duminică, 25 august 2019

O SCRISOARE PIERDUTĂ


Am găsit această scrisorică la AN-SMB, fond PMB General, dosar 98/1850. N-am reuşit să desluşesc ce scrie. Nici cui îi este adresată nu m-am prins, nu am înţeles decât că era pentru ceva prezident al ceva orăşenesc.

Textul e pe o hârtie pliată pe lungime.

Pe verso e multă caligrafie şi ceva desen de blazon în creion, sunt urmele plierii până la forma unui mic plic poştal, plierea asigurând închiderea cu sigiliu de ceară. E trecut acolo numele "andrisantului". Bineînţeles, nu are timbru căci astea au apărut prima dată în Moldova, abia peste 8 ani de la data acestei scrisori.

Am zis că e o scrisoare pierdută pentru că, în urmă cu 4 ani, încă eram primul cercetător al acestui dosar.

sâmbătă, 25 mai 2019

DESPRE ALEGERI (GREŞITE)

Fără să îl cunosc în mod real, deşi l-am întâlnit şi discutat personal cu dânsul, pot să spun că îl preţuiesc pe profesorul Radu Zlati, fost om politic. De aceea mi-am permis ca să critic propagarea unui mesaj tipic în perioadele electorale, mesaj pe care îl detest profund. Mesajul este întâlnit în cam trei forme distincte dar care bat toate în aceeaşi direcţie, anume că electoratul este unul amorf, captiv, constrâns doar de ce-i oferă în acest moment spectrul politic.

1. Votaţi răul cel mai mic !
2. Nu vă irosiţi votul!
3. Doar partidul X poate să învingă partidul Y!

Detest aceste mesaje pentru că eu mă consider stăpân pe votul meu iar votul meu exprimă ce gândesc eu nu ce-mi spune un sondaj sau altul că va ieşi la vot, indiferent de ce cred eu, într-o alba-neagra politică. Pe rând, explic cele trei ziceri.

1. Cică toţi sunt răi şi atunci, dacă te duci să votezi, fă-o alegând pe cel mai puţin rău. Păi nu cred în asta. Dacă te duci deşi nu ai cu cine vota, mergi şi exprimă-ţi nemulţumirea anulând votul! Dacă am fi mai mulţi care am face-o, ar rezulta mai clar treaba asta după alegeri, anume că nu există ofertă decentă. M-am dus la vot odată pe acest sistem şi am regretat profund apoi; mi-am zis că mi s-a uscat mâna votând Iliescu pentru a nu ieşi Vadim. De ce? Mai bine votam Vadim, măcar ar fi fost un harakiri decent. Acum merg şi anulez votul, aşa cum a fost şi la ultimele prezidenţiale când mi-era imposibil să votez Ponta iar Iohannis nu-mi inspira (şi nu-mi inspiră cu atât mai mult acum) nici cea mai mică încredere. Am măscărit buletinul de vot la turul doi.

2. Cum adică irosesc? Adică sunt subordonat unui joc la ruletă în care ştampilez la noroc, ca să iasă unul doar pentru că e împotriva altuia? Păi votul meu exprimă părerea mea, nu are cum să fie irosit pentru că ăsta este scopul votului, să comunice în final proporţia părerilor tuturor. Şi chiar irosită, e părerea mea şi ţin să o exprim. Ideea de "irosire" este insultătoare la adresa electoratului pentru că îl consideră un simplu servant al intereselor unora, adică este doar instrumentul de a aduce la putere pe cineva în dauna altcuiva. În realitate lucrurile sunt invers, cei ce sunt aleşi sunt servanţii celor care au ales, în proporţia cuvenită fiecărei pături de opinii sincere. E adevărat, pe de altă parte, că lumea votează de cele mai multe ori fără să înţeleagă ce votează, motiv pentru care şi campaniile electorale sunt atât de lipsite de onestitate, aducând în prim-plan teme care nu fac obiectul alegerilor respective – azi cele europarlamentare. Deci când îl auzi pe unul care a intrat în zona penibilului zbierând pe o scenă electorală cum îşi doreşte el să fie învăţământul din România când subiectul zilei este ce dracu' facem cu Europa, cu Brexit, cu Shengen, cu noua Comisie Europeana ... e clar că votul e irosit oricum. Dar măcar electorul să fie onest şi să voteze cu cine crede, chiar de-i singur. La alegerile anterioare mi s-a zis acelaşi lucru. Că îmi irosesc votul cu Mircea Diaconu. Că n-are cum să iasă fără partid în spate şi că, indiferent dacă s-ar alege, nu ar avea ce să facă de unul singur în Parlamentul European. S-a dovedit că nu numai că a avut el singur mai mult decât multe partide, chiar jumătate din voturile partidului care l-a umilit, dar în parlament a şi făcut lucruri pentru patrimoniul cultural pe care nimeni altcineva nu le-ar fi făcut şi nu le-a făcut niciodată. Unii l-au poreclit "Mister Heritage" şi sunt mândru că l-am ajutat cu votul meu să facă asta.

3. ORICARE partid poate să îl învingă pe un altul dacă primeşte suficiente voturi! Cum adică doar unul poate învinge, în sensul de predestinare!? Păi pe ce se bazează victoria acelui partid singular? Pe vreo forţă divină sau pe număr de voturi? Păi dacă pe număr de voturi, atunci acel partid poate la fel de bine să fie şi singurul care să poată pierde dacă, în ciuda sloganului şi a îndemnurilor de la punctele 1 şi 2, oamenii decid totuşi să voteze cu altcineva. Adică acest mesaj este doar o manipulare sau cel mult un mesaj din zona de tip "wishful thinking". O bătaie cu cărămida în piept, o aronganţă care prin ea însăşi merită să genereze respingerea unui astfel de partid. Să-l lăsăm să învingă cum ştie el, hai să votăm noi după cum ne îndeamnă conştiinţa şi să iasă cine strânge mai multă încredere!


Pe scurt, eu ies la vot ca de fiecare dată. Ca de fiecare dată am nemulţumiri şi am poate nişte aşteptări. Votul meu le va exprima pe acelea, chiar dacă voi scrie măscări pe buletinele de referendum. Nu votez după cum îmi sugerează sloganurile manipulatoare, nu votez după cum manipulează sondajele. 
Să fim noi înşine şi nu noi înşişi - dacă pot să sintetizez în felul ăsta!

joi, 28 martie 2019

CODUL PATRIMONIULUI CULTURAL CU OAMENI PUTINI

Maine e ultima zi pentru depunerea dosarelor de candidatura pentru posturile de experti scoase la concurs pentru finalizarea Codului Patrimoniului Cultural:

https://www.umpcultura.ro/ctg_3_oportunitati-de-angajare_pg_0.htm 

E al doilea apel si nu se inscrisese nimeni pana azi, desi am inteles ca macar pentru imaterial exista un dosar ce urmeaza a fi completat maine.

marți, 1 ianuarie 2019

ARHITECTURI PRIVATE 10



Sa incepem anul cu un semn purtator de noroc ... 
Buda era proiectata in 1881, pentru Palatul Directiunii Generale a Ministerului de Interne din strada Vestei, cu hartie inaintata de directorul de la acea vreme, C.F.Robescu. De fapt, asta era Palatul Postelor si Telegrafului, pe locul caruia s-a construit mai tarziu cladirea Creditului Funciar Urban, care a adapostit mai recent Universitatea Spiru Haret. 
Documentul este la AN SMB, Fond PMB Tehnic, dosar 19/1881.

vineri, 28 decembrie 2018

NIŞTE GRAJDURI BUCUREŞTENE 3

Din 1883, acesta este proiectul unui grajd care se afla pe o proprietate de la intersecţia străzilor Sf. Ion cel Nou şi Mămulari. Dosar aflat la AN SMB, fond PMB Tenic, dosar 12/1883.



Cum naiba să te cheme Mihalache dar, ca bărbat, să semnezi "M. Mimi" !?

sâmbătă, 22 decembrie 2018

TIMPUL TRECE

In urma cu aproape 8 ani (!!!), imaginam un traseu si niste solutii de inserare a unui transport eficient din Drumul Taberei, sustinand ideea ca metroul nu trebuie sa fie neaparat unul ingropat. Si credeam atunci ca o solutie rezonabila ar fi fost una de suprafata, cu intersectii marcate de statii cu ronduri ample de circulatie pietonala. Vad ca o astfel de solutie e destul de interesanta atunci cand o fac niste chinezi:


Prezentarea face parte dintr-o serie: https://www.msn.com/en-xl/northamerica/northamerica-life-arts/a-journey-round-some-of-the-worlds-most-impressive-traffic-circles/ss-BBRfUN2?li=BBKxJ6T&ocid=mailsignout#image=2 Intre timp, dupa cum anticipasem, metroul ingropat de Drumul Taberei cam bate pasul pe loc.

joi, 4 octombrie 2018

FLOTILA DE PE BEGA


Am aflat ca la Timisoara s-a inaugurat primul sistem de transport public pe apa. Bravo! 
Acest lucru s-ar fi putut face si la Bucuresti, in urma cu 135 de ani daca ... 
Nu e o afirmatie "la misto". Pentru ca am studiat aceste dosare aflate la Arhivele Nationale - Serviciul Municipiului Bucuresti, fond PMB Tehnic, dosar 41/1883 si fond PMB Secretariat, dosar 30/1889, le-am si integrat intr-un fragment din teza mea de doctorat. Acolo, la paginile 80 si 81 ziceam asa:

"Prin urmare, o intenţie mai veche dar transpusă în lege abia în 1865, anume de a rectifica cursul Dâmboviţei inclusiv pentru a-i asigura nişte cheiuri atractive imobiliar şi funcţionale din punct de vedere al circulaţiei, s-a văzut finalizată doar după două decenii. Mai mult, prima axă majoră a capitalei este rezultatul nu al unei gândiri strategice de urbanism pur ci ca o dezvoltare conexă rezultată din necesitatea prioritar tehnică de a asigura un curs regulat al râului Dâmboviţa, fără pericolul permanent al inundaţiilor şi pentru a asigura o mai bună salubritate a malurilor. Atractivitatea rezultată însă în finalul acestei operaţiuni majore s-a manifestat inclusiv prin mai multe intenţii private de a concesiona activitatea de navigaţie pe cursul râului în zona sa urbană. Solicitările datează din anii 1883 şi din 1899 , cele din 1899 fiind făcute chiar de către patru ofertanţi distincţi. Prima ofertă făcută lua în calcul faptul că lucrările de canalizare nu erau finalizate şi anticipa cu un an acest eveniment cu argumentaţia că în toate oraşele europene care au canalizat râurile ce le traversau existau astfel de servicii de transport, unul dintre exemple fiind cel al vaporaşelor “La Mouche” din Paris. Dacă luăm în calcul şi afirmaţia lui Frédéric Damé referitoare la faptul că deşi au existat opţiuni mai ample pentru cursul Dâmboviţei s-ar fi ales soluţia cea mai meschină , prin legile referitoare la cursul Dâmboviţei obţinem un tablou destul de exact în raport cu capacitatea administrativă a epocii de a pune în operă un deziderat de dezvoltare în concordanţă cu ceea ce se întâmpla în marile oraşe europene ce erau luate, într-un fel sau altul, drept model de dezvoltare."

marți, 31 iulie 2018

MATACHE MĂCELĂRITU

             

Dacă vezi această imagine şi apoi pe cea de alături, nu îţi vine parcă să te gândeşti la aceeaşi casă. Însă ea este o casă, mai bine zis a fost o casă pe vremea când se trăia în zona Pieţei Matache.



Nu poţi să mai faci azi diferenţa între cauze şi efecte.



Au apărut oare monştrii urbanistici şi arhitecturali ca un efect sau ei sunt chiar cauza (prin anticiparea lor de către unii)?



Am încercat şi voi încerca să caut nişte explicaţii printr-o serie de articole. Primul a apărut.

miercuri, 18 iulie 2018

AM GĂSIT DE CUVIINŢĂ SĂ DEMISIONEZ 2

Astăzi am depus la registratura Ministerului Culturii (aparent şi al Identităţii Naţionale) demisia mea din noua secţiune de evidenţă a noii Comisii Naţionale a Monumentelor Istorice în care fusesem numit prin ordinul de înfiinţare din 18 iunie 2018. Motivele erau mai multe şi iniţial le întinsesem pe două pagini. Am vrut însă ca să mai reduc din tonul polemic aşa că am încercat să selectez doar esenţialul. Vorbele nescrise îmi stau însă pe limbă ... 
Ataşez textul (pe care vă recomand să-l deschideţîntr-o pagină separată pentru o lectură uşoară):