PATRIOTARZII

În ultimele săptămâni am fost martorii unei agresive campanii propagandistice în cel mai pur stil de “cântare a României”. Dacă pe vremea lui Ceauşescu ignoram falsitatea asta pentru că o legam de politica de îndobitocire, atăzi eu nu o pot suporta cu acelaşi calm şi de aceea schimb canalul. Raiden mi-a luat-o înainte cu un foarte bun articol în stilul său “sever dar aspru”. Sunt cu totul de acord cu tot ce a scris acolo şi i-am promis că voi scrie un articol de sprijin, cu argumente care datează de 200 de ani. Am fost şi sunt de părere că o ţară nu este aşa cum o descriu locuitorii săi (mai bine zis cei ce au puterea de a propaga o astfel de descriere) ci aşa cum o percep cei din afara ei. Cu cât descrierile sunt mai vechi şi mai convergente către anumite concluzii, cu atât mai de luat în seamă devin acestea. Graţie bunăvoinţei americane (drum bun, cale bătută Giten... !) am găsit pe internet această preţioasă carte scrisă de unul dintre primii diplomaţi britanici trimişi prin părţile noastre:
 

Mulţumesc bibliotecii Universităţii din Michigan că a permis Google Books să distribuie gratuit acest document ce trebuie citit cu atenţie de la un capăt la altul căci se vede treaba că obiectivitatea sa îl face atât de util în a descrie de fapt esenţa României.

  

Autorul spune în câteva locuri că aici este o ţară frumoasă, cu multe bogăţii şi că oamenii simpli ar fi unii cumsecade în fondul lor. Dar cel mai important este că remarcă, aşa cum remarcăm încă şi azi, că soarta a îngrămădit aici toate resursele posibile, resurse pe care alţii le au numai selectiv iar alţii nu le au deloc.
 

Vedem însă că posmagii întotdeauna trebuie muiaţi de alţii, ajutaţi dacă se poate, de o clasă de îmbuibaţi locali ce devin corupţi şi profitori atunci când au pâinea şi cuţitul în mână:
 

Cu alte cuvinte, aici sunt atât de multe resurse iar solul este atât de bogat încât o guvernare normală ar putea stabili aici Raiul pe pământ. Dar dacă nici după 200 de ani nu s-a întâmplat asta este pentru ca noi suntem proprii noştri “ungureni” şi ne alegem întotdeauna cei mai străluciţi conducători, deştepţi şi cu coloana vertebrală zdravănă. N-am mai pus ghilimelele căci sunt convins că oricine citeşte ştie unde să le pună …  

Dar cine sunt aceşti oameni care ne conduc destinele? S-au schimbat oare sau esenţa lor e cea arătată de acest domn Wilkinson? Eu zic că România e asta care a fost, este şi va fi şi mai departe pentru că se bazează pe această plămadă socială. Adică vă miră că “baronii locali” sunt cu atât mai puternici cu cât sunt mai ignoranţi şi mai bădărani? În fond, bădărănia şi-a croit loc până la reprezentarea supremă, în persoana aşa zisului “şef al statului”. Nu e un accident, e o constantă istorică. Banul este singurul scop aşa că poţi să dai şi cu excavatorul în cetatea Sarmizegetusa (Hunedoara), poţi să sapi fundaţia catargului marelui drapel chiar în cimitirul cel mai vechi de lângă biserica oraşului (Bistriţa), poţi să permiţi construcţia unui mall în buza celei mai vechi moschei (Constanţa) şi nu vei avea nimic de pierdut. Poporul nu se supără ci te alege mai departe. Cu cât eşti mai bădăran cu atât eşti mai bine văzut şi cu cât eşti mai educat cu atât mai repede “eşti învins de sistem”.

 

Vă miraţi că sunt unii care mănâncă covrigi din pungă, stau în cea mai groaznică adunătură de blocuri dar au Lamborghini şi ultimul tip de “smart phone”? Nu vă miraţi, e o chestie genetica:

 

Vi se pare că o mulţime de proprieăţi sunt neglijate iar o mulţime de case cu totul inutile prin numărul excesiv de camere ce nu pot fi nici încălzite şi nici locuite tot apar? Cred ca nu e cazul, lucrurile sunt specifice locului:

Vi s-a întâmplat să aveţi dificultăţi în a spăla sau a coase ceva din cauza crucii din calendar? Vi se pare că zilele în care aveţi de rezolvat ceva la o instituţie publică şi nu puteţi pentru că e ghişeul închis sunt prea multe? Dar de ce?

Nu înţelegeţi succesul cârciumilor din “centrul istoric” şi nici nu vă explicaţi succesul atâtor posturi de televiziune sau radio bazate pe vulgar, trivial şi stupiditate? Ştim cu toţi că PRO Tv e de referinţă, inclusiv în propagandele patriotarde ce ne copleşesc recent dar poate nu ne punem problema de ce. Păi iată că succesul se pregătea printr-un studiu de piaţă încă de acum două secole:

Ah! Religia! O înţelegeţi? Cunoaşteţi semnificaţia textelor religioase? Sau vă mulţumiţi să staţi la o coadă incredibilă la nişte moaşte? Câţi dintre dumneavoastră ascultaţi textul slujbei când vă aflaţi în biserică? Poate că ar trebui să aflăm că nimic nu s-a schimbat în mentalitatea românească aşa că iată de ce manualele de religie au fost băgate pe gâtul elevilor în forma în care există el azi:


În fine, omul care aşteaptă votul nostru nu este departe de această concluzie veche de două secole:

Poate că ar trebui să nu ne identificăm cu acest tip de caracter, descris de altfel la fel de pitoresc şi de către Nicolae Filimon în “Ciocoii vechi şi noi”. Până la urmă nu aceşti oameni ne definesc, “poporul suntem noi”. Şi cum era poporul în 1820 şi cât s-a schimbat el? Credeţi că e întâmplător că în lista proprietarilor de pe strada Franceză din capitala anilor 1860 numele româneşti erau ale cârciumarilor iar prăvăliile meşteşugarilor de orice fel erau ţinute de evrei, nemţi sau alte naţii?
 
Da, frumos spus. Poate că avem o speranţă că vom deveni cândva o societate. Care să se poată organiza şi care să reacţioneze când e călcată în picioare. Dat fiind însă caracterul “poporului” nu cred că o să se întâmple asta prea curând. Căci întotdeauna se vor aduna mai mulţi oameni pe un stadion ca să strige “..ie Steaua!” decât în faţa Cotrocenilor ca să ceară socoteală pentru că 7,4 milioane de oameni au cerut plecarea personajului care pretinde că îi reprezintă. Din nou, o să stăm să aşteptăm să vedem “ce-o vrea Dumnezeu” pentru noi:

 Cred că ştim cu toţii că nu există călător străin care să nu fi scris, desenat sau fotografiat ţiganii din părţile noastre. Nu vi se pare trist că în loc ca ţiganii să se “românizeze” trăim un accelerat proces în care românii se “ţiganizează”? Acceptăm în genunchi până şi impunerea denumirii de “rom”, cuvânt inventat în ultimii ani de politica mondială şi care ne pune pe noi într-o situaţie delicată în lume căci ignoranţi şi idioţi sunt peste tot ǔn Europa şi nu puţini sunt ăia care sunt convinşi deja de identitatea între “Rom” şi ţinutul ăsta pe care ne încăpăţânăm să-l numim “ţară”. Dar asta e o altă mămăligă de peşte …

Închei cu esenţa surprinsă de acest englez, fost consul în principate:

Pentru că, până la urmă, oricât ar momi cineva poporul român cu culorile naţionale,

România a ajuns să fie cu adevărat un loc “binecuvântat de Dumnezeu” de care populaţia locului îşi bate constant joc şi îl aduce în starea asta:

Sunt român şi nu pot spune că sunt mândru de asta. Fireşte, la cel mai mic succes al unui conaţional mă bucur căci capăt speranţa că nu aparţin unui trib de pitecantropi ci de o naţiune care-si merită locul în Europa. Pe lângă medaliile olimpice v-aţi uitat totuşi vreodată la lista premiilor Nobel de-a lungul timpului? Elevii medaliaţi la olimpiadele ştiinţifice au avut vreo altă satisfacţie naţională decât aceea că li s-au deschis porţile occidentului căci altfel ar fi perfect inutili aici? Nu pot nici să ma ruşinez că sunt român dar am un fel de ciudă. Căci ţara olandezilor e fără resurse dar făcută încet, încet de ei înşişi în timp ce pleaşca românească are tot ce-i trebuie însă e încet, încet distrusă noi înşine. Noi rămânem la stadiul în care autostrăzile ungureşti se opresc nedumerite în graniţa noastră, în care bulgarii fac un drum care se termina în podul de la Calafat căci noi nu putem mai mult, rămânem ţara în care nu s-au construit în ultimii 25 de ani niciun teatru, muzeu sau spital public dar le distrugem pe alea care erau. Suntem ţara în care trenurile circulă mai lent decât acum 100 de ani. Şi nicio scamatorie publicitară cu steaguri agăţate printre chiloţii din balcon (care mă duce cu gândul la gorilele pe cale de dispariţie care au plăcerea de a se bate cu pumnii în piept) nu cred că poate aduce ceva consistent în sprijinul evoluţiei noastre. De aceea eu mai cred că ăia mai deştepţi dintre noi şi-au dat seama că, de fapt, “Pe-al nostru steag e scris uşchire” …