DU-MA ACASA MAI TRAMVAI!

Pentru ca Hungrymole este preocupat de Rahova si pentru ca tocmai a scris despre un stupid accident de tramvai din zona, ii dedic un tramvai.


Electric, model 1891, trasura de iarna, pentru ruta Izvor - Rahova.  

De la Arhivele Nationale - Directia Municipiului Bucuresti,fond PMB Tehnic, dosar 5/1891
INFO SUPLIMENTAR din acelasi dosar:

VAGONUL ARDEA SI ASPAZIA SE PIEPTANA. N-am gasit alta rima ...

http://acuvio.blogspot.ro/2012/08/aspazia-cojocaru-funny-picture.html

"Deci decat atat"

si later edit:
o poza a unor baieti din strada Cameliei 16. m-au pisat sa ii pozez desi nu aveam cum sa le transmit poza. asa ca am facut un blog special pentru asta.

Usile de duminca 5

Am vazut in urma cu ceva vreme niste usi interesante la, evident, Usierul de serviciu. Pareau ceva nou. Ele erau de fapt o interpretare a curentelor Art Nouveau si Art Deco. M-au dus cu gandul la aceasta usa din bronz de la Bellu:

Care a fost realizata de atelierul acesta:


Alaturi de cavoul cu aceasta magnifica usa mai exista o lucrare a acelorasi artisti in bronz:

Numai ca ar trebui vazute repede pentru ca in cativa ani de aici au disparut multe din barele de imprejmuire ca si frumoasele frunze de palmier ce ornau candva aceasta imprejmuire ... Pe usa din prima imagine scrie: "rugati-va pentru ei". La cum a "evoluat" societatea romaneasca eu as spune sa ne rugam pentru noi.

DEMOCRATIA, GITENSTEIN SI REVOLUTIA FASAITA

Cică azi-mâine vine un băiat de la Washington sa vada dacă trebuie sau nu să ne scadă nota la purtare fiindcă am vrut, mulţi dintre noi, să scăpăm de un dictator (al cărui caracter probabil că e evident şi pentru un idiot). Nu sunt singurul care simte un disconfort faţă de motivaţia invocată pentru această vizită. Ca să nu mai spun că dacă problema e atât de gravă nu înţeleg de ce nu vine secretarul de stat ci apare "decât" un adjunct. Ţară de mâna a doua sau ce? 

Ne spunea dl. Ambasador Gitenpârţ că stăm bine cu democraţia din moment ce sunt unii oameni care protestează în stradă la frig crâncen şi totuşi nu-i împuşcă nimeni precum în Siria. Ăsta e standardul de “optimism” american, l-au preluat destui în presă. Acum, mă aşteptam ca după atâtea trompete care au afirmat zilnic că la noi e o lovitură de stat, să se aplice din nou standardul democraţiei americane. 

Dar degeaba am căutat vreo declaraţie, a băiatului ăluia care-şi zice ambasador, care să-i spună purtătorului de tricou bleu, din casa aia de un prost gust monstruos şi cu pretenţii de sediu de campanie, că n-are cum să fie lovitură de stat. Pe modelul sirian invocat in iarnă, dl. acela trebuia deja să-i fi spus până acum suspendatului că nu poate fi vorba de lovitură de stat până nu-l împuşcă precum pe celălalt în Libia. 
Ori al nostru e încă în viaţă şi mestecă bazaconii nestingherit, ba îl mai şi bagă televiziunile în seamă. 

Dar asta e clar că se poate întâmpla în România, un non-stat căruia îi scuipă oricine seminţe în cap, ba chiar şi pe propriul teritoriu naţional unde mai vin din când în când nişte “vecini şi prieteni” care îşi dau cu părerea dacă cetăţenii români ar trebui sau nu să participe la vot. Şi pentru că “cetăţenii” sunt fie prea aproape de stadiul de moluscă fie sunt din “intelighenţie” dar sunt unsuroşi rău. Ăştia din urmă  sunt demni del cel mai plenar dispreţ pentru că nivelul lor de cultură garantează faptul că înţeleg pe deplin situaţia deci aleg cu bună ştiinţă să manipuleze opinia publică. 

Nu cred că dl. Pleşu nu înţelegea că referendumul nu este despre “înlocuire” ci despre “demitere”. Demitere simplă, punct.

 

Dacă ne uităm cu mai multă atenţie la steagul pe care îl credeam revoluţionar, e posibil ca un pixel albastru să ne arate de ce suntem aşa. Pentru că dacă măreşti mult pixelul albastru se vede asta:  
sursa imaginii este: http://www.ofertemancare.ro/administrare/poze/Mamaliguta_61.jpg

Pe cand strazile bucurestene se pietruiau

Pe atunci, prin 1885, caietul de sarcini prevedea o garantie de 5 ani a pietrelor nu numai la spargere dar si la uzura. Material adus dintr-o cariera din sudul Frantei, despre care gasiiti vagi urme de informatii aici. Documentele puse de mine sunt ca de obicei de la AN-DMB. Acestea sunt dintr-un dosar necercetat anterior, din fondul PMB Tehnic, 41/1885

Apa trece, pietrele raman ... dar se toarna asfalt peste ele. Apoi apa nu mai trece; ramane in gropile din asfalt, la mult mai putin de 5 ani asa cum prevedea garantia la material din urma cu 125 ani ...

PS: mai multe detalii istorice regasiti in aceasta carte disponibila la www.dacoromanica.ro:

MARSEILLE, 1900

 Sursa documentelor: AN-DMB, fond PMB Tehnic, 1/1900