Domnul Profesor Andrei Pippidi mi-a facut onoarea sa mentioneze,
in Dilema Veche numarul 357, ca acest blog ar fi unul dintre blogurile cele mai active in a forma o cultura istorica privitioare la Bucuresti. Sunt magulit, si trebuie sa ii multumesc! Insa am sentimentul ca asta se datoreaza mai mult faptului ca am privilegiul de a-l cunoaste si de a fi cunoscut de domnia sa caci, altfel, sunt bloguri mai bune a fi evidentiate pe aceasta tema. Acum insa, conform cu intelepciunea populara, "buna ziua mi-a dat, belea si-a capatat!" :))
In
numarul curent al Dilemei Vechi, domnul Profesor Pippidi vorbeste despre o frumoasa cladire din faza incipienta a neo-romanescului si anume tipografia si legatoria Gobl din strada Doamnei. Exista insa o eroare in acest articol caci se vorbeste despre casa respectiva ca fiind vechiul sediu al Tipografiei Gobl din Doamnei 16 si presupune ca aceasta cladire n-ar fi astazi protejata. Cladirea apare astazi in lista monumentelor istorice ca parte in ansamblul bisericii Kalinderu, de la nr. 20, ca fiind casa parohiala. Cladirea a fost insa cu totul altceva. Iata cum arata ea astazi si cum arata pe tipariturile promotionale din epoca, cea pe care am fotografiat-o fiind de pe o coperta interioara a unui plan de alinieri de la arhive.
Tipografia si casele Gobl se aflau intr-adevar la numerele 14-16 dupa cum arata incarcatul antet cu care am inceput postarea si care este de pe cererea de extindere tocmai a acestui imobil. La acea data - 1899 - Gobl era extrem de tare in piata iar "Editura Jnstitutului de Arte Grafice" publicase chiar si planul orasului cu un an inainte:
Cladirea de la numarul 16 era o cladire distincta de cea cu numarul 14 desi ambele erau in proprietatea familiei Gobl. De altfel, chiar si cladirea de la nr. 12 de la acea data (astazi cu numarul 18 din strada Blanari) era in proprietatea familiei Gobl dupa cum se vede si in schita explicativa a functionarului primariei ce analizase cererea de autorizare a lui Carol Gobl.
Asa este foarte limpede de ce astazi pe strada Doamnei avem o cladire la numerele 14-16 ce pare relativ unitara dar care are ceva ciudat - un tronson cu un tratament de fatada axiala, simetrica si care este cuprins intr-o desfasurare modificata.
Vedeti mai sus, cu linie punctata, tronsoanele adaugate si pe care le putem deslusi in proiectul supus autorizarii:
Mai este de spus ca in vechea casa din strada Doamnei nr. 14 a locuit C.A Rosetti iar de la unul dintre cele doua balcoane ar fi tinut un inflacarat discurs in 28 noiembie 1877 cu ocazia caderii Plevnei, asa cum rezulta din minunata cronologie bucuresteana compilata de Gheorghe Parusi - pagina 337. Casa e totusi putin mai noua, nu se stie daca din casa din 1877 mai exista fizic ceva inclus in casa actuala. Tot din aceasta lucrare putem afla ca aici a functionat si una dintre primele linii telefonice din Bucuresti, intre locuinta lui Gobl si atelierele tipografice aflate in curte.
Asadar, casa din articolul citat nu este una si aceeasi cu cea de la nr. 16 desi au apartinut ambele familiei Gobl. Iar eu nu stiu toate astea pentru ca sunt neaparat destept ci pentru ca a trebuit sa ma documentez in vederea scrierii unor placute de identificare a monumentelor istorice, pe strada Doamnei, inclusiv cea citata de domnul Profesor Pippidi (a arhitectului Enderle, de l anr. 21). Pentru acea casa m-am bazat si pe o documentare anterioara facuta de doamna istoric de arta Cezara Mucenic si de catre domnul Profesor arh. Nicolae Lascu.
Proiectul inscriptionarii monumentelor istorice n-ar fi fost posibil fara dl. David Chifiriuc de la Asociatia Prietenii Muzeului National de Istorie a Romaniei.
Esti prea modest... :)
RăspundețiȘtergere@Lilick: prea modest nu sunt, doar incerc sa ma mentin in limitele acceptabile :)
RăspundețiȘtergereDar acum sincer, blogul lui Radu Oltean, disparutul (sper temporar) blog al lui Dan Rosca (bucurestiivechi.ro) sau ceea ce produce Raiden la Rezistenta Urbana mie mi se pare mai demn de mentionat decat ce fac eu. De fapt mai tot ce se gasese la mine in blog roll sub capitolul "ratiuni istorice si urbane" cred ca se inscrie in ce am spus. La mine e un rezultat indirect al muncii mele pe cand la ei este o chestiune de pasiune.
Spune-mi te rog, daca stii, ce se intampla cu casa asta de langa Guvern? Se vede in film de pe la minutul 2:17: http://youtu.be/cDpIrVDEZKo
RăspundețiȘtergereDincolo de problema efectivă dezbătută mai sus, fără îndoială foarte importantă, mi-a atras altceva atenţia.
RăspundețiȘtergerePrivind primul document, al Institutului, şi apoi planul oraşului Bucuresci... nu am putut să nu tresar observând acea dorinţă de a înfrumuseţa viaţa de zi cu zi. Antetul primul document este o adevărată operă de artă grafică, numele hărţii este înconjurat şi el de o lume grafică...
Abuzul asupra "artei care ne parvine din istorie" cred că de aici îşi are cauza... Lumea de azi se gândeşte mai mult la profit, la economia rezultatului, mai puţin la ceea ce înnobilează omul. Acele case vechi nu au fost construite pentru profit şi nici pentru a avea o construcţie economică energetic sau mai ştiu şi eu ce alte considerente ale zilei de astăzi. Primul criteriu a fost deschiderea spre actul artistic, spre frumuseţe, spre dominaţia esteticului... Cei care abuzează incalificabil de astfel de clădiri, refuză criteriul iniţial al clădirii calculând totul cu precizie de euro cent.
Tare îmi este frică de cei care trăiesc şi se formează astăzi ca valori ale zilelor de mâine. Dacă cei de astăzi sunt aşa de distrugători, cum vor fi oare cei de mâine?
@Lilick: aia este casa Oromolu, un monument amarastean. In guvernarea Nastase cineva dorea sa faca un turn acolo dar lui Nastase se pare ca nu ii surandea ideea. Apoi a fost neglijata si niste aurolaci i-au dat foc - clsaic nu? Dupa incendiu, raposatul Stefan Damian a incercat sa o salveze propunand achizitia de catre guvern pentru a o reabilita si transforma in resedinta oficiala a primului ministru. A ramas ca-n tren ... Nu stiu ce se intampla acum dar am senzatia ca nu se va face nimic caci e una dintre acele constructii al caror pret este net inferior terenului pe care sta.
RăspundețiȘtergere@Bibliotecaru: aveti dreptate pe undeva dar chestiunea nu e chiar atat de recenta. De la imobilul de raport modernist incoace lucrurile s-au schimbat. Apoi, odata cu disparitia mesterilor lucrurile ce faceau gloria secolului XIX au devenit si foarte scumpe si greu de facut. Spre deosebire de teoria modernista care s-a propagat pana azi, conform careia o constructie ar tebui inlocuita cu totul dupa expirarea perioadei de amortizare. Totusi si in epoca de care vorbiti se construia pentru profit insa acesta era vazut un pic altfel. Cel mai elocvent exemplu este arhitectura industriala ce in mod evident n-avea nevoie de expresia plastica pe care o aveau. Uitati-va la Moara lui Assan, la Uzina Electrica de langa Parcul Carol sau la alte asemenea constructii! Comparati-le cu cutiile de tabla din ziua de azi!
RăspundețiȘtergereÎn primii ani dupǎ 1900, în Str.Doamnei 16 se mutǎ Editura Horowitz, care funcţionase în Casa Bossel (demolatǎ atunci pentru ridicarea Blocului Imobiliara). Fraţii Gustav şi Ştefan Göbl costruiserǎ deja un sediu nou pentru Editurǎ şi Tipografie, în Str.Regalǎ. Pe la 1910, clǎdirea din Regalǎ a luat foc, dar a fost reparatǎ şi a funcţionat acolo pânǎ la naţionalizare. Partea din faţǎ a imobilului existǎ şi acum: este penultima clǎdire pe stânga de pe Câmpineanu, cum mergi spre Brǎtianu, vecinǎ cu cea de pe colţ, din care mai avem doar faţada.
RăspundețiȘtergere***Foarte bunǎ postare, felicitǎri! (e vorba de vremurile şi aspectele care mǎ intereseazǎ cel mai mult).
@Dan: Multumesc pentru completari! Nu stiam despre cladirea aia din Regala care mi se parea ca arata a cladire de altceva decat de locuinte si nu stiam de ce ...
RăspundețiȘtergereMultumesc si pentru felicitari, astept sa redeschizi pravalia si sa ma feliciti la tine pe blog :)!
@ ADRIAN
RăspundețiȘtergereStimate domn,
"Ieftin" este frate de cruce cu "mult". Mega-oraşele prezentului nu-şi aveau rostul, de aici s-a născut cocioaba industrială (că nu ştiu cum să o numesc altfel). Mai bine 150 de case de chirpici decât un bloc care ne aşează unii peste alţii. Acum câţiva ani, pe vremea când scriam încă, am avut o revelaţie circulând pe o stradă într-un loc în care eram apăsat de blocuri din toate direcţiile. Am avut atunci, pentru prima dată, senzaţia concretă că acolo, în spatele pereţilor, se înghesuie efectiv oamenii şi imediat am avut viziunea unui imens cimitir cu blocuri ca nişte cripte în care oamenii sunt îngropaţi din timpul vieţii.
Această arhitectură a coşcovitului "util" energetic şi material, adică ieftin, corupe esenţa psihologică a omului, transformă locuinţa şi spaţiul public în padocuri de animale... După revoluţie toţi cetăţenii patriei au început să aducă îmbunătăţiri la cutiile de chibrituri, parchet, gresie, faianţă, robinete, vopsea cu teflon, mobile, geamuri termopan... Cuşca cu zorzoane...
http://www.trilulilu.ro/emmalicurici/732210a13fbf32
@Bibliotecaru: aveti pe undeva dreptate insa chestiunea cu ieftin si mult este, din pacate, universala si era inevitabila din cauza revolutieie industriale. Un domn pe care am ajuns sa-l detest, Le Corbusier, a teoretizat si pus o caramida la baza sistemului de locuit pe care eu indeobste il numesc "silozul de oameni". Ca un comunist ce era, a dat o spoiala optimista unei teorii ce era predestinata sa nasca monstri. Unul dintre monstri este bazat pe ce spuneti dvs cu cele 150 de case de chirpici versus blocul numai ca definit invers. Le Corbusier spunea ca in loc de 150 de parcele (nu mai tin minte numarul exact al schemei sale) mai bine un bloc cu 150 de apartamente care sa elibereze terenul pentru spatiu verde ... soare ... utopii din astea care sunau bine dar de la care s-a renuntat la fond dar s-a preluat forma. Unite d'habitation - o oroare comunista. Fie si pentru simplul fapt ca pentru a face un astfel de bloc enuntat in teorie trebuia intai sa fie expropriati cei 150 de proprietari individuali ... si asa mai departe. In ce priveste cutiile de chibrituri as vrea sa demontez aceasta teorie generalizata referitoare la apartamentele ceausiste. Am intrat in occident in apartamente cu mult mai meschine insa mai bine sustinute tehnologic.
RăspundețiȘtergerePot înţelege un astfel de deziderat, dar unde este spaţiul verde care trebuia salvat? Dacă dintr-un bloc nu se vede alt bloc, mai este cum mai este... dar aici vorbim despre bloc lipit de bloc... În plus, dacă acest sistem este sinistru (şi este sinistru), de ce este continuat şi după ce construcţiile în oraş nu se mai fac după cum dă nu ştiu ce politician din deget?
RăspundețiȘtergereEste evident că lumea afacerilor insistă pe blocuri, dar de aceea avem arhitecţi la primărie, să protejeze cetăţeanul de agresiunea investiţiilor cu profit uriaş.
Trebuie facuta o corectie: cladirea din str. Doamnei 21, nu a fost construita de arh.Enderle, autorul fiind arhitectul german (dupa unii austriac) Anton Schuckerl. Numele sau este legat de Palatului Bragadiru, el fiind autorul proiectelor Fabricii de bere si Caselor Marinescu-Bragadiru. (interesant de observat este plastica arhitecturala a fatadelor cu aceleasi elemente decorative folosite la ambele constructii)
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru comentariu si pentru indicatia arhitectului Schuckerl(e). Eu, dupa cum am spus in textul postarii, am luat indicatia numelui dintr-o documentare din 1995 a dnei dr. ist. art. Cezara Mucenic si a prof.dr.arh. Nicolae Lascu care indicau la nr. 21 (ce-i drept, cu un semn de intrebare in tabelul consultat) ca arhitect pe Enderle, cu un dosar din 1884. Mai indicau si faptul ca numarul vechi sub care fusese autorizata casa ar fi fost 15.
Ștergere