergere*Înainte de 1896 era construit unul singur din colţurile intersecţiei : cel care are în spate Str.Zalomit. E vorba de fostul Hotel Astoria care avea la parter Cofetǎria Cişmigiu, (nicio legǎturǎ cu cel de lângǎ Garǎ), existent şi azi în stare de ruinǎ (ca şi Hotelul Cişmigiu). Astoria fusese ridicat încǎ din 1884-85 (când a avut loc extinderea Bulevardului spre vest) şi cele mai vechi imagini îl prezintǎ cu numele Casa Dotaţiunii Oastei. Chiar de la început, în clǎdire a avut redacţia gazeta liberalǎ “Voinţa naţionalǎ” ; în 1885, Caragiale venea aici sǎ-şi aducǎ articolele.
Tot pe partea Cişmigiului, alǎturi, era terenul lui Sigmund Prager pe care exista încǎ din 1874 o construcţie semi-provizorie a Circului Sidoli. Pe locul lui Prager a ridicat Arghir Culina abia în 1911-1912 Palace Hotel (Hotelul Cişmigiu, unde se va muta Gambrinusul în 1941), iar circul a fost dǎrâmat.
La 1896 ambele colţuri de vizavi (spre Domniţa Anastasia) erau neconstruite, fǎcând parte din vechiul Maidan al lui Duca ce se întindea odatǎ pânǎ la Dâmboviţa, aşa încât pe aici cred cǎ era şcoala de velocipede. Pe aceastǎ parte a Bulevardului prima construcţie între Brezoianu şi actuala Elie Radu a fost Ministerul Lucrǎrilor Publice (Primǎria Generalǎ de azi). Apoi, imediat, au fost ridicate Clubul Austro-Ungar şi Hotelul Princiar (azi avem în locul lui banalul Hotel Central).
*La 1900 erau, totuşi şi mari proprietari români de terenuri şi imobile în Bucureşti ; de exemplu, clanul familiei latifundiarilor-bancheri Neculescu era fruntaş în aceastǎ materie. Ei stǎpâneau la sfârşitul veacului XIX : zona actualului parc de colţ de lângǎ Colţea, zona Pieţei Amzei, zona Hotelului Athenee pe care aveau şi un mic hotel, o proprietate pe Câmpineanu în jos, casa devenitǎ apoi Monteoru de pe Calea Victoriei, casa devenitǎ apoi Vasile Boerescu (Restaurantul “Cina” de azi), un imobil pe Str.Sǎrindar, 6 proprietǎţi în zona Str.Patria-Moşilor etc. Deci, proprietǎţi una şi una, centrale.
Mari proprietari în Bucureşti erau şi membrii familiei domneşti Ghica, dar şi alte familii.
***Imaginile 1,2,3,4 şi ultima din articol au dimensiune prea micǎ!
Multumesc pentru completari! Nu stiu de ce, atunci cand incarc o poza cu specificatia "centrat" ea devine de nedeschis. Am remediat problema prin reincarcare.
RăspundețiȘtergerePe planul 1911 se poate citi, pe strada Zalomit, "Societatea ungara unirea". Despre hotelul Princiar am mai scris putin in iarna, am o eticheta "hotel Princiar". Fireste ca existau foarte multi proprietari romani in Bucuresti, cu terenuri deosebit de valoroase, eu remarcam insa ca in acest perimetru era o anumita concentratie de nume straine.
Putem afla mai multe despre acest baron misterios, Julius von Waldberg (nume austriac) sau Jules de Waldberg (nume francez)? Inteleg ca era unul dintre cei trei fii ai baronului Moses von Waldberg (Moises e nume evreiesc), adica ... frate cu Max von Waldberg (nume german sau austriac) si Henri von Waldberg (Heinrich- nume german sau Henry- nume francez?). Pe unul dintre bloguri se spune ca era nascut la 1 noiembrie 1852, in Iasi. Era moldovean, austriac sau francez? Pare mai degraba austriac cu origini evreiesti care ii simpatiza pe francezi sau avea legaturi cu acestia. Cum arata Julius von Waldberg ? Dar fiica lui, Anna von Waldberg (Harvey)? Exista fotografii cu membrii familiei lui Julius von Waldberg?
RăspundețiȘtergereNu stiu nimic decat ce era in documentele din arhiva. Acolo exista un certificat emis de legatia austriaca care sa ii ateste mostenirea alaturi de fratii lui, Max si Henry, care sunt mentionati si intr-unul dintre actele pe care le-am publicat in articolul asta.
ȘtergereVa sa zica ... a fost elucidat marele mister: Julius von Waldberg si fratii sai, Max von Waldberg si Henry von Waldberg au fost austrieci. Atunci, de ce pe blogul www.geni.com de pe net, la numele lui Julius von Waldberg se spune ca acesta s-a nascut la ... Iasi? Iasi-ul e in Romania, nu e in Austria ... Nu se putea naste, concomitent, in doua tari. De altfel, chiar el se recomanda "Subsemnatul Baron Jules de Waldberg din Viena (Bucuresci, Strada Smardan...)", ca si cum Smardanul ar fi in Viena sau Viena in Smardan. Iar cu particula "de" in loc de "von", e ... alta poveste, inca nedescifrata ... Daca era austriac, de ce s-au frantuzit si el si frati-su? Oare nu-si recunostea originile austriece/nemtesti sau abia invatase franceza si voia sa impresioneze lumea la ... batranete? Poznas baronul ...
RăspundețiȘtergereProblema cu unele informatii istorice este ca acestea sunt vehiculate de la o sursa la alta fara a preciza documentul sau marturia originara a informatiilor respective. Asa ca multe "adevaruri" de azi sunt lucruri care s-au inradacinat dupa ce s-au repetat tot felul de afirmati luate de la diversi ilustri din trecutul mai mult sau mai putin indepartat. E posibil insa ca acesti ilustri sa fi fost citati incomplet sau gresit o data si apoi sursa secundara sa fi devenit de referinta. De aceea n-am incredere totala in articolele sau cartile care nu explica sursele cum trebuie. Asta poate avea urmari si la votul de maiine, ca sa zic asa :)
ȘtergereAcel Max Lichtendorf era dealerul exclusiv al masinilor de cusut Singer din Bucuresti. Detin o astfel de masina, pe a carei placuta este gravat “Singurul representant Max Lichtendorf Bucarest Grand Hotel du Boulvard”.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru completare! Se pare ca lumea sfarsitului de secol XIX era destul de mica
Ștergere