DISTRUGERE (VOITĂ ?) A UNUI MONUMENT ISTORIC, ora 11, sâmbata 3 martie 2012 HALA MATACHE, BUCUREŞTI, ROMÂNIA
Eliberarea amplasamentului prin metode disimulate continuă în prima zi însorită după topirea zăpezilor din ultima perioadă, care ar fi putut prăbuşi acoperişul Halei Matache. Monumentul istoric clasat sub codul LMI 2004 - B-II-m-B-18182, continuă să fie supus unei operaţii subversive de distrugere, care a început în anul 2011 sub privirile aparent indiferente ale Primăriei. După ce şi-a însuşit clădirea prin cumpărare, Primăria tergiversează luarea măsurilor legale privind intervenţiile de urgenţă / necesitate care intră în responsabilitatea sa pentru protecţia patrimoniului din România în general, inclusiv pentru Hala Matache. Mai mult decât atât, distrugerile repetate care vizează prăbuşirea structurii metalice a acoperişului prin spargerea stâlpilor de susţinere din fontă, sunt ignorate atât de Proprietar, cât şi de Poliţia Patrimoniului, sau Poliţia Comunitară. Comentariile în surdină, vehiculate de autorităţi, tind să învinuiască "ţigănia" din zonă, care operează în ascuns, însuşindu-şi astfel materiale de construcţie. Realitatea este cu totul alta: DEMOLAREA SE FACE CU SCOPUL DE A AJUNGE CU TÂRNĂCOPUL ÎN ZONELE SENSIBILE ALE CLĂDIRII, ADICĂ LA STRUCTURA PORTANTĂ FORMATĂ DIN STÂLPII DIN FONTĂ, CARE ESTE APOI DISTRUSĂ (vezi imaginile din data de 3 martie 2012). Astfel, prăbuşirea Halei, aflată în prezent în stare de precolaps provocat va fi înregistrată ca o fatalitate, iar amplasamentul va fi eliberat fără a mai fi necesare formalităţi de declasare sau alte demersuri consumatoare de timp şi energie. A învinui populaţia rromă care locuieşte în cartierul Matache de aceste acte de distrugere, este în cazul de faţă un subiect de diversiune, căci aici problema nu este legată de recuperarea materialelor şi vinderea lor, ci de distrugerea comandată a halei prin atacul punctual asupra elementelor sale vitale. Poziţia de victimă, pe care o adoptă din păcate Primăria Generală a Municipiului Bucureşti nu o absolvă de responsabilităţile pe care le are şi generează un climat de neîncredere care depăşeşte cu mult limitele cartierului Matache. Vă rugăm respectuos să analizaţi fenomenul care se desfăşoară sub ochii dumneavoastră, ţinând cont că în această zonă s-au demolat, pierzându-se definitiv, alte 7 clădiri clasate în Patrimoniul Naţional al României. Este aceasta o acţiune de regenerare urbană a unui cartier istoric sau o acţiune de slăbire a identităţii culturale a Bucureştiului?
SPRIJINIŢI ORICE INTERVENŢIE POSIBILĂ PENTRU SALVAREA HALEI MATACHE AJUTAŢI PRIMĂRIA ORAŞULUI BUCUREŞTI SĂ-ŞI DEPĂŞEASCĂ INCAPACITATEA ŞI INERŢIA, PE CARE LE PLĂTIM CU TOŢII PREA SCUMP FOLOSIŢI LEGĂTURILE INTERNAŢIONALE PENTRU SALVAREA PATRIMONIULUI ROMÂNESC !
Şerban Sturdza
Fundaţia ProPatrimonio
Ce se intampla la Hala Matache este o crima. Cum spuneam si la emisiunea de la TVR Info despre mutarea (presupusa) a Casei Vernescu, pietonizarea Caii Victoriei nu este doar o chestiune utopica insa serveste ca pretext pentru axa Buzesti-Uranus. Monumentele sunt luate in calcul doar cand ne stau in drum. E ca si cum Elena Udrea ar fi finantat o telegondola in Bucegi pentru a carei executie ar fi fost nevoie de mutat Sfinxul vreo suta de metri. Pentru Babe se putea lua un mulaj si executa o replica, pe modelul propus pentru galeriile de la Rosia Montana ...
Ma astept ca in viitorul apropiat, cum nenorocitii care administreaza podul istoric de la Cernavoda nu se ocupa de el, sa ne trezim ca se fura Podul Carol I. E mai nou decat Hala Matache deci poate ca inca nu i-a venit randul desi asteapta cuminte acolo cu miile de tone de fier gata sa ia drumul "centrelor de recuperare".
PS: Pentru ca pomeneam de politie si de dificultatea peste poate de a identifica "faptuitorii", m-am gandit sa furnizez doua "indicii" mai vechi, procurate dintr-o serie de la Observatorul Urban.
Cred ca doar protestele pe bloguri si atitudini in emisiuni TV nu vor rezolva astfel de situatii. Mai corect si mai practic mi s-ar parea darea in judecata a celor responsabili de situatie si cererea de despagubiri materiale. Si cel mai bine ar face acest lucru un ONG care poate negocia cu o casa de avocatura ( sunt sigur ca multe ar fi dispuse avand in vedere notorietatea unui astfel de proces ). Cand un functionar, cu nume si prenume, va plati din buzunar pagubele, ceilalti responsabili vor fi mult mai atenti la ceea ce fac sau nu fac. Cine se constituie parte civila vatamata? Facem o lista?
RăspundețiȘtergereAu fost dati in judecata, unele procese au fost castigate. Partea proasta este ca sunt unii care au senzatia ca lucrurile sunt in regula, ca nimic nu justifica agitatia ONG si ca "astia pun talpi dezvoltarii". Declaratia dlui Rebengiuc e simptomatica. Ne place sa fim condusi cu japca iar daca nu intelegem un fenomen atunci presupunem fie ca el nu exista fie ca este gresit. Nicusor Dan si Salvati Bucurestiul cam sunt luati cu "huo" desi au dreptate si s-a dovedit si-n instanta ca au dreptate.
RăspundețiȘtergereNu cred ca au fost dati in judecata pentru despagubiri ... poate s-a contestat in instanta legalitatea unor decizii. Eu, in calitate de catatean an Bucurestiului sunt proprietar poate doar pe un cui sau o scandura din Hala Matache ( acolo a fost o expropiere pe banii nostri ) ... cuiul a fost furat si cer despagubiri materiale, concrete pentru acel cui sau scandura.
ȘtergereVad ca sunteti foarte inversunat. Credeti ca se poate face ceva? Mie imi pare ca in spatele acestor lucruri se ascunde o caracatica foarte mare, iar tentaculele sale ajung pana-n multe birouri importante. Si Hotel Marna era monument istoric, se putea muta mai in spate, se puteau gasi solutii, insa alesii neamului trebuie sa fericeasca puhoaiele de automobilisti.
RăspundețiȘtergereLa Hala Matache aş fi făcut centrul lui Matache Măcelarul...
RăspundețiȘtergereMetoda prin care o clădire dispare cărămidă după cărămidă funcţionează cu mult succes de multă vreme la noi. Probabil şi legislaţia este deficitară dacă se poate ajunge la această situaţie şi nimeni nu este vinovat. Dacă Hala Matache era în Paris?
RăspundețiȘtergere@Marius: sunt inversunat pentru ca stiu ca ar fi normal sa se intample lucrurile altfel. Iarasi ma refer la emisiunea cu Calea Victoriei unde n-am apucat sa spun ce comentam cu moderatorul inainte de emisiune. Problema traficului nu consta in capacitatea extinsa a soselei ci in felul cum se circula pe ea. Capacitatea Caii Victoriei este exact aceea din punctul sau cel mai nevralgic - fie intersectia cu Stirbey Voda fie cele cu Ion Campineanu sau Bd. Elisabeta. Degeaba ai 6 benzi la Palat, acolo ai cel mult ocazia sa accelerezi un pic. Si la Buzesti e aceeasi treaba. Daca era un sens unic n-ar fi avut loc puhoiul de automobilisti si fara sa se darame ceva?
RăspundețiȘtergere@Bibliotecaru: multe s-ar utea face acolo. De exemplu, pana in ziua de azi eu nu cunosc un loc unde sa poata fi organizate dezbateri publice despre proiectele primariei. De ce n-ar fi acolo un astfel de centru, eventual cu cateva birouri ale primariei cum sunt cele meschine rezervate azi Centrului de Proiectare Urbana. Pana si biroul alora care elibereaza planurile necesre la certificatele de urbanism sunt o rusine in ce priveste relatia cu cetateanul. Nu trebuie decat un primar care sa aiba un minim interes pentru patrimoniu si pentru recomandarea veche de 50 de ani a Chartei de la Venetia care specifica nevoia de a utiliza monumentele chiar si cu functiuni noi dar care sa fie compatibile cu acestea. Un mod de a le asigura viata.
@acuvio: nu legislatia este deficitara ci institutiile statului - centrale si locale - care nu-si fac treaba. Si la Paris s-au intamplat astfel de grozavii inclusiv cu halele centrale care au servit ca model pentru Hala Ghica de la Piata Unirii din Bucuresti, distrusa si aceasta intr-un mod stupid si inutil. Hala Unirii (1871) chiar trebuia salvata prin demontare si reconstruire pe un alt amplasament.
@ ADRIAN
RăspundețiȘtergereAveţi un optimism incurabil... Cine să dezbată, cine să asculte? Proiectele acestea se aleg funcţie de "parandărăt".
@Bibliotecaru: va inselati, optimismul meu se afla la limita sa inferioara a tuturor timpurilor. Eu vorbesc doar despre optiunile care ar fi firesti intr-o tara civilizata. Ceea ce evident ca nu este cazul Romaniei.
RăspundețiȘtergere