Pe atunci, prin 1885, caietul de sarcini prevedea o garantie de 5 ani a pietrelor nu numai la spargere dar si la uzura. Material adus dintr-o cariera din sudul Frantei, despre care gasiiti vagi urme de informatii aici.
Documentele puse de mine sunt ca de obicei de la AN-DMB. Acestea sunt dintr-un dosar necercetat anterior, din fondul PMB Tehnic, 41/1885
Apa trece, pietrele raman ... dar se toarna asfalt peste ele. Apoi apa nu mai trece; ramane in gropile din asfalt, la mult mai putin de 5 ani asa cum prevedea garantia la material din urma cu 125 ani ...
PS: mai multe detalii istorice regasiti in aceasta carte disponibila la www.dacoromanica.ro:
Sincer, nu banuiam se importa piatra pentru pavaj.
RăspundețiȘtergereCa de obicei,ma impresioneaza caligrafia
cu care erau redactate documentele !!!
Apoi,modalitatea de plata: "in aur"!
Oare cum se proceda, practic ? se transfera
aurul intre banci ?
O, se importa din multe surse: Scotia, Belgia, Franta, Italia. Pana la urma a existat un inginer la primarie pe nume Maxentianu (sper sa nu-i stalcesc numele) care a facut o explorare pe la sfarsitul anilor 1860 in zonele montane intre Valcea si Dambovita unde a identificat poytentiale cariere. Una a fost exploatata la Belia. Ulterior primaria a luat o cariera din Dobrogea in concesiune la Turcoaia. Acolo exploatarea se facea cu muncitori italieni la fel cum se facea si la St. Raphael. Maxentianu facuse raport ca sa se scoata piatra "din muntii tarei"
Ștergere@Ando - pana la reforma monetara de la ~1890, banii erau un fel de card (cum azi cardul este doar o cheie catre contrul din banca), astfel incat se transfera aur. Banii erau doar un fel de cec, iar aurul trebuia sa existe fizic undeva, altfel banii (bancnotele) nu aveau acoperire. Dat cum practica facea ca majoritatea oamenilor sa nu posede metal pretios, iar Statul (nu numai Romania) nu dorea sa pastreze sub cheie in seifele BNR gramezi de aur (fie sub forma de lingou sau monede), s-a institutionalizat acceptarea unei valori in forma a banilor, nu in fond. Astfel, daca maine BNR ar tipari o bancnota de 1000 de Lei pe hartie igienica, nu are a face! Are valoare, pentru ca asa zice Statul si oamenii cred lucrul acesta. La inceput (cam de prin anii 1830) lucrul acesta a fost greu de acceptat, astfel incat perioada de tranzitie a fost foarte lunga. Imperiul Roman a incercat ceva similar prin dupa anul 250 (in linii mari), dar nu prea a reusit.
RăspundețiȘtergere@Adrian
Si atunci existau coruptie, oameni de nimic si afaceri dubioase, dar parca amploarea nu era ca-n prezent.
Cred ca era vorba de plata chiar in aur, in moneda - "Napoleoni" - francul fiind echivalent cu leul. La reforma monetara s-a stabilit acelasi curs, aceleasi diviziuni de unde si expresiile din epoca "n-am un franc" sau "pol" = 20 lei. Imi inchipui ca polul era o prescurtare a a lui Napoleon (al treilea) care ar fi figurat pe moneda de 20 de franci - aici speculez, nu vreau s-o zbarcesc.
ȘtergereCoruptie sigure era si atunci sub forma de "influenta" mai curand. Marii politicieni ai vremii erau actionari sau in consiliile de administratie ale societatilor de asigurari de exemplu. In acest caz de import de St. Raphael, reprezentantul in Romania era C. Olanescu domiciliat in strada Clementei, banuies ca este vorba despre viitorul ministru.
@Adrian
ȘtergereAveti dreptate in ceea ce priveste prescurtarea "pol", dar eu am explicat pentru Ando de ce inca se faceau tranzactii in aur atunci (sunt, printre altele, colaborator al Muzeului National de Istorie din Bucuresti). Ultima moneda de 20 Franci imperiala a fost emisa la 1866, avand legenda "Napoléon III Empereur" si chipul imparatului cu cununa de lauri, iar aversul era "Dieu protège la France" si steagul imperial.
In 1871 a fos emisa o alta moneda de 20 de Franci, dar republicana. Aversul era "République Française" cu un soi de scrib inaripat si un cocos langa el, iar reversul era "Liberté, Egalité, Fraternité" si un cerc de lauri.
La 1891 a fost emisa o alta moneda, aversul avand o femeie care purta un fel de caciula dacica si pe revers era gravat mare un cocos tantos.
Romania a continuat pana in ~1890 sistemul dual de raportare a monedei sale, atat la franc, cat si la talerul olandez (emisia de la 1600 si ceva avea un leu pe revers). Dupa 1890, odata cu abandonarea Frantei a unei fel de uniuni monetare, leul a devenit practic moneda de sine statatoare, convertibila, nu doar etalon de masura bancara pentru aur.
Sunt curios care era tehnologia de montaj...
RăspundețiȘtergereE bine descrisa in niste caiete de sarcini mai vechi. Pe pat de nisip, batute cu maiul.
ȘtergerePăi cam aşa e şi acum, poate maiul să fie ceva pneumatic, dar nu cred.
ȘtergereEste important să existe undeva descrierea procedeului pentru a face, la nevoie, restaurare.
Exista, exista. O sa le pun candva si pe alea.
ȘtergereNeserioase caiete de sarcini cu 5 ani garantie si pavajul sa reziste( in multe cazuri ) pana in ziua noastra :)
RăspundețiȘtergereNoroc cu primarii de astazi care se tin de cuvant: 2 ani garantie ... 2 luni rezista.
Dar asa "se invarte" economia :) Daca baietii aia care au lucrat pentru Keops faceau o piramida din structura din panouri ... cate generatii ar fi avut de lucru sa o refaca? Asa, au facut-o o data, au demontat unii cat au demontat dar n-a mai stat nimeni sa repare dupa ei. Macar acum, o reabilitare termica ar fi buna in caldura aia torida :)
Ștergere