Despre demolari cu cap economic

La semnalarea cuiva am văzut un articol în România Liberă  (pe care în mod obişnuit nu o citesc dată fiind orientarea băsistă puturoasă) ce spune că Academia de Studii Economice a cumpărat casa lipită de sediul lor iniţial din Piaţa Romană. Foarte frumos însă iată ce aberaţie emite domnu’ Rector:

"De zece ani ne-am chinuit să cumpărăm această proprietate şi acum am reuşit. Vom merge la Ministerul Culturii să vedem ce statut are, dacă putem să o demolăm, pentru a construi un corp nou prin care să închidem semicercul acesta", a declarat Pavel Năstase, rectorul ASE.”

Analiză de text.

1. “Vom merge la MC să vedem ce statut are”.

Păi daCĂ_COnducătorul şcolii de economie face o astfel de declaraţie înteleg că toată polologhia aia cu studiul de piaţă, cu marketing, cu analiză cost-beneficiu, ei bine, toate astea sunt doar praf în ochi, apă de ploaie, rahat cu apă rece. Pe de altă parte, dacă te uiţi în jur la economia românească, la cum e gândit mecanismul de acumulare şi de cheltuire a banilor publici în ţara asta, totul devine limpede. Toţi oamenii ăia provin dintr-o asemenea fântână a gândirii.

Eu m-am lovit de multe ori de mentalitatea asta păguboasă. Oameni care printr-un miracol al naturii au un puhoi de bani sau dispun de un puhoi de bani încât să dea milioane pe clădiri de neînlocuit în ziua de azi devin proprietari asa, din imbold, fără să se gândească. După aceea, abia când sunt constrânşi de procedurile legale, angajează un studiu istoric pentru a-şi derula investiţia imobiliară. Când li se spune că partea X sau partea Y nu poate fi demolată, că are nevoie de un anumit tip de restaurare sau alte astfel de concluzii, oamenii încep să se ia cu mâinile de cap, să se vaite, să spună ca “la banii pe care i-au dat”, că “la banii pe care vor să-i bage” aiasta nu se poate. Niciunul nu se gândeşte să afle înainte care sunt condiţiile, ce poate dărâma, ce poate construi şi în acest fel să determine un preţ corect şi un plan de dezvoltare adecvat situaţiei de la faţa locului. 
În trecut, până şi cel mai prost ţăran, când se ducea la târg să-şi ia un cal, se uita la dinţii lui !

E simplu să cauţi lista monumentelor şi să vezi asta: 

 

Rezulta că proprietatea este în raza de protecţie a cel puţin două monumente! E bine să consulţi MC înainte de a face o mişcare pentru că, pentru orice ai vrea să construieşti, oricum vei avea nevoie de avizul conform de acolo.

Apoi clădirea este în Zona Construită Protejată (ZCP) 04 Magheru. Pe planul de zonă protejată detaliată în 2006 clădirea este indicată cu roşu – NEDEMOLABILĂ.



E adevărat că planurile ZCP erau odinioară publice pe pagina primăriei. De când este însă la cârmă monumentocidul Oprescu, informaţia asta nu mai este publică. Aşa cum nu mai sunt deschise şedinţele consiliului general, aşa cum şedinţele CTUAT vor deveni închise. Şi, bineînţeles, nu cred că miră pe nimeni asta din moment ce în ultima vreme NICIO PLANŞĂ a vreunui PUZ aflat în dezbatere publică nu mai este publicată pe internet altfel decât în forma unui mic fragment cu cartuşul ce comunică întocmitorii proiectului în cauză. Mai ocult decât atât ce mai vreţi? Domnul rector poate spune că “n-a ştiut” ce cumpără.

Deci dragi studenţi de la economie: faceţi ce zice rectoru’ nu ce face rectoru’! Când investiţi în ceva aflaţi ce produs/serviciu vi se vinde ÎNAINTE de a-l cumpăra, aflaţi ÎNAINTE ce poate el şi cu ce costuri şi limitări puteţi să-l faceţi să meargă mai bine, ce costuri de operare vă va induce şi trageţi concluzia CU TOATE DATELE cum, trăgând linie, veţi fi pe profit sau pe pierdere în timpul de amortizare. Adică să aplicaţi bulshitul ăla cu “cei patru P”.

2. “dacă putem s-o demolăm”

Meltenism cu ştaif. Comportament tipic de îmbuibat român: nu gândesc cum pot să pun în valoare ceva ci cum pot să dau jos ceva. Uitaţi-vă la două locuri în oraşul ăsta: fosta Moară Olmazu de pe Şoseaua Ştefan cel Mare, în spatele blocurilor de la Circul de Stat şi fosta fabrică de ulei din Şoseaua Viilor. Ambele rase, demolate sălbatic aş spune, în 2006. Suntem în 2012 şi terenurile sunt încă goale, cu ceva bălării pe ele. Ce ne spune asta? Gândire. Economică.

Aşadar voi ce aşteptaţi de la viitorii economişti ai României?

Dar de la jurnaliştii din România? Ăia care se folosesc de informaţie şi nu-ţi spun care e sursa în mod corect? Căci ilustrarea articolului se face cu această imagine:
 

 Pe drept cuvânt Raiden ripostează acolo:

“Intr-adevar, poza cu care e ilustrat articolul e de pe flickr.com, dar aceea este o comunitate imensa de fotografii. Ca atare, avand in vedere ca este poza mea, va rog sa mentionati contul de pe care ati preluat-o fara acordul meu: http://www.flickr.com/photos/raiden2/3259231614/
Reamintesc ca fotografiile mele sunt "Copyright - All Rights Reserved", ca atare sunteti OBLIGATI de lege sa-mi cereti acordul pentru a folosi vreuna din ele. Multumesc, astept rectificarea si scuzele. Nu ma asteptam la asa ceva de la un ziar de talia RL.”