miercuri, 27 ianuarie 2016

DESPRE PIDU, 6 PLANURI DE URBANISM ZONAL BUCLUCASE SI O ZICERE PUBLICA

Am fost marţi seară (25.01.2016) la o dezbatere organizată de Catiuşa Ivanov de la Hotnews. Invitaţia fost în scurt, de pe o seară pe cealaltă, aşa că nu m-am pregătit în mod special, ceea ce ar fi însemnat să mă uit până la cele mai mici detalii ale acelor 6 PUZ-uri ce urmau să reintre (destul de bizar dacă mă întrebaţi) în dezbaterea CGMB după ce fuseseră respinse la şedinţa anterioară. Mă gândesc că în intervalul de timp scurs nu s-a schimbat nimic în acele proiecte motiv pentru care am sentimentul că au aprobat acelaşi conţinut respins anterior. Din lipsa unui scenariu de dialog şi a unei pregătiri pentru această întâlnire, este posibil să fi fost uşor incoerent sau să nu fi pus foarte precis punctul pe i. Bag seama şi că bateriile din microfonul meu trebuie să fi fost descărcate. De aceea aş puncta pe scurt ce mi se pare în neregulă cu aceste proiecte.

Iată linkul spre înregistrarea video, pe care sugerez să îl accesaţi după ce parcurgeţi explicaţiile de mai jos.


1. Originea juridică a documentaţiilor 
a. Am susţinut că, din punct de vedere legal, un PUZ este definit ca o documentaţie care detaliază sau modifică în nişte limite rezonabile prevederile PUG (Regulamentul General de Urbanism, Legea 350/2001 privind urbanismul). PUZ-urile în cauză au filiaţie directă din PIDU, o strategie care se bazează pe nu ştiu ce lege în ce priveşte consecinţele sale juridice in procedurile urbanistice. În cele din urmă, PIDU nici nu era adoptat si nici nu este confirmat prin preluarea în prevederile unui nou PUG aşa că nu ştiu cum se face încadrarea juridică a acestor PUZ-uri. Consiliile locale avizează şi aprobă astfel de strategii de dezvoltare urbanistică şi economică pe legea administratiei publice însă “în condiţiile legii”, iar legea specifică este cea din domeniul urbanismului şi amenajării teritoriului. 

b. PIDU este o strategie care poate fi găsită la căutarea pe internet dar strict în aspectele sale tehnice. Nu veţi găsi nicăieri urmele naşterii acestei documentaţii, la iniţiativa cui s-a început şi cu ce mandat s-a semnat contractul de întocmire. O astfel de iniţiativă, în secolul al XIX-lea, ar fi fost dezvoltată şi susţinută de aparatul tehnic propriu al primăriei, moment în care arhitectul şef era un factor important de decizie. Astăzi, după cum puteţi constata din legile urbanismului şi administraţiei publice locale, arhitectul şef nu este decât un şef de serviciu, cu atribuţii neclare în ce priveşte capacitatea sa de iniţiativă politică şi strategică. Deşi teoretic acest lucru ar fi posibil, peste tot arhitectul-şef este identificat doar în capacităţile sale “tehnice”, ca subordonat direct al primarului şi nu ca un factor esenţial, cu anumită autonomie profesională. Practic, acesta nu poate fi decât un executant şi un controlor al diverselor procese de avizare şi autorizare. Bănuiesc ca neexistând capacitatea internă de întocmire, CGMB ar fi putut decide scoaterea la licitaţie publică a acestui proces. Acelaşi lucru ar fi putut să-l facă şi primarul căci conform legii urbanismului el iniţiază şi supune aprobării CGMB astfel de documentaţii. Bineînţeles, acesta o poate face dacă a prevăzut asta în buget, cu un an înainte, tot cu aprobarea CGMB nu? Am înţeles că s-a şi întâmplat scoaterea la licitaţie numai că din această procedură n-a rămas nicio urmă prin articolele de presă pe care le-am putea găsi la o căutare pe internet sau pe pagina primăriei, din care să vedem cine a fost cu iniţiativa şi cu ce sprijin în CGMB. Sau este şi nu găsesc eu? 

c. O strategie precum PIDU ar trebui să fie instrumentul de bătălie electorală al oricărui candidat la primărie iar prin alegerea acestui primar si al grupului său politic de sprijin, strategia este practic validată de corpul electoral. Ca principiu, o aşa angajare pe termen lung care să-l oblige si pe viitorul primar (dacă se schimbă mandatul) nu cred că s-ar susţine decât printr-un referendum local. Nu zic să fim ca elveţienii dar aţi prins ideea. În fine, nu este obligatoriu la noi aşa ceva dar parcă ar fi fost elegant să se procedeze în felul ăsta. Iar dacă primarul ar fi legat în campanie de o "mână dreaptă” în persoana unui personaj care să ocupe după alegeri funcţia de arhitect-şef atunci legitimitatea poate ar fi şi un pic mai mare (cumva ca la alegerile prezidenţiale în SUA unde exista o candidatură în binom – preşedite cu vicepreşedinte). Altfel, arhitectul-sef e un functionar pe care un primar il poate mosteni de la cel anterior.

d. Din câte înţeleg, oricum PIDU nu a fost adoptat încă de către CGMB până la această dată deci, cu atât mai puţin se poate invoca justa orientare a celor 6 PUZ ca aplicaţie practică directă a PIDU. (completare: PIDU s-a aprobat in aceeasi sedinta din 26.01.2016 in care s-au aprobat PUZ desi ar mai fi fost aprobat o data in 2012)

2. Fundamentarea istorică şi culturală 
a. Orice PUZ care călăreşte prin nişte zone protejate sau peste nişte monumente necesită avizul conform al Ministerului Culturii. Întotdeauna acest aviz se bazează în primul rând pe concluziile unui studiu de fundamentare istoric şi cultural care identifică valorile, constrângerile şi zonele fără astfel de restricţii. Pornind de la faptul că aceste PUZ nu sunt botezate a fi pentru zone protejate, în bibliografiile acestora se indică normele de întocmire pentru astfel de zone însă NICIUNUL nu are vreo astfel de documentare. Ceea ce este uşor bizar dat fiind că acestea sunt declarate a urmări “recuperarea identitară”. 

b. O aplicaţe practică a unei astfel de fundamentări s-ar fi simţit la Piaţa Cantacuzino, de exemplu. Dacă ştii din start că acolo a fost o baltă ce nu a fost deplin asanată până spre 1870 şi de unde anterior izvora un afluent al Dâmboviţei numit Bucureştioara, rezultă că ai identificat un factor de risc înainte de a face orice planificare şi lansare de temă. Îţi pui din start problema că o cuvă compactă din beton, mare şi adâncă, poate conduce la creşterea nivelului apelor freatice cu urmări directe în toate pivniţele şi fundaţiile clădirilor din preajmă, clădiri pe care vrei să le pui în valoare. Dacă la Sala Palatului ai putea să vorbeşti de drenuri şi scurgeri naturale ale acestor acumulări produse artificial, la Grădina Icoanei ar fi cam greu de făcut aşa ceva din punct de vedere tehnic. Ar fi rău să aprobi o documentaţie, să o finanţezi în execuţie şi pe urmă să constaţi că nu ai fonduri şi mijloace să remediezi daunele. Motiv pentru care am întrebat de studii geo preliminare. 

c. Lipsa fundamentării face ca obiectivele de “recuperat identitar” nu se cunosc de fapt, motiv pentru care şi limitele studiilor respective sunt arbitrare. Am subliniat că e ciudat ca să tratezi în două proiecte distincte nişte trasee care sunt frânte de Bulevardul Unirii deşi recuperarea lor identitară ar trebui să caute să refacă o legătură ruptă de Ceauşescu. Nu se ştie care sunt punctele culturale cheie (“ancoră” cum le denumeşte Mario Kuibuş) şi nici ce rol au ele în această strategie. Mi s-a spus că, de fapt, nici nu contează asta pentru că reglementarea PUZ se referă strict la spaţiul public – parcare, pavaje, trasee, detalii de amenajare la sol a străzilor şi pieţelor. Lucru accentuat de memoriile proiecteleor care vorbesc de redefinirea, restructurarea unei identităţi locale, nicidecum recuperarea ei. Ceea ce, sincer vă spun, sună fix la fel ca axa Uranus-Buzeşti, împotriva căreia se situează autorii PIDU. De aceea m-am intrebat pe ce criterii a fost emis avizul Ministerului Culturii in lipsa tuturor acestor date.

3. Argumentarea şi conţinutul 
a. M-ar fi interesat să aflu cum s-a determinat statistic nevoia de implemetare a măsurilor de trafic impuse, fie ele rutiere, fie pietonale. Nu există sau, cel puţin, nu am găsit interogări şi statistici sociologice din care să aflăm cine vrea să meargă pe jos, pe unde şi de ce nu o face în prezent. Nici traficul autoturismelor nu are astfel de căutări. De unde am tras eu concluzia ca aceste PUZ sunt fix la fel ca axa Uranus-Buzeşti dar in sens invers. Acolo s-a tăiat spunând că rezultatul va fi descongestionarea arterelor centrale (Victoriei si Magheru – Bălcescu – Brătianu) lucru care vedem că nu s-a întâmplat. La fel, nu a existat un calcul anterior. Aici se face la fel însă invers, suprimând un trafic auto fără a a estima corect rezultatele. Motiv pentru care am contestat nu atât utilitatea Podului Calicilor (pietonal) cât efectele pe care le va produce în traficul deviat suplimentar pe splai. Faptul că vor exista denivelări pentru limitarea vitezei va rezolva problema pietonilor, sigur. Dar cred că va produce nişte ambuteiaje infinit mai mari decât cele prezente pentru că nu putem garanta că oamenii vor renunţa la maşini. 

b. De obicei sunt sceptic atunci când văd proiecte cu ilustraţie flamboaiantă, cu maximă aglomerare de oameni fericiţi care fac numai lucruri frumoase în spaţiul public. Din experienţă, cred că astfel de ilustrări sunt menite de cele mai multe ori a lua ochii celui căruia i se prezintă spre aprbare proiectul cu pricina. De multe ori în spatele unui grup de prieteni entuziasti care-şi fac selfieuri pe vreun pod propus în ilustrarea acestuia se găsesc probleme tehnice ori de nerezolvat ori la nişte costuri care nu le fac rezonabile. Mai ales în final când, neexistând o prognoză corectă, rişti să constaţi ca nu trece nimeni pe acolo doar pentru că aşa ai decis tu ca proiectant şi ai ilustrat ca atare. De aceea am întrebat pe ce se bazează acest optimism din moment ce nu există niciun studiu de sondare preliminară care să ne ajute să înţelegem prihologia şi sursa publicului utilizator. Căci eu gândesc poate simplist şi afirm că nu există vad acolo unde nu există două puncte de interes A şi B între care pietonul să aibă interes să meargă sau acolo unde vadul nu este creat printr-o specializare anume (cârciumi grupate în Centrul Istoric de exemplu sau, în trecut, concentrarea pe străzi a unor magazine cu specific clar – consignaţii, materiale de construcţii, rochi de mireasă, ceea ce ar fi cumva un proto-mall în aer liber). 

c. Nu am fost atât de preocupat de tăierea arborilor pentru că, exceptând situaţiile când ar fi vorba despre arbori multiseculari, plantaţi de vreun important personaj istoric sau sub care s-ar fi întâmplat vreun eveniment special (să zicem că a fost spânzurat vreun haiduc de crăcile lui – exagerare evidentă), dacă nu ar afecta vreo parte de concepţie din vreo amenajare proiectată precum cea din Cişmigiu, atunci vorbim de o resursă regenerabilă. Dar nu ştim dacă ne aflăm în vreuna dintre aceste situaţii, iarăşi, din lipsa unui studiu istoric. 

d. Mă deranjează atunci când mi se vinde un produs care este împachetat cu nişte etichete iar conţinutul nu corespunde promisiunii acestora. Cred că nimic din ceea ce este prognozat şi prezentat în proiectele acestea nu are o garanţie că va produce efectele nobile urmărite. Singurul beneficiu clar va fi că se vor putea cheltui bani europeni pe nişte parcări subterane care, se spune, ar elimina maşinile de la sol. Trebuie spus că multe dintre maşinile de la sol aparţin locuitorilor zonei care, având în vedere epoca în care au fost construite imobilelele lor (pe care vrem să le “recuperăm”) nu au cum şi nu vor avea niciodată cum să-şi creeze spaţii de parcare de reşedinţă. Dacă aceste parcări ar veni într-un pachet care să arate că, printr-o măsură administrativă oarecare, aceste maşini ale rezidenţilor vor fi absorbite în aceste parcări atunci poate că aş avea mai puţine dubii. Aceste proiecte sunt însă unele comerciale în final iar parcările de la Universitate n-au rezolvat problema absorbţiei maşinilor de suprafaţă chiar dacă ele nu sunt ocupate la întreagă capacitate (cum e cazul şi la magazinul Unirea). Mario Kuibuş a şi spus în mod corect că aceasta ţine de o politică de management clară a spaţiului public din partea primăriei. Vedem că aceasta nu există şi nu va exista pentru că traficul auto este restricţionat teoretic în Centrul Istoric dar totuşi nu prea, maşinile taximetriştilor tind să aglomereze trotuarele şi chiar banda 1 a bulevardului Brătianu pe la Piaţa Romei şi aşa mi departe. De aceea sunt sceptic în privinţa argumentaţiei în raport cu beneficiile profeţite. 

Poate că ar mai fi lucruri de spus dar mă rezum la atât, nu ştiu cât de clar am putut să mă fac în discuţia directă. Oricum, nu contează, planurile au fost deja aprobate ieri, 26.01.2016 … E posibil si sa nu am eu deloc dreptate.

9 comentarii:

  1. O să vezi că și eu scrisăi ceva asemănător (cu altă referință). Am un singur amendament la cele scrise de tine, respectiv în ce privește arhitectul șef. Fără a intra în multe detalii, continui să cred și să afirm că un arhitect șef are multe de spus, la modul real, despre ceea ce înseamnă urbanismul. În altă ordine de idei, atunci cînd odioșenii ca cele aprobate (sau puse în practică pe Splaiul Unirii ori între Romană și Unirii) trec prin mîna unor arhitecți, dă-mi voie să am mari îndoieli asupra capacității REALE a arhitecților de a-și face meseria. Mie îmi seamănă, tot mai mult, a prostituție intelectuală, de frica privării de contracte. Restul, studii, cercetări, analize.... cui îi pasă dacă noi propunem, noi avizăm și noi construim?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu contest ca arhitectul sef are multe de spus. Eu afirm doar ca, din textul legii urbanismului, asa cm a fost modificata recent (s-au introdus mai multe articole despre institutia arhitectului sef pe fondul lipsei aproape totala a referirilor la aceasta functie anterior)nu rezulta ca are acea autonomie profesionala ca sa putem sa-l felicitam sau sa-l blamam pentru ceea ce apare prin oras. Indiferent cate are de spus, pana la urma nu este decat un sef de serviciu care are privilegiul sa fie subordonat direct primarului.

      Ștergere
  2. Sînt prea ocupat ca să găsesc surse de trai, dar majoritatea acestor documente pot fi atacate și întoarse pe dos în instanță. Legislația care fundamentează relația dintre cetățean și autoritate, în materia, urbanismului, nu se limitează doar la legile urbanismului și construcțiilor. Mai apare legislația de mediu, mai este legea administrației publice locale.... mai sînt și altele

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Corect, asta am spus si eu. PIDU pare sa se sprijine pe legea administratiei publice locale si nu pe cea de urbanism

      Ștergere
  3. Ce poate fi atacat in instanta ? PUZ-ul ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Unul dintre motive este ca nu-si atinge functia de reglementare a modului de construire in teritoriul definit pentru ca nu spune nimic despre parcelele adiacente strazilor in sensul ca ce si cum se poate construi acolo. Nu mi-e clar nici daca aprobarea conduce automat la abrogarea prevederilor de urbanism in ZCP unde se insereaza sau doar extrage un teritoriu distinct din acestea. Cum nu cred ca pot exista simultan doua reglementari de urbanism in vigoare care trateaza acelasi loc in spatiu in mod diferit.

      Ștergere
  4. da. eventual pe multe motive. există și legislație de mediu, există și altele. Un PUZ este mai mult decît un desen și suma unor studii de arhitectură... bună oară,dovedirea modului în care s-a făcut consultarea publică

    RăspundețiȘtergere
  5. uite, o abordare noua în înțelegerea relației dintre electorat și aleși.
    este un precedent mai mult decît interesant

    http://curierulnational.ro/print/245821

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multam! Interesant de stiut. Cam asta spuneam si eu aici ca, pentru ceva atat de constrangator cum e o strategie de dezvoltare a localitatii, ar trebui un referendum local.

      Ștergere