S-a demolat o casa pentru care am facut un studiu istoric. S-a demolat mai mult. Pentru cine ma va injura as vrea sa zic ca, inainte sa o faca, sa inteleaga ca eu fac doar o evaluare. Nu sunt proiectantul, nu sunt constructorul, nu sunt investitorul, nu sunt avizatorul si cu atat mai putin autorizatorul. Inteleg ca inainte de demolare au fost prelevate mulaje si piese de ancadrament in vederea refacerii fatadei. Fatada nu s-a mentinut, desi avea cea mai mare relevanta, pentru ca structural era compromisa dupa cum spunea expertiza tehnica. Ea se va reface din cate am inteles. Singurul element de la origini era partea de la etajul 1 caci parterul a fost macelarit in urma cu 100 de ani iar etajul 2 a fost adaugat cam tot atunci generand inca si mai multa incarcare, de unde si incovoierea ce era evidenta, dupa cum se vede in fotografia initiala.
Acum, despre Selari 14 se pot spune unele lucruri. Le spun prin extrasul din studiul respectiv.
Nu sunt eu proiectantul, nu eu semnez pentru siguranta unei structuri portante care de fapt nu are continuitate din fundatie in pod (adica pe romaneste peretii etajului nu continua peretii parterului iar peretii parterului nu sunt in pozitia lor initiala) si nici nu cunosc proprietarul/investitorul. Relatia mea a fost cu proiectantul. Asa ca nu pot sa fiu foarte critic pe tema solutiei de dezvoltare pentru ca de fapt nici nu o cunosc in finalitatea ei. Dar pot sa spun ca niciodata-niciodata atunci cand am avut posibilitatea sa-l sfatuiesc pe vreun beneficiar nu am reusit sa-l conving sa pastreze ceea ce am considerat ca trebuie pastrat. O singura data am reusit lucrul asta si atunci proiectul a esuat in birocratie, criza a dat peste noi iar investitia a ramas pe hartie. Casa in schimb se va prabusi incet incet de la sine ...
Am uitat sa precizez ca am considerat ca trebuie sa aduc informatiile astea ca urmare a vanzolelii justificate printre oamenii preocupati de patrimoniu pe care ii cunosc. Astfel, m-a sunat sa ma intrebe despre subiect Catiusa Ivanov de la Hotnews care a si produs un articol pe care il puteti citi aici. Imboldul a venit insa dinspre Raiden caci scrisese foarte repede un articol la el. Am mai fost sunat sa dau explicatii de la ziarul Gandul dar am constatat ca n-au inteles mare lucru si au ales sa distorsioneze putintel informatia. Zic asta pentru ca autoarea articolului vazuse deja postarea mea caci m-a intrebat daca eu sunt detinatorul blogului, pe la ora 13.00, la cateva ore dupa ce am publicat studiul si cand eram deja la arhive. Asadar degeaba am vorbit direct si degeaba a citit ce am scris caci a scris tot ce a vrut, fara macar sa indice si o legatura catre detalii. Sunt convins ca si Codrin i-a explicat mai multe dupa ce i-am dat numarul lui de telefon. Chestii de optiune jurnalistica.
Am vrut sa comentez acolo dar eu cu Facebook nu ma inteleg asa ca n-am putut sa le plasez comentariul asta:
"Ati inteles usor gresit ... Am spus ca din cladirea initiala doar partea de fatada de la etajul 1 mai era cea originala caci parterul fusese alterat inca de acum 100 de ani iar etajul al doilea era si el un adaos de la inceputul secolului XX care a adancit problemele structurale create de modificarea parterului. De fapt lucrurile sunt amanuntit explicate din extrasul studiului istoric pe care l-am publicat pe blogul meu. Cladirea mai fusese odata, inca din 1993, expertizata in risc seismic de dl. Ing. Ursachescu (premiat de ministerul culturii pentru restaurarea Conacului Miclescu din Botosani alaturi de arh. Serban Sturdza - deci stie). Corpurile din spate, adaugate si extinse in ultima parte a sec. XIX si inceputul sec. XX erau ca niste felii de tort subtiri, adanci de 3 m si inalte de 10 m pe o lungime de circa 15 m asa ca se optase pentru o improvizatie - erau legate intre ele de o grinda metalica, o proptea mai bine spus ...
S+P+2E+3E este de obicei o formula de a spune ca exista un etaj 3 retras sau, mai curand, ca exista un corp secundar prevazut a avea 3 etaje, anume cel ce se va executa in curte, in spate."
Multumesc pentru completarea exhaustiva! :)
RăspundețiȘtergereAm inteles mai bine despre ce e vorba. Am pus si link la mine.
@Raiden: Multumsc pentru link! S-a simtit. Cred ca a fost o accesare record pentru o singura zi iar din cei 144 care au citit (adica nu stiu daca au citit dar au deschis pagina) vreo 75 sunt veniti de la tine.
RăspundețiȘtergereCompletarea nu e exhaustiva caci n-am pus toate anexele studiului si nici partea de text de preambul general.
Ce mi se pare curios este ca, desi a fost asemenea inghesuiala la parcurgerea informatiilor, esti singurul care a comentat pana acum!
altii inca isi compun textul :)
RăspundețiȘtergere@brebe85: totusi, au fost 190 de vizite deja ... cat de lungi sunt textele alea? :))
RăspundețiȘtergereNici nu ştiu ce mă doare mai mult, o clădire lăsată să ajungă în această stare sau că o cameră are parchet laminat...
RăspundețiȘtergereAsta îmi aduce aminte de faptul că duceam o discuţie cu soţul doamnei administrator. Eu îi spuneam că planşeele sunt crăpate de la primul la ultimul etaj, domnia sa spunea că nu contează că planşeul nu are rol în rezistenţă... :D Sunt convins că astfel de clădiri sunt ocupate de oamenii care nu au banii să o readucă la strălucirea de odinioară, totuşi, dacă toate clădirile vechi ale României ar fi într-o stare sclipitoare, poate că am face şi noi mai mult PIB pe seama turismului.
@Bibliotecaru: problema e foarte complicata din toate punctele de vedere. Peste tot in lumea capitalista proprietarul este stimulat intr-un fel sau altul sa faca ceea ce e interesant si pentru ceilalti - sa pastreze intr-o mai mare sau mai mica masura. Numai la noi sunt pretentiile maxime pe banii privatilor iar beneficiile sociale minime. In lumea larga fie valoarea este evidenta pentru oricine si atunci proprietarul face din proprie initiativa gesturile fie daca valoarea e contestabila pana la un punct atunci se platesc niste compensatii sau i se fac niste concesii investitorului. De tipul: "daca pastrezi asta atunci" ... prin derogare de la regulament poate faci o suprafata mai mare, un etaj in plus ... ceva. Apoi a fost si problema proprietatii excesiv taraganata. Pana si-a luat proprietarul inapoi Hanul Solacolu, pana i-a putut evacua pe tiganii de acolo s-a prabusit monumentul. In alte tari exista o initiativa manageriala a primariilor, se constituie o societate comerciala care intr-un interes public cumpara, se asogiaza, gestioneaza o entitate precum ar fi la noi centrul istoric. La noi nici in zia de azi nu exista un responsabil, un delegat al primarului, o entitate care sa se ocupe de aceasta zona atat de particulara a orasului. Nu putem sa mergem tot timpul pe vorba aia ( cu adresare catre initiativa privata): "da-mi foita, da-mi tutun, scapara daca esti bun!" Privatul investeste intr-o afacere si de prea putine ori in actiuni de binefacere. Cam despre asta este vorba.
RăspundețiȘtergereSoluţia, aşa cum o văd eu, nu ţine neapărat de intervenţia statului ci mai mult de oportunitatea descoperită de mediul de afaceri. Gândiţi o altă realitate a mediului de afaceri decât cea de astăzi. De ce să construieşti clădiri de multe milioane de euro, precum marile centrele de afaceri, World Trade Center, Sofitel... domnia voastră le ştiţi mai bine ca mine... când poţi prelua astfel de clădiri vechi şi construi un cartier select care să servească aceloraşi scopuri ca modernele centre de afaceri. La o aruncătură de băţ de Mitropolie, pe 11 Iunie şi străduţele adiacente... sunt străzi întregi cu clădiri vechi, care amintesc de casele vechilor avocaţi, doctori de sfârşit de secol XIX... Teoretic se poate lua un întreg cartier în paragină pentru a se renova şi transforma într-o zonă rezidenţială complet renovată cu pensiuni, centre de afaceri în acele clădiri vechi... o zonă rezidenţială care să cuprindă toate acele lucruri oferite de clădirile cu zeci de etaje şi pereţi din sticlă, numai că într-o formă de lux clasic şi bun-gust.
RăspundețiȘtergere@Bibliotecaru: teoretic asa este. Practic, ar fi nevoie de o coordonare si o gestionare coerenta a proprietatilor. Si eu aveam o viziune utopica, de exemplu, pentru centrul istoric. Se puteau expropria casele sau forta o asociere in asa fel incat zona sa fie transformata in campus universitar. Fiecare casa putea adaposti cateva camere studentesti iar parterul putea ramane in continuare comercial. Nu e o inventie propriu-zisa. Asa ceva exista de mai bine de 30-40 de ani in Groot Beginhof din Leuven.
RăspundețiȘtergereCine este proprietar pe o casă în paragină cred că ar face un schimb de locuinţă cu un apartament de trei camere. Sau chiar dacă este foarte legat de casa lui, ar accepta probabil o renovare pe bani care nu sunt ai lui. Nu cred că ar fi nevoie de o expropiere propriu-zisă (caz în care totul ar trebui să fie "de stat"), cei mai mulţi ar vinde acea casă pe un preţ corect. Sunt absolut sigur că un investitor potent ar putea face această "mişcare" cu un profit uriaş. Vă daţi seama cât creşte preţul zonei în momentul în care este terminat şi frumos tot cartierul?
RăspundețiȘtergere@Bibliotecaru: sper sa nu se inteleaga altceva din ce am scris. Exproprierea se face cu "justa despagubire" nu este luare cu japca. Atunci cand e nevoie de un program coerent, el nu se poate aplica decat cu detinerea proprietatii sau in asociere cu unii care accepta respectivul program. De unde in unele cazuri poate rezulta aceasta necesitate de expropriere ...
RăspundețiȘtergerepacat ca acum e daramata casa
RăspundețiȘtergere@Anonim: se va reface ce era esential pentru pieton. Dar da, pacat ca s-a demolat si partea autentica valoroasa. Intre timp am mai gasit in arhive informatii care-mi confirma ipoteza evolutiva a acestui imobil. O sa postez materialul candva, cand voi avea timp.
RăspundețiȘtergere