marți, 19 octombrie 2010

VARSOVIA si o veche leapsa de la Hungry Mole


Am avut placerea sa fiu trei zile in Polonia. Varsovia mi-a creat o stare pe care romanul adevarat (ala destul de destept incat sa fi plecat in America) ar cataloga-o drept "mixed feelings". In primul rand pentru orasul modern si in al doilea rand pentru partea sa istorica. Si aici o sa ma leg de leapsa lui Hungry Mole care ma provocase sa spun de ce imi place Bucurestiul. Sa incep cu Varsovia moderna. N-am stat mult si am vazut orasul doar de la aeroport spre centru, din autobuz. Dar asta mi-a dat impresia unui spatiu foarte vast, amorf, poate placut din punct de vedere al marelui procent de verdeata. Insa, in raport cu Bucurestiul, asta nu mi-a dat motive neaparat de apreciere pentru ca Varsovia "noua" n-are absolut nimic in comun cu cea veche. Pot spune ca asta imi place la Bucuresti: amestecul dens de ipostaze urbane, cu continuitate relativa astfel ca o oarcare simtire a orasului, ca spatiu continuu, poti oricand avea in Bucuresti pe cand la Varsovia nu. Bucurestiul, asa cum mi l-au descris toti oaspetii straini pe care i-am dus in interiorul primului inel, este un oras surprinzator prin suprapunerea de straturi, adesea contradictorii si eterogene dar care lasa totusi impresia unui oras interesant, pitoresc pe alocuri.

Imagine de sus, din Palatul Culturii spre Stare Miasto
Am sentimentul ca in Varsovia toti turistii se pot buluci in Stare Miasto si gata ... Insa exista si atractii noi la Varsovia precum acest mall ce face o conexiune urbana cu gara centrala care are liniile ingropate.

Un pic de echilibristica arhitecturala insa un nucleu foarte puternic daca ne uitam la concentratia de imobile turn, cu hoteluri si birouri in mare suprafata.

Imi place din punctul asta de vedere ca desi noi avem doar niste modeste turnuri in raport cu astea de aici, exista o oarecare vehementa impotriva lor. In plus, suprapunerea fata de vechiul simbol stalinist n-a contat catusi de putin. Unele imagini pot fi chiar interesante, cum e cazul pozei din deschidere. In schimb am aflat de aceeasi atitudine ca la Bucuresti, legat de Casa Poporului. Si la Varsovia s-a pus din cand in cad problema demolarii Palatului Culturii si Stiintei asa cum se pune si la noi cu mastodontul lui Ceasusescu prin diverse concursuri periodice cu aceasta tema. Polonezilor le-a venit ins mintea cea de pe urma caci era prea zdravan betonul stalinist iar costurile demolarii ar fi fost uriase, pe masura pierderilor simultane a unor suprafete construite. Acum e o belvedere unde urci cu un lift platit, de 20 zloti - 5 euro.

Silueta generata de aglomeratia asta de turnuri este oarecum interesanta vazuta dintr-un obiectiv istoric ce se afla la aproape 50 de km de oras.
Silueta Varsoviei vazuta din Modlin

Este vorba de cel mai vast sistem de fortificatii de secol XIX din regiune - Modlin. Spectaculos prin amplitudine si prin istoria sa care exprima sfartecarea Poloniei intre imperii. Aici pot spune ca si la Bucuresti imi place ca exista o centura de fortificatii de la sfarsitul sec XIX insa ma enerveaza ca nu sunt folosite la valoarea lor si nici macar nu sunt recunoscute prin clasarea lor in lista monumentelor. Am scris vag despre unul, gasiti postarea la eticheta "fortul kitila". Am aflat recent ca exista o initiativa a ordinului arhitectilor care sa duca la clasarea cel putin a fortului din Jilava.


Revenind la Modlin, in stanga e prima fortificatie - facuta de oamenii lui Napoleon - iar in a doua este planul de situatie - urias loc.

Varsovia a avut norocul prezentei lui Canaletto care a lasat o serie lunga de vedute ale orasului. Gratie preciziei deosebite a reprezentarilor, reconstituirea centrului vechi s-a facut in mare masura dupa aceste tablouri. Vedeti mai jos imaginea centrului vechi vazut din turnul stalinist iar alaturi curtea interioara a palatului regal, o reconstructie integrala dat fiind ca acesta a fost dinamitat de nemti. Sunt niste imagini teribile din 1945 in care se vede acest palat ce se mai putea identifica printr-un unic portal ce ramasese in picioare in mijlocul unui platou de moloz. Adica ceea ce vedem este ceea ce am fi putut avea si la Bucuresti daca s-ar fi reconstituit manastirea Vacaresti, de exemplu. Imi place la Bucuresti ca a fost candva si el suficient de interesant pentru ca niste artisti sa-l imortalizeze in desen sau fotografie (Doussault, Preziosi, Szatmary, Angerer si altii). Gasiti la Radu Oltean bogate referiri la acestia.
Acum, in timpul vizitei am vazut si ceva autentic recuperat din molozul acela. Sunt cateva piese inserate in aceasta reconstructie pe care ghidul ti le arata si-ti atrage atentia ca le poti distinge ca urmare a patinei lor. M-am gandit la Raiden caci e vorba de un cap de leu :). Asa ca ii fac o dedicatie, careia ii plusez cu o alta imagine de leu. Casa cu Leu i-as spune daca as fi la Sighisoara unde avem de fapt, toata lumea stie, Casa cu Cerb.
Imaginea de jos este cea a pietei centrale a orasului vechi ce a fost distrus total de razboi, si de nemiti si de rusi. Azi e in lista patrimoniului UNESCO insa e imaginea care imi dadea mie "mixed feelings" in inceputul postarii dat fiind autenticitatea sa. Acum dupa 50 de ani de la reconstituire are o patina proprie asa ca e greu sa sapui daca e corect sau nu ce au facut. Adica sigur e corect din punct de vedere al mandriei nationale, intrebarea se pune fata de ideea de autenticitate ...
Inchei cu doua imagini simbol - una veche si una a viitorului. Cea veche este simbolul dominatiei comunismului sovietic si cea noua este simbolul viitorului. Santierul este al unui mare stadion dat fiind ca polonezii vor gazdui campionatul european de fotbal in viitorul apropiat. Aici pot sa ma leg din nou de comparatia cu Bucurestiul. "Imi place" ca ne plangem ca n-avem baze sportive dar noul stadion national s-a ridicat prin raderea vechiului 23 August. Dincolo de ideea ca stadionul trebuia pastrat ca o relicva a comunismului de la noi dar pute asa fie folosit mult si bine pentru alte scopuri, alte echipe. De ce nu s-a facut un stadion cu totul nou, pe locul vechiului aerodrom respectiv al fostei piersicarii din Chitila in loc sa se faca acolo un mall gigantic, un alt mall gigantic? In loc sa fie un stadion cu acces bun si loc mult pentru parcare si alte dotari, au preferat sa se inghesuie pe vechiul loc si sa-l si distruga in acelasi timp. Oameni cu scaun la cap, ce sa zic?


Mie imi place Bucurestiul pentru ca inca mai are si autentic, si scara, si pitoresc, si curiozitati si, sper eu, un viitor mai bun.

PS: am uitat sa spun ca de fapt n-am stat in Varsovia ci intr-o Mogosoaie a Varsoviei, in Jablonna. Fermecator loc:

6 comentarii:

  1. Există o controversă în privinţa întrebării dacă Mânăstirea Văcăreşti putea fi reconstruită fidel. Dumneavoastră credeţi că da?

    RăspundețiȘtergere
  2. @Romulus: cred ca din punct de vedere tehnic se putea face o reconstituire pentru ca exista relevee din mai multe etape, exista documentar fotografic, exista filme, exista descrieri in diverse texte si mai exista si unele piese originale. Insa, in principiu, o reconstituire ar trebui respinsa apriori daca nu ai toate pisele pe care sa le poti reasambla. Din respect pentru ideea de autentic. Altfel, o replica a castelului Bran s-ar putea face in locul cetatii de la Enisala (pe care o vad in micuta poza personala :) ) pentru a servi unui eventual show turistic mai aproape de litoral - prin absurd.
    Dar pe tema asta a autenticitatii vor exista intotdeauna dezbateri nesfarsite. Rezultatul poate sa fie comentat in exemple contemporane: bisericile Sfantul Spiridon vechi si biserica manastirii Cotroceni.

    RăspundețiȘtergere
  3. si ca sa nu uit acest aspect: ghidul ne-a spus ca reconstituirea palatului regal din Varsovia a necesitat un efort colectiv de refacere a memoriei polonezilor astfel ca a existat un efort masiv de a colecta, din orice sursa, imagini fotografice din interioare astfel incat sa poata fi recompusa imaginea initiala. asadar, in afara de o incapere ce fusese demontata de polonezi inainte de distrugere (cam cum s-au demontat si unele fresce pe la noi, astazi expuse in diverse muzee) totul este o lucratura noua care, pe alocuri, contine inevitabil lucruri inventate.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ei, Varşovia am văzut-o doar de sus... dar părea frumos, curat, ordonat şi cuminte ceea ce vedeam.
    Cît despre farmecul ăsta al Bucureştiului - dat de eterogen şi contradicţii - cred că asta îl salvează. M-am plimbat săptămîna trecută prin oraş; o zi-ntreagă am văzut - la cinci minute distanţă - colţuri frumoase, minunate şi dărăpănături mizere colcăind de oameni prăpădiţi. Frumosul Bucureştiului este cu adevărat frumos şi urîtul său este cu adevărat urît.
    Speram ca să se mai egalizeze, nu ştiu cum să zic. Ca urîtul să se mai cureţe, să se mai spele; dar văd că dimpotrivă, frumuseţea se pierde tot mai mult.

    Am văzut şi străzi care acum trei ani erau periculoase şi de nefrecventat şi azi sînt liniştite şi civilizate, dar am văzut şi bucăţi întregi de străzi compromise - case abandonate, proprietăţi invadate de ţigani, gunoaie peste gunoaie. Şi nu la periferie am văzut asta, ci aproape de centru. Şi degradarea asta s-a-ntîmplat tot aşa, în ultimii ani.
    Ciudată treabă.

    RăspundețiȘtergere
  5. Varsovia este Varsovia ... Bucurestiul este Bucuresti ... Eu prefer Parisul daca as putea sa aleg :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu daca as alege cred ca m-ar multumi Roma. Am fost de mai multe ori la Paris si niciodata nu m-a incantat pe masura legendei sale. Prefer Bruxelles ca sa fiu sincer :)

      Ștergere