vineri, 31 iulie 2020

AM AVUT NUNTAŞI BRAZI ŞI PĂLTINAŞI

            Am fost angajat prin concurs în primele zile ale lui 2019 ca să coordonez elaborarea codului patrimoniului cultural, pornind de la tezele care fuseseră aprobate prin Hotărâre a Guvernului în noiembrie 2016, la care de asemenea am contribuit destul de substanţial. De aceea, când în aprilie 2020 m-am văzut nevoit să mă retrag din proiect, mi s-a zis că nu ar trebui să renunţ la finalizarea acestui cod, pentru că ar fi ca şi copilul meu ... Oricât de măgulit aş fi fost, am gândit fix ca în legenda spartanilor antichităţii. Am zis că, decât un copil diform, debil şi care să se chinuie el toată viaţa şi să-i chinuie şi pe mulţi alţii în jurul lui, mai bine-l aruncăm în faşă de pe stânci. Ştiu, sună oribil în secolul XXI o astfel de referinţă, când orice viaţă se menţine artificial, oricâte traume emoţionale ar putea produce asta. Dar se potrivea argumentului care mi se servise ca motiv ca să merg mai departe, în ciuda evidentelor împiedicări de care aveam parte.
            În fine, am fost nevoit să renunţ pentru că era evident că mă loveam de un sabotaj pe care nu puteam să-l evit. Asta pentru că nimeni dintre cei din poziţiile de gestionare a proiectului care ar fi putut să readucă lucrurile în făgaşul normal şi cărora le-am zis că acest mod de lucru duce într-un punct mort nu a şi făcut-o. Pentru că ceea ce ar fi trebuit să tindă spre clarificare, simplificare, debirocratizare, părea că avea permanent vocaţia să contrazică aceste obiective. Deocamdată textul care a rezultat după plecarea mea e într-un circuit cumva confidenţial, deşi aşa ceva este cu totul anormal şi inacceptabil pentru producerea unei propuneri legislative. Cei care au fost însă solicitaţi să se pronunţe înainte de lansarea în dezbaterea publică ce a fost anunţată pentru august sunt deja cam oripilaţi. Şi am văzut că ceea ce inevitabil a început să se scurgă spre zona facebook a celor cu aşteptări din domeniu are deja potenţialul de scandal.

            De aceea, mă simt obligat să anunţ de pe acum că ceea ce ar apărea în spaţiul public pe tema codului patrimoniului cultural nu îmi aparţine iar lucrurile care îmi aparţineau şi au rămas disparate acolo au fost schimonosite până la un punct în care de fapt contrazic sensul în care le iniţiasem, eludează logica şi filosofia în care fuseseră schiţate în temeiul tezelor prealabile. Aşadar cred că am făcut bine să mă retrag deşi anticipez că oricum voi fi huiduit până la urmă în ciuda acestei precizări necesare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu