Jacques Elias si politia

Pe principiul "unde dai si unde crapa" am gasit intr-un dosar de autorizare din 1904 un proces verbal ce nu prea avea legatura cu subiectul meu de interes. E o chestiune de noroc sa dai peste o astfel de informatie ce este, cu siguranta, inedita. Daca veti cauta informatii despre filantropul Jacques Elias veti vedea ca nu s-a scris foarte mult. Ceea ce e un pic rusinos avand in vedere uriasa donatie facuta Academiei Romane. La fel se intampla si cu persoana Elenei Dalles care a donat aceleiasi academii banii necesari fundatiei pentru care s-a construit faimoasa sala Dalles din Bucuresti cunoscuta mai curand pentru Kilpirim decat pentru originile ei. A scris frumos despre sala si armyuser la adresa: http://armyuser.blogspot.com/2009/08/anul-1959-si-fundatia-dalles.html

Eu m-am hotarat sa scriu despre asta caci m-a impresionat articolul aflat la: http://www.bucurestiivechi.ro/?p=488

Asadar, am dat peste o "lucratura" a politiei pentru ca dl. Jacques Elias ar fi facut fara autorizatie lucrari la un imobil in proprietatea sa. Va dati seama :))? Un favorit al regelui, unul dintre cei mai bogati oameni din Romania cautat de politie pentru un asemenea "fleac"? Bine ca nu existau termopane pe atunci. A se observa faptul ca vina nu era de a fi facut niste reparatii fara a avea autorizatie ci faptul ca nu fusesera platite taxele ce ar fi fost aferente autorizarii. Iata textul alaturi de fatada catre Gabroveni a casei fratilor Alexandrescu ce prilejuia in 1904 respectivul raport politienesc:

Trebuie spus, legat de Dalles, ca pe planul de aliniere al strazii Gabroveni de la inceputul anilor 1890 se vede ca proprietatea Elias se invecina cu proprietatea Dalles. Nu stim totusi cu certitudine daca nu e o coincidenta de nume.

Pe planul de aliniere al strazii Lipscani vedem ca la nr. 82 erau proprietari fratii Elias. Initialele nu corespund cu Jaques Elias caci pe tatal sau il chema Menahem ... La fel de ciudat este ca numarul 80 nici nu figureaza pe acest plan desi e contemporan cu procesul verbal ce identifica domiciliul lui Jacques Elias ca fiind in Lipscani nr. 80. Daca va uitati cu atentie, intre numarul 78 (parcela pe care se afla casa ce a servit ca sediu de campanie a unui anume candidat la presedintie) si nr. 82 se afla doar fosta piata Sfantu Gheorghe. E adevarat ca planul din 1911 face corectia in acest sens, proprietatea respectiva avand,intr-adevar nr. 80.

O alta ciudatenie este ca procesul verbal se afla intr-un dosar de autorizare care ii are ca titulari pe fratii Alexandrescu iar numarul postal al acestora la strada Gabroveni era 39 in timp ce Elias se afla la 37 ... "colt cu Zarafi".

Asadar localizarea e relativ nebuloasa insa textul politiei ramane interesant nu?

Din aceasta categorie "unde dai si unde crapa" a rezultat si gasirea proprietatii Grigore Mora, personaj care da numele unei strazi dar despre care nu stiu nimic alceva. Asa cum am dat peste un anume Jules Borel ca fiind proprietar la un moment dat al casei din Eremia Grigorescu 3, casa clasata monument istoric drept "casa A.D.Xenopol". Peste acest Jules Borel am mai dat prin registre solicitand autorizatie in Calea Mosilor dar si in lucrarea lui Frederic Dame care-l identifica printre administratorii societatii de tramvaie din Bucuresti ...

Scoala din Bolintin Vale

In urma cu cateva zile am fost sunat de la Prefectura Giurgiu. Domnul care m-a sunat mi-a spus ca prefectura e ingrijorata ca acest monument istoric ar putea sa cada si ca are o expertiza care confirma ca e un pericol public. Cladirea e totusi monument deci eu eram unul dintre specialistii din lista publica ce ar fi putut "servi" la intocmirea unui studiu istoric ce ar fi putut fundamenta declasarea aceastei cladiri in vederea ... ati ghicit, a demolarii.


Acestea sunt fotografii facute in martie 2007


Acum, se intampla ca stiu situatia caci in urma cu mai multi ani am colaborat cu firma Gramon ce a avut proiect aici pentru o scoala noua. De atunci am spus ca nu e in regula, ca daca sunt bani de la minister pentru reabilitarea scolilor atunci ar trebui reabilitata aceasta frumoasa scoala din timpul lui Spiru Haret. Zarurile erau insa altfel aruncate asa ca am proiectat si eu la scoala ce se vede in poza a treia, pe terenul din spatele monumentului. O chestie cu trei clase, un hol, grupuri sanitare si o mica incapere pentru profesori. Nu prea m-am mai interesat de proiectul asta pentru ca aproape "imi luasem tzeapa" de la Gramon si a trebuit sa cam alerg cu caciula in mana ca sa-mi dea ridicola suma de 5 milioane (erau cam 200 de dolari daca imi aduc aminte ..). O mizerie, nici nu vreau sa-mi aduc aminte, ma bagasem totusi de placere in povestea asta pana la urma. Revenind, scoala s-a facut (nu stiu daca exact inconformitate cu ce am desenat eu) pana la urma si apoi s-a mai gasit finantare, dupa cum se vede, chiar si pentru o sala "Nastase". Scoala veche a ramas in picioare fara niciun interes aparent al autoritatilor pentru a o restaura.


Totusi, daca dai o cautare pe "Goagal" poti gasi un proiect de dezvoltare durabila a localitatii la adresa: http://www.undp.ro/download/LA21_bolintin%5Btown%5D_2004-ro.pdf



De aici rezulta niste intentii nobile dar ramase incremenite pe hartie. Fara sa stiu de asta eu m-am apucat cu ocazia telefonului cu pricina sa-i recomand domnului de la prefectura sa caute o finantare europeana caci se poate pe mai multe componente cu conditia sa se incerce. Si l-am mai asigurat ca, fiind impotriva convingerilor mele, nu numai ca nu voi putea sa accept sa fac acel studiu de declasare (am facut doua asemenea studii la viata mea dar pentru situatii extrem de limpezi) dar ca voi si vota impotriva acestei propuneri in CZMI. Iata ca un suport pentru o asemenea cautare de finantare ar fi existat dar nu s-a avut in vedere pentru ca a fost probabil uitata prin vreun sertar.


Revin la un comentariu pe care l-am facut la o postare a lui Raiden, la Rezistenta Urbana: http://www.rezistenta.net/2009/04/fost-odata-ministerul-industriei.html


Aceasta scoala de care vorbesc eu aici este in proprietate publica. Daca autoritatile publice vor sa demoleze un monument pentru ca nu mai indeplineste standarde de siguranta in loc sa aduca monumentul la o stare acceptabila atunci mai poti sa spui ceva unui privat care vrea sa-si aduca proprietatea la un standard de, sa zicem, eficienta termica? Si ca sa exemplific va pun doua poze ale unui grup de case din Sulina, singurul grup compact pe care il putusem identifica in 2006, octombrie. Iata ca in 2008 doua case erau deja "reabilitate termic". Putem sa le zicem proprietarilor ca n-au facut bine ca si-au izolat casele in felul asta pentru confortul si economia lor doar pentru ca noi consideram ca asa a fost distrus caracterul zonei? Noi putem dar ei cred ca ne-ar spune: "fugi domnule de aici, nu vezi ca prefectura Giurgiu a demolat pur si simplu monumentul aflat in proprietate publica !?"


Ar fi jenant as spune. Ca sa nu va intristez si mai mult nu pun si poza cu scoala din Sulina (aflata pe strada IV daca nu ma insel) care e in fix aceeasi conditie ca cea din Bolintin.

Fabrica de zahar de la Chitila

Alaturi de fabrica de zahar de la Sascut, acesta este primul obiectiv industrial din industria zaharului din Romania. Si totusi, in pagina primariei din Chitila nici macar nu este amintita la "istoric" si nici la "cultura" (http://www.primariachitila.ro/). Pacat. As vrea sa fac gratuit studiul istoric in vederea clasarii in lista monumentelor a ceea ce a mai supravietuit din vechiul complex de cladiri si probabil am sa-l contactez pe primar care are atributia, conform legii, sa ceara clasarea.

Istoricul este schitat in trecerea in revista a istoriei bancii Marmorosch Blank publicat de banca in octombrie 1923. De aici rezulta ca, alaturi de familia Bibescu, banca a contribuit substantial la dezvoltarea fabricii in 1898 cand aceasta s-a redeschis si recapitalizat dupa niste ani de inchidere. De redeschiderea fabricii a profitat chiar si Tudor Arghezi care s-a angajat aici ca laborant in acei ani. Aici a functionat inainte de 1990 Intreprinderea de utilaj si piese de schimb - IUPS Chitila care apoi a devenit UTREC (habar n-am ce insemna asta). Din cate stiu acum sunt diverse mici firme in fostele cladiri. Inurma cu 15 ani stiu ca mai exista baza cosului de fum ce apare in imaginile de epoca. Nu mai am informatii despre interior insa la strada se mai pastreaza imprejmuirea, pavilionul de poarta si inca un corp. Interesant este si partea din spate, catre lacul artificial Chitila, unde se afla cateva locuinte muncitoresti denumite "colonie". Acestea, ca ansamblu, ar putea fi la randul lor protejate, oricum sunt interesant de studiat. Din pacate n-am mai calcat pe acolo de 20 de ani ... In vatra satului exista un alt ansamblu ce ar trebui protejat - Scoala, Primaria, Biserica si Dispensarul. Nu mai spun de piesa principala a localitatii - fortul Kitila. Acesta este primul din seria fortificatiilor Bucurestiului, nu e in lista monumentelor si este sugrumat azi - ca imagine - de un mare Remat. Administrativ insa apartine de sectorul 1.

Paginile din istoricul Marmorosch Blank

Lectura acestor pagini m-a facut sa-mi dau seama de un adevar al zilelor noastre. Bancile de la noi sunt o gluma proasta, sunt niste camatari institutionali, niste institutii mai mult parazitare caci am senzatia ca traisec din comisioane si numai din dobanzi excezive, spoliatoare a unora ce ar vrea sa faca ceva cu capitalul. Citesti aceste randuri si vezi ca Banca Marmorosch Blank a faurit industrii in Romania si si-a bazat profitul si cresterea extraordinara pe investitii directe. Asadar aceasta banca detinea o treime din capitalul social al fabricii de zahar din Chitila in 1899 si adusese pe langa ea ca investitori diversi alti finantatori, inclusiv din Belgia. Banca a facut sa mearga fabrica si nu s-o puna pe butuci cand cei ce se imprumutasera initial - fam. Bibescu - erau in dificultati manageriale.

Imaginile fabricii la inceputul sec. XX

Din "Goagal" am si imaginea complexului, unde se vad si acoperisurile micilor locuinte tipizate, ieftine, din "colonie", langa malul lacului.

Despre 1909 si 1916-1918

O inedita imagine este postata la adresa:
http://www.muzeuldefotografie.ro/2009/12/bucuresti-1916-1918-rara-vedere-aeriana


Excelenta postarea respectiva. Am promis acolo ca voi atasa cateva imagini ce pot concura la completarea acelei fotografii aeriene. Iata-le:


Acestea sunt cererea de autorizare a unei extinderi a Hotelului Princiar si planul respectivei extinderi. Pe cerere, in coltul din dreapta jos, apare si numarul dosarului de arhivare la PMB. In acelasi timp, pe coltul opus, la Hotelul Palace, se solicita introducerea unui rezervor de pacura in subsol (nu mai atasez si planul acesta caci e irelevant).


Aici sunt planurile de aliniere pentru construirea noului sediu al Ministerului de Interne. Prima imagine e coperta dosarului si numarul acestuia in arhiva PMB. A doua imagine poarta semnatura lui Petre Antonescu din 1912. A treia imagine este un plan din 1914 care indica si strazi propuse spre deschidere. Imaginea aeriana invocata mai sus pare sa ne arate ca in 1916-1918 inca nu se intamplase nimic acolo in conformitate cu aceste planuri - imaginea postata este totusi la o rezolutie mult prea mica pentru a vedea unele detalii.
Am adaugat si planul sediului politiei de siguranta, dosar arhivat 1908 - 1909, ca urmare a descoperirii tardive a unei serii de posturi dedicate anului 1909. Mi-a facut placere sa le parcurg si am si comentat la : http://www.bucurestiivechi.ro/?p=166
A se vedea pe planul de aliniere din 1914 ca, desi fusese realizata cu 5 ani in urma, aceasta cladire ar fi fost deja subiect de demolare pentru punerea inpractica a noii alinieri preconizate. Fata de comentariile pe care le-am facut la adresa mentionata mai sus as vrea sa mai remarc faptul ca ministerele de justitie si cel de razboi erau localizate in 1906 de catre Frederic Dame la alte adrese decat cele descrise in acea postare.