De 23 August: unde "puii mei" se duce piatra cubica?

Place de la Bastille, Paris ... trafic intens dar piatra cubica rezista (ca sa parafrazez o reclama)!
Iata si situatia de azi 23 August de la Monumentul Eroilor Aerului: trafic intens dar piatra cubica ce a rezistat aproape un secol s-a dus dracului. Unii au naivitatea sa creada ca e inspre binele lor. Eu am tras linie si de acum astept implinirea a trei ani. Caci nu cred ca vor trece trei ani si asfaltul turnat pe Aviatorilor, de care unii se bucura spunand ca vor merge mai repede si mai bine (si poate ca vor putea face si vreo liniuta ceva ..) va necesita plombe ba poate chiar returnare pe alocuri. Cine isi aminteste ca in anii post revolutionari sa fi vazut utilaje si interventii la piatra cubica de pe Aviatorilor sau de pe Prezan? Eu pot sa spun ca de cand vietuiesc n-am vazut niciodata echipe de interventii la carosabilul din piatra cubica si am trait jumatate din viata "pe vremea cealalta"



Mai sus se vede mestesugul cu care a fost asezata piatra. Rafinamentul era chiar alternarea a doua nuante de piatra la fiecare trei randuri. Vi se pare ca in aceste conditii de preocupare pentru calitate"degradarea" de alaturi s-a produs asa, de la sine? Tot ce s-a intamplat in rondul pietei Charles de Gaulle (fosta Adolf Hitler, fosta Stalin) ca degradare s-a produs natural? Eu nu cred, eu cred ca s-a provocat special degradarea pentru ca pe fondul accentuarii tasarii inegale ca urmare a traficului greu care s-a permis in timp, cu autobuze din ce in ce mai masive si asa mai departe, sa fie "cerut insistent" de cetateni ca sa se asfalteze. Sa aiba si gura asfaltatorilor ce sa manance. Credeti ca in ultimii 50 de ani a fost vreo reparatie competenta la calea de rulare? Credeti ca aceste borduri de granit nu sunt din vremea lui Carol II?

Mai sus se vede in fundal o casa semnata de Duiliu Marcu in ton cu bulevardul pe care se afla. Adica e lasata sa se degradeze asa cum s-a intamplat cu calea de rulare. Si stiti de ce? Pentru ca cineva a cumparat-o cu gand s-o demoleze platind pe casa in sine de cam 8 ori mai putin decat pe terenul pe care se afla (bani grei!) ... Si cum demolarea nu s-a aprobat si, din contra, s-a cerut clasarea in lista monumentelor ... RAZBUNARE! ... oamenii par ca au lasat-o la pastrare. Poate se duce si ea precum casa din Kiseleff 37.

Revenind la piatra cubica, iata cum arata sectiunea prin strada la aceasta tehnica. Destul de rudimentar nu? Dar cred ca ieftin si eficient. Revin cu insistenta si spun ca eu nu imi aduc aminte in timpul vietii mele sa vad interventii la carosabil pe aceasta artera. Sunt unii care au senzatia ca mentinerea pietrei cubice este o chestiune estetica. Inclusiv primarul. Ba chiar proiectantii au venit cu ideea nastrusnica sa puna piatra cubica pe trotuare pentru a "castiga bunavointa" Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice !!! Ca sa zic ei ca pastreaza caracterul istoric ...

Ideea e ca piatra cubica e mai buna pentru ca:

- are durata de viata mai lunga- are costuri mai mici pe ansamblu la metru patrat (e o demonstratie facuta de UAR dar n-o am la indemana acum)
- pusa normal si nu pe dale din beton asa cum s-a facut in mod idiot in centrul istoric asigura o aerisire a pamantului dar si o infiltrare partiala a apei ceea ce permite o mai buna viata a arborilor de aliniament iar in centru istoric ar permite eliminarea umiditatii in exces ce altfel se va concentra in peretii din caramida ai caselor vechi
- daca e pusa in tehnica normala asigura o posibilitate mai buna de interventie repetata (mai usor si cu costuri mai mici, intr-un timp mai scurt) la retelele care se afla de obicei pe strazile mai mici cum e cazul si in centrul istoric
- atunci cand e cazul de reabilitare piatra e refolosibila caci e demontabila si, in plus, fiecare cub avand cate 6 fete acestea pot fi rotite la repunerea in opera daca suprafata initiala e prea lustruita - de unde rezulta un cost pe mp mult mai mic in durata de exploatare fata de drumul asfaltat
- in cele din urma are un aspect mult mai placut si cred ca din punct de vedere al acumularii de caldura e iar mai buna decat asfaltul pe timp de vara ... iar iarna nu produce crapaturi ca urmare a inghetului-dezghetului

Si ca sa nu aveti senzatia ca bat campii iata imagini din Franta, Finlanda si Lituania. As mai pune si de prin alte parti dar cred ca sunt suficiente astea.





N-am identificat prin text toate imaginile dar puteti sa o faceti prin intermediul numelui pozelor.

Care e totusi legatura cu 23 August?
Pai pe Aviatorilor se faceau inainte deplasarile de trupe si tehnica la parada militara in aceasta zi, fapt ce va fi imposibil de acum inainte. Cel putin nu cu senilatele ...
Iar intrebarea din titlu e totusi pe bune: unde naiba se duc toata piatra si bordurile din granit scoase de aici?

PS: si adresez o leapsa lui Raiden, Popescu, Hungry Mole, Radu Oltean si chiar lui Varujan Vosganian sau lui Liviu Jicman cu indemnul de a deslusi care e rostul economic al scoaterii pietrei cubice si care e drumul pe care-l ia materialul scos de acolo.
PS2: am extins leapsa si catre Mihai Voicu si catre bloggerii liberali prin Lilick (care mi-a si amintit de un articol aflat la: http://www.romanialibera.ro/actualitate/bucuresti/capitala-mutilata-la-suprapret-190906.html )

Casa berarului Oppler - din nou

Am mai postat despre aceasta casa o data, subiectul are eticheta "oppler". De atunci am mai dat peste datele de nastere ale casei. Si Dan de la Bucurestii Vechi (http://www.bucurestiivechi.ro/) stie ceva despre casa si stiu ca-l intereseaza asa ca postarea e si pentru el. Casa a fost facuta de Zoe si Ilie Zamfirescu. 1897 anul modificarii pe inaltime. Habar nu am de ce in scurt timp (post 1904 ante 1911) au si vandut industriasului Oppler. Initial casa trebuia sa aiba parter si etaj dar in cursul autorizarii s-au razgandit si au cerut un etaj in plus.

Se vede pe sectiune modificarea de inaltime pana la 15.50 m
Si un grajd s-a mai propus. Mai tarziu pe locul acestuia a functionat o carciuma.

I.C. Zamfirescu era consilier local asa ca banuiesc ca nu i-a fost greu sa convinga primaria sa-i acorde dreptul de a construi mai mult. Am vazut dosarele sedintelor de consiliu din 1898 cu totul intamplator caci m-am nimerit in aceeasi zi cu arh. Dan Ionescu la arhive, taman cand acesta cauta ceva in aceste dosare. Fascinant. Frunzarind anul 1898 am dat peste numele dlui I.C. Zamfirescu, un consilier care cateva luni a tras chiulul din greu caci aparea mereu absent. Nu prea isi puneau ei problema de cvorum oricum caci am vazut si sedinte tinute cu doar 5 membri prezenti. Dar cand prezida Gr. Cerkez banuiesc ca era suficient. Ziceam ca e fascinant caci majoritatea sedintelor erau consemnate a avea loc seara, in jurul orei 9 ! Si totusi pare ca erau mai eficient decat oamenii de azi caci lucrurile pareau gestionate foarte bine ...

Aici este referatul arhitectului sef care semnaleaza ca la Hotel Bristol cladirea s-a aprobat a fi mult mai mare deviindu-se de la regulament ceea ce ar permite sa se faca si casa dlui Zamfirescu la 15.50 m spre deosebire de cei 17.00 m de peste drum. Ce discutie despre inaltime ! :))

Nici balcoanele nu pareau a fi in regula dupa taietura cu rosu de pe plan dar s-au facut. Iata fatada la Piata Universitatii:

completare aliniere Academiei circa 1867-1870

Leapsa lui Raiden (ce nu-mi era adresata) pe art-deco

Chiar daca este un pic macelarita pe la tamplarii iar tencuiala sta sa cada mie tot mi se pare foarte elegant acest bloculet care, din cate stiu eu, e unul dintre proiectele lui Arghir Culina. Se afla in strada Jean Louis Calderon pentru cine nu recunoaste locul.

Asta as numi eu un exemplu de art-deco din Bucuresti. O cladire cu o structura rationala, de tipul celei moderniste/cubiste din perioada interbelica pe care se grefeaza unele decoratii ce joaca un rol definitoriu in definirea volumului sau in marcarea/accentuarea unor corpuri sau parti arhitecturale (accese, cornise, balcoane, parapete ale ferestrelor etc).

Altii ar include aceasta cladire din 1926 (I. Niga arhitect - cred ca ar putea fi tatal lui Traian Niga ce a activat in finele interbelicului si in anii '50-'60) in randul cladirilor art-deco caci lanternoul ce era cat pe-aci sa nu se realizeze din cauza refuzului initial al primariei de a autoriza acel element ar putea sa semene cu terminatia imobilului Chrysler din New York facut cu circa doi ani mai tarziu ... Ar fi doar o cautare cu lumanarea de asemanari totusi ... Cladirea exista si azi in strada Ion Ghica nr. 7 si a fost construita ca sediu central - Palatul Asigurarii Romanesti.
Desi se poate spune ca manifesta o oarecare tendinta spre un limbaj art-deco, aceasta este totusi o cladire de sorginte eclectica, mai curand cu elemente decorative din limbajul neoromanescului.

In general evit pe cat posibil incadrarea stilistica ferma atunci cand ma refer la o cladire, daca nu cumva expresia arhitecturala nu e suficient de evidenta intr-o directie sau alta.