Astazi e ziua educatiei cica.
Eu zic ca nu mai exista educatie in tara asta. Un sistem de invatamant, bun sau prost, asta s-ar putea sa consideram ca mai exista. Educatia insa ...
Pai cu ceva vreme in urma am filmat niste gingasi copii (vezi prima poza si primul filmulet) care se chinuiau sa rupa o portiune dintr-o imprejmuire a locului de joaca. Asa, de plictis. Poate vom fi tentati sa spunem ca sunt niste copii si n-au discernamant. Dar atunci unde sunt parintii? De ce sunt singuri pe maidan daca se poarta asa? In alte tari vestice, copilul nesupravegheat, singur pe strada la o varsta mai mica de 13 ani e subiect de ancheta si amenda zdravana pentru parinti.
Ziele trecute eram cu copilul in parc dupa iesirea de la gradinita. Ca in multe alte dati si-a facut aparitia si un stol de copii conlocuitori. Vreo sase puradei cu varste intre 4-5 ani si 9-10 ani aproximativ. Am stat sa ma uit cum se joaca. Vorba aceea, sunt copii si n-au discernamant. Jocul lor arata insa societatea din care provin. Adica jocuri agresive, cu smucituri, picioare in spate, calaritul haotic al tuturor aparatelor pentru a le testa la maxim rezistenta. Injuraturi si amenintari :"Daca-ti ard o palma mirosi pe jos!". Sau ceva aproximativ. Cred ca un copil de 5-6 ani nu e atat de creativ daca nu a auzit asa ceva in familie sau in cercul sau social. Poate e de inteles, asa sunt tiganii crescuti spre supravietuire - cu tupeu, cu agresivitate, cu nepasare totala fata de mediul social. Ce-or deveni astia cand vor fi mai mari, in nu mai putin de 10-15 ani? Ca nu mai e Militia pe strada sa te ia la ciomege daca nu poti sa spui unde muncesti, nu-i asa?
Dar sa nu credem ca nu suntem incet incet asimilati. Caci daca va uitati in filmuletele celelalte nici "ai nostri" nu sunt mai putin salbatici. Langa blocul meu e un tarc cu caini comunitari. Ma enerveaza cu harmalaia lor dar imi dau seama ca ei n-au nicio vina. Animalele pe patru labe n-au nicio vina caci sunt intotdeauna provocate si agresate de animalele cu doua picioare. De la varste fragede. Agresivitate necontrolata de nimeni. Daca ne ingrozim ca vedem azi stiri cu injunghiati si impuscati de nu le mai tinem numarul, daca ne amuzam ca apar azi afise in care suntem intrebati de diferentele dintre o vaca si un consumator de etnobotanice, la ce credeti ca ne asteptam in viitorul nu prea indepartat? Noroc ca mai exista cate cineva milos care se gandeste la soarta loazelor fara bacalaureat care trebuie neaparat sa ingrase universitatile in orice conditii ... Cred ca astia sunt aia care se aud hahaind sub balconul meu si batand tare din palme sa nu se prabuseasca cumva de ras in jurul dozelor de bere necesare bunei dispozitii. "Fiarba berea-n cupe, crapa-se samanta!" Mare viitor!
Mi-e groaza cand ma gandesc la viitoarea tara a copilului meu. Noroc ca in acelasi timp ma gandesc serios sa-i dau toata educatia posibila ca sa fie in stare sa plece naibii unde o vedea cu ochii acolo unde inca mai exista civilizatie, cat o mai exista.
Hai, la multi ani educatio !
PS: am scris "educatio" cu minuscula sa nu se creada ca e un nume al celor implicati in povestirea de azi :) Aveau parintii mei niste vecini buni in urma cu cativa ani care se chemau: Diagrama, Asistenta, Danemarca, Facultatea, Interventia, Medalion ... Pe bune! :)
Foarte interesanta tema. Imi place cum ai spus, la sfarsit, in legatura cu copilul, "sa-i dau toata educatia posibila". Insa nu e neaparat nevoie sa plece, daca ii dai toata educatia posibila si daca o sa aiba si putin (mai mult) noroc, ceea ce ii doresc. Nu va pleca daca isi va putea face aici o Romanie mai mica, a lui si a cercului de colegi, cunoscuti, prieteni, in care sa se simta bine. Nu-ti face probleme prea mari, pentru ca nu va interactiona decat accidental cu cei pe care ni-i arati tu sus, si va invata si cum sa-i evite cat mai mult cu putinta. Acum viitorul lui depinde de tine si de cum i-l proiectezi tu si cat investesti in el. Sunt sigura, dupa cum te cunosc, ca vei baga in educatia lui atata imaginatie, bani si timp cat sa aiba un viitor frumos indiferent cum va arata tara asta. Plecarea trebuie sa fie ultima solutie. Pentru ca afara, oricat de realizat ai fi, traiesti totusi o drama a dezradacinarii, pe care o simti aproape permanent.
RăspundețiȘtergereMai sunt parinti care spun: "Vai, saracul copil, sa nu il chinui cu invatatul" E o gandire gresita. Daca ii oferi pe langa educatie si timp de joaca si alte recompense, totul bine dozat, nu numai ca nu va simti munca, ci ii va face placere sa o faca.
M-am intalnit azi cu o fetita de clasa a cincea si mama ei, care mi-au spus mai intai ca m-au vazut pe la Fest. Enescu. Fetita face pian. Am stat putin de vorba si mama mi-a spus fericita la un moment dat: "Stiti? Anul asta nu am putut sa o pacalesc sa iau bilete doar la doua-trei concerte la festival. M-a rugat sa ii iau abonament si a mers zilnic la concerte. Nu stiu cum a rezistat. Doar la Mahler era sa atipeasca putin, in rest a fost numai ochi si urechi". Iti imaginezi ca atunci cand auzi asa ceva despre un copil esti fericit, chiar daca nu e al tau. Si parca nu mai vezi viitorul Romaniei in negru... Daca nu cumva... copilul acela va pleca. Sper sa nu. Cum imi doresc ca si copilul tau sa ramana, in aceasta Romanie, speram totusi mai frumoasa, langa voi, parintii, si pentru noi toti.
Uneori lasa de dorit
RăspundețiȘtergere@Lilick: ma bucur ca mai ai o doza de optimism. Eu sunt mai reticent si mai sensibil poate la realitatile imediat inconjuratoare. Ma bucura exemplul fetitei pe care mi l-ai dat. Din pacate eu nu cred ca va putea evita contactul cu lumea agresiva pe care eu o descriu. Ieri, tot in parcul de care spuneam, am un alt exemplu pe care nu l-am evocat. Stateam de vorba cu un prieten si o supravegheam pe fiica-mea de la vreo 30 de metri de locul de joaca. Am vazut ca gesticula si ca un parinte ce supraveghea de aproape. Ce se intamplase: baietlul lui de 4 ani nu dorea sa o lase sa urce si ea pe cadrul cu franghii spunand-i sa se dea la o parte. A mea i-a replicat ca nu e numai locul lui de joaca iar ala a contrazis-o spunand ca e locul lor (cum fac copii uneori). A mea o tinea pe a ei ca e locul tuturor copiilor (naivitate copilaroasa alimentata "gresit" de mine in timp) drept care acel copil i-ar fi replicat ca "e facuta din balamuc" (asta a retinut ea) ceea ce a facut-o sa vina in fuga la mine cu para. N-am vrut si nu vreau sa-i stimulez pornirea asta de a incerca sa rezolve prin mine sau maica-sa unele dispute asa ca am trimis-o sa-i spuna aluia mic ca nu-i vina lui ca are parinti neglijenti care nu stiu sa-l educe. Asta gandindu-ma ca poate ala aude si se simte cumva. Am vazut insa ca ala parea foarte amuzat de insistentele justitiare ale fiica-mii drept care ea s-a si intors in fuga sa-mi spuna ca ala mic iar i-a spus chestia cu balamucul si ca i-a si suflat cu un fel de trompeta inspre ea. Recunosc ca m-am enervat un pic si m-am dus sa-l intreb daca stimuleaza comportamentul agresiv a l odraslei. Pot sa spun ca omul era destul de mirat; era vorba doar de un copil de 4 ani! Deci normal sa se poarte asa. Probabil ca pentru ala de 4 ani e normal, nu neg dar el ca parinte ar trebui sa-l tempereze. A mea, la 4 stia ca daca un copil vine langa ea cand se da in leagan, isi scurteaza voluntar sesiunea ca sa poata se dea si ala. Poate gresesc ca am invatat-o asa caci e frustrant pe urma sa vezi ca daca esti civilizat ti se usureaza apoi toti in cap ca unui "prost". Asadra nu poti evita contacte cu mitocanii decat daca ai foarte multi bani si iti permiti izolarea. Si nici atunci n-ai certitudini. Daca tot vorbeam de violente, exeplul taximetristului injunghiat ilustreaza ce zic. In masina lui s-a gasit un topor in portbagaj si niste cutite in torpedo. Adica el, prevazator, isi facuse un arsenal ca sa "se protejeze" la nevoie (sau poate doar era el agresiv si provocator). Uite ca nu i-a servit prea mult, de ce i-a fost frica n-a scapat ...
RăspundețiȘtergere@Dana: multumind pentru vizita pot sa afirm si eu ca blogul meu lasa cateodata de dorit. Dar sper ca nu despre asta era vorba in constatare nu :) ?
RăspundețiȘtergereViitorul suna bine!:D Imi place atitudinea lui Lilick, si eu sunt in principiu impotriva plecarii din tara, pentru ca astfel se raresc randurile celor ce lupta sau construiesc o Romanie normala dar pe de alta parte este de inteles fiindca fiecare are dreptul sa aleaga si sa/si traiasca viata cum si unde crede de cuviinta. Cantitatea de "animale cu 2 picioare" este insa infiorator de mare, si in crestere...ceea ce nu poate conduce decat la scepticism pe termen lung in privinta sanselor de normalizare in aceasta tara... Care totusi speram sa se produca in timpul vietii noaste:D
RăspundețiȘtergereIn privinta numelor cel mai incantat sunt de Diagrama. Deja am trecut in metafizic...:)
@Chent: Jur ca numele alea nu sunt inventate! :)
RăspundețiȘtergereRandurile alea sunt rarite mai ceva decat o "plasa de Buzau" folosita pe post de ciur pentru pietris ...
Adrian, nu te mai gandi ca daca ii dai o educatie frumoasa esti fraier sau ea o sa fie o fraiera mai tarziu. O spui la manie, la nervi, si te inteleg. Dar nu e asa. Va avea alte avantaje pe care un copil needucat nu le va avea. Refuz sa cred, si chiar nu cred, ca o educatie frumoasa si sanatoasa nu mai e deloc, deloc, o garantie pentru o viata mai buna mai tarziu. Intr-un fel si tu o spui, numai ca nu crezi ca viata aceea buna mai poate fi candva aici. La nivel general poate nu, tocmai de aceea vorbeam de o lume, o Romanie mai mica, a ei, asa cum o veti proiecta impreuna.
RăspundețiȘtergereBineinteles ca nu trebuie izolata. Dar crezi ca nu invata si din exemplele astea negative ceva, daca i le explici? Tot spre binele ei e asta, sunt lectii necesare. Invata ce nu e bine si frumos sa faca, dar la o adica, stransa cu usa, va sti si sa dea o "palma". Ia-o asa, ca sa vezi pozitiv.
@Chent, pai da, trebuie sa ne gandim si la Romania. Nu de alta, dar si daca pleci cu gandul sa nu te mai intorci niciodata, tot roman esti, si o Romanie irecuperabil distrusa te afecteaza si pe tine. Si spun asta, in modul cel mai concret. Imi spunea un prieten care sta de zeci de ani la Paris ca ceea ce se intampla acum cu tiganii afecteaza si cei mai civilizati romani. Si psihic, dar si concret, in plan social.
Nu stiam ca taximetristul injunghiat avea asa... armament in masina. Pai atunci se prea poate ca el sa fi avut un comportament provocator, stiind ca e "asigurat". Sau... de ce ti-e frica nu scapi.