joi, 13 octombrie 2011

Paul Gottereau pentru Gr. Sutzo

Stiu ca e nepotrivit sa spui Palatul "Şuţu" pentru ca de fapt numele ar avea alta origine si ca ar trebui sa spunem "Suţu". Familia ar fi Soutzo dar are mai multe feluri de ortografiere: Sutzo, Soutzu ... cine stie cum altfel. Deformarea numelui e insa destul de veche - ca proba am gasit un document din anul 1869 (evident la Arhivele Nationale Directia Municipiului Bucuresti, fond PMB Tehnic) care foloseste prima forma pe care am folosit-o si eu. Este vorba despre un teren viran al lui Gr. Şuţu pe care un chirias dorea sa faca o ghereta unde sa vanda paine si fructe. Iata extrasul:


Subiectul acestei postari este insa sera facuta intre cele doua turnuri octogonale de pe latura de sud a palatului, sera care exista si azi. Nu am o poza proprie (inca) asa ca folosesc clasicul Norc .

Si acum poza mea, facuta azi 14.10.2011


Am gasit cererea de autorizare semnata de Paul Gottereau pentru Gr. Sutzo si plansuta cu desenul acesteia. Un lucru minor pentru care nu te-ai astepta sa se fi "deranjat" un arhitect al Casei Regale. Anul era 1886.


A se vedea si planul de amenajare a Pietii Ospelului Comunal din 1913 (pe care l-am mai folosit la postarile despre Mazar Pasa) care indica atat prezenta serei in locul ocupat si azi cat si forma deformata a numelui proprietarului palatului, actual muzeu.




Am si de la Radu Oltean pozele lui Szatmary facute catre si din Turnul Coltei dar, evident, acestea fiind mai vechi, nu surprind si aceasta mica structura metalica. Ele au coexistat doar doi ani, aproape trei, pana cand turnul a fost demolat.



Posatarea este in onoarea lui Raiden si a lui Popescu ce au avut amabilitatea sa-mi atraga in mod corect atentia ca am deviat un pic de la obiectul blogului :)
Si pentru Dan Rosca ce sta si scrie la o carte legata de Coltea ...

In schimbul acestei informatii, poate imi spune si mie cineva cand s-a montat copertina metalica la peronul de onoare al palatului/muzeului si in baza caror documente istorice.

PS:


Pentru ca Popescu m-a intrebat despre rarunchii acestei mici constructii, am pus imaginile de mai sus, extrase dintr-un proiect de autorizare al unei sere la proprietatea Pillat din strada Romana nr. 4, asa cum era aceasta in 1913. Se vede scris limpede ca in subsol era "caloriferul" adica locul unde se afla o soba ce nu e foarte limpede cum elimina fumul desi cosul este reprezentat pe plan. Elevatia, la fel ca in situatia de la Palatul Sutzo, nu arata cum se incadra cosul de fum in volumul ediculului. La palat, se pare ca era/este incastrat in zidaria de langa turnul octogonal e sud-vest dar nu stiu cum iesea el la cornisa caci astazi nu se vede nicio urma a sa. Deci intrebarea la raspuns e "Da!" :)

9 comentarii:

  1. Când văd acest scris... îmi vine să mă apuc de caligrafie, asta pentru că am un scris de nici eu nu-l înţeleg. Noroc cu PC-ul şi scrisul "de tipar".

    Ce bune ar fi nişte poze şi "pe dinăuntru".

    RăspundețiȘtergere
  2. tu ai zis in descrierea blogului ca "din cand in cand" te vei abate de la drumul principal :)...stii cumva daca pivnita era doar spatiu de depozitare sau existau si ceva instalatii pentru sera?

    RăspundețiȘtergere
  3. @Bibliotecaru: E unul dintre exemplele prin care ne dam seama ca pe masura ce progresam putem vedea regresul :)
    @Popescu: Pivnita era locul unde era probabil un godin ce producea caldura necesara serei. Probabil si un loc unde erau tinute cateva unelte de gradinarit, de ce nu? Ti-am pus imagini cu o alta sera pe care o aveam, cu aproape 30 de ani mai noua. Acolo e explicit. Din pacate nu-mi dau seama cum functiona cosul de fum ca sa nu se vada.

    RăspundețiȘtergere
  4. Am găsit pe net nişte cărţi despre această scriere caligrafică, cu înflorituri. Şi acolo te învaţă cum să înveţi. Dar nu se opreşte aici. Te învaţă şi cum să faci ilustraţiile de început de capitol, cu porumbei şi filigran.

    Astăzi cărţile sunt lipite cu lipici. În momentul în care iei o carte şi ai deschis-o la mijloc, ea capătă aspectul de "carte veche", nu se mai închide perfect pentru că acel clei se despică şi, dacă insişti, rămâi şi cu foile în mână. Alte edituri prind cărţile cu capse. Acestea sunt mai rezistente, dar nu cu mult. Cărţile vechi însă sunt cusute, au întărituri de pânză, sunt îmbrăcate în piele, au foaie cartonată specială pe copertă... miros altfel, totul e diferit.

    Mult timp am visat să deschid o editură numai pentru a face cărţi de lux, bogat ilustrate, cu hârtie specială care, chiar şi când se îngălbeneşte, arată frumos... Soarta nu a fost atât de fericită încât să-mi îndeplinesc acest vis.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Bibliotecrau: puteti lasa un link spre una dintre invataturile alea? Ar fi interesant, ca sa nu scormonim daca aveti una deja filtrata.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Adrian_
    Cam în spatele vechiului Spital Colţea se gǎsea Piaţa Şuţu, o proprietate a familiei Şuţu. Piaţa era la întâlnirea strǎzilor Sfinţilor (azi Colţei), Polonǎ (azi, tot Colţei) şi Scaune şi era alcǎtuitǎ dintr-un han şi câteva prǎvǎlii aşezate de o parte şi de alta a unei piaţete comerciale.
    La acest loc se referǎ documentul din 1869.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Dan: da, asa este, acolo era acea proprietate Sutu. Despre ea scrie si colegul meu Petru Mortu care tocmai si-a finalizat teza de doctorat cu subiectul hanurilor si comertului din mijlocul secolului al XIX-lea in Bucuresti. Chiar joi ne uitam pe planul pe care a localizat toate aceste puncte de comert si comentam impreuna ca acolo era subiectul acestui articol al meu :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Buna seara tuturor,
    Ma intereseaza foarte mult orice informatie legata de Sutu.
    Multumesc anticipat.
    Tel 0721.995.440

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu parere de rau, nefiind istoric, eu nu va pot ajuta prea mult pe subiectul acesta. Va sugerez sa incercati la Muzeul Municipiului Bucuresti, sa vedeti ce exista acolo ca informatie.

      Ștergere