GALANTARUL DE SAMBATA XIX

În 1875 se autoriza pe strada Lipscani, la nr. 65 de atunci, o modificare a prăvaliilor mai vechi (desenat cu negru, spre deosebire de partea nouă desenată cu roşu) pentru a genera această faţadă:

Din scara şi cotele din desen rezultă că uşile şi galantarele celor două prăvălii îngemănate erau uriaşe. Uşile trebuie să fi avut vreo trei metri înălţime astfel încât această construcţie parter avea de fapt o înălţime la cornişă de circa 6 m. Peste mai puţin de treizeci de ani aici era deja o clădire cu un etaj, cu faţada altfel compusă, având 7 goluri de fereastră la etaj, aşa cum se poate vedea într-o frumoasă colecţie de imagini ale străzii Lipscani strânse cu migală într-un articol de blog aflat la adresa aceasta: http://turistinbucurestiro.blogspot.ro/2014/02/lipscani-dinspre-selari-inspre-piata.html De aici am selectat şi imaginea de mai jos pe care am marcat locul galantarului din 1875.

Pe planul din 1895-1899 unificarea parcelelor era deja infaptuita; se citeste "63 si 65" pe locul respectiv. Planul de aliniere al strazii Lipscani era din 1886 iar pe acel plan adresele erau inca distincte. Mai trebuie sa precizez ca documentul de arhiva provine de la AN-DMB, fond PMB Tehnic, dosar 23/1875.

The Vellum Traceing Cloth Sagars Patent Broughton Works No Manchester

Sau una dintre primale hartii de calc folosite la noi in tara. Provine de la Arhivele Nationale - Directia Municipiului Bucuresti, fond PMB Tehnic, dosar 23 din 1875, fila 151.

Nu stiam despre ce este vorba asa ca am cautat un pic in goagal ca dupa papadie. Am dat peste foarte putin insa relevant e textul asta aici:  

"Samuel Dewhurst was head of company of textile finishers and became a Councillor, then Alderman of Salford Borough Council. Samuel was born in Salford on 18th June 1826, the son of Samuel and Mary Dewhurst. He was Christened at the Grosvenor Street Chapel, Piccadilly, on 29th November 1826. He married Anne Ainsworth Lee, the sister of Henry Lee MP and at the time of his death, they lived at Sorrel Bank on Eccles Old Road, Pendleton. They had one son, Samuel Sagar, who was born in September 1856, but tragically he died just before his 19th birthday in September 1875. Both were worshippers at Richmond Congregational Church, where Samuel was a Deacon. Samuel's father established a textile finishing business in the 1820s, which was situated on the River Irwell at Dawson's Croft, Greengate, Salford. They were described as "dressers, dyers, calanderers, finishers and embossers". The 1841 Manchester and Salford Directory records "Samuel Dewhurst, Davison and Co. of Lower Broughton. It is not certain when Samuel took over from his father, but the Post Office directory of 1858 refers to "Dewhurst, Samuel and Co., bleachers, dyers, printers, manufacturers of cloth for book-binders, beetle finishers and cotton spinners and manufacturers, Broughton Dye Works, Adelphi Street, Salford, Dawsons Croft Mills, Salford and 37, King Street, Cheapside, London". In the 1860s, the company was trading as Dewhurst and Sagar and in 1861, Henry Sagar had taken out patents for improvements in machinery for finishing and for tracing cloth and other woven fabrics. The 1873 Directory refers to Samuel Dewhurst and Co having works at Blackburn Street, Salford and Samuel's residence as 33, Bridgewater Place. In 1881, (the year after Samuel died), Slater's Directory records Samuel Dewhurst and Co. Ltd, as manufacturers of patent vellum tracing cloth (Sagar's patent) and of bookbinders cloth, label cloth and beetled twills, bleachers, dyers and finishers. In 1891 (11 years after he died) the company was still going strong at Broughton Dye Works, Blackburn Street, Salford, with a Manchester office at 21 Dickinson Street, but they had ceased trading by 1900."

Am mai gasit aici ceva facut pe un material din aceeasi productie:

Poate mai gasiti voi si altele, sa nu se spuna ca nu foloseam produsele cele mai actuale ....

Accident usor in 1875 si o coincidenta ce ma intereseaza

Am gasit acest text simpatic prin exprimarea lui de declaratie data la politie. Un tip din strada Gaitanari a anului 1875 a dat cu oistea-n gard cum s-ar spune. Nu vreau sa remarc faptul ca pe vremurile alea burghezo-mosieresti se cereau aprobari si pentru inlocuirea unor bulumaci daramati "din intamplare". Va las sa va delectati cu povestea omului ajuns acasa cu o caruta plina de lemne cumparate "de la o padure" ...

Interesul meu este legat de "gaitanari". Asta pentru ca, pe reprezentarea perspectiva a "Culorii de Rosu" a lui Papasoglu, din 1871, apar in dreptul fostului Hotel Romania si la casa de alaturi doua indicatii specifice pasajelor comerciale. Unu este "gaitanari" iar altul este "oresari". In mod curios, acestea sunt apropiate asa cum apropiate erau si strazile Ordarilor (azi Orzari) respectiv Gaitanarilor (azi Invingatorilor (!?) )- ambele vizibile pe planul orasului din 1893.

Cele doua pasaje comerciale indicate in 1871 nu prea aveau cum sa existe si, de fapt, acea reprezentare perspectiva este singurul loc unde le-am gasit. Cele doua case exista si azi la numerele 22 si 24 din Gabroveni si provin - ambele - de undeva din zona lui 1850 (cu diverse adaosuri si modificari).  

Stie cineva despre aceste doua presupuse pasaje comerciale si care ar fi legatura cu cele doua strazi ce existau simultan in periferia orasului dinspre Delea Noua?  

PS: pe verso paginii luate din fond PMB Tehnic de la AN-DMB, dosar 24 aflam ca pana la urma nefericitul nu s-a mai dus sa-si ridice biletul de voie

24 Mai si liberalismul (2)

S-au implinit 136 de ani de la fondarea Partidului National Liberal "in casele lui Mazar Pasa din strada Biserica Enei nr. 11 bis". Asa spune placa ce s-a dezvelit azi in memoria acestui eveniment istoric, placa ce s-a asezat la initiativa comisiei pentru cultura a PNL Bucuresti, in special gratie eforturilor lui Lucretiu Tudoroiu. In poza de debut placa e indicata cu ajutorul unei sageti albastre pe fond galben. La eveniment au participat cateva personalitati ale partidului - dl. Andrei Chiliman, dl. Ludovic Orban dar si cativa dintre sustinatorii liberali activi in blogosfera. M-am bucurat sa-i revad pe Lilick, Cepeca sau pe Copilul Democratiei.

Placa s-a amplasat pe fatada UAUIM, care Piata Universitatii desi locul in care PNL a luat fiinta era probabil pe partea cealalta a strazii, aproximativ in dreptul parterului blocului Dunarea, cam pe unde se afla azi un centru al unui important operator de telefonie mobila. Nu se putea punea placa acolo iar locul actual este destul aproape de vis-a-vis-ul numarului 11 al strazii Biserica Enei si identificabil cu certitudine pe planul 1911. Din pacate, pe planurile si reprezentarile perspective din 1871 nu sunt marcate numerotarile strazilor iar planul cel mai apropiat ca data pe care se pot citi numere postale este abia cel din 1911. Mai e si cel din 1895 (1:1000) dar pe ala nu-l am. Am pus insa cu un punct galben pe locul unde trebuie sa se fi aflat casa, cu conditia ca sensul de numerotararii strazii sa nu se fi schimbat. Am patit asta in cazul strazii Armasului. Nici singurul plan de aliniere al strazii Biserica Enei nu lamureste nimic pentru ca nu are nici numere postale trecute si nici numele proprietarilor. Maine, dupa ce a sa-l pozez in arhive, voi publica o actualizare a aticolulului.

Daca Dan Rosca mai activa, i-as fi adresat o leapsa pe tema asta ... asa nu stiu cine poate spune unde era acest numar 11 bis ce nu apare pe planul 1911 (adica nu e nimic intre 11 si 13). Eu ilustrez cu planul de aliniere al pietii "noului ospel comunal" din 1913 pe care am pus un punctulet galben unde ar fi putut sa fi existat casa si un x in dreptul aproximativ al locului actual de amplasare al placii memoriale.

La multi ani PNL!

"Actualizare de update":

Acesta este planul de aliniere al strazii Biserica Enei, fara an. Din pacate nu exista nici numere postale si nici proprietari ba, mai rau, lipseste si segmentul din centru care ar fi cuprins "casele lui Mazar Pasa". Ma laud ca aduc la lumina acest plan caci in afara de persoana care a pregatit microfilmarea eu sunt singurul care semneaza pana acum in fisa de cercetare a documentului aflat la Arhivele Nationale - Directia Municipiului Bucuresti.
Urmeaza situatia proiectata in 1906 peste planul ce trebuie sa fie cel din 1895. Nici pe asta nu apar numere si nici toti proprietarii. Am pus un punct galben peste casa ce ar trebui sa corespunda cu "unscpe bis".




Deci tot n-am dovedit unde erau casele ...

24 mai si liberalismul

Pentru ca ieri a fost ziua festiva a PNL, la implinirea celor 135 de ani de existenta a partidului ... vivat!

Ma gandeam ca atunci, in mai 1875, dupa ce au decis infiintarea partidului, Bratianu et co ar fi dorit sa serbeze evenimentul. Chiar daca pe atunci Golden Blitz nu exista, totusi Bucurestiul gemea de carciumi. Cum aratau?

Pai iata cum in mai 1875, cu cateva zile inainte de evenimentul serbat ieri, se autoriza o sala de restaurant in curtea Hotelului Concordia, locul unde cu 16 ani in urma se luase decizia sustinerii lui Cuza la domnia Tarii Romanesti ceea ce a dus la unire. Evident ca nu aveau cum sa serbeze aici dar puteau foarte bine sa serbeze la o sala de biliard, autorizata tot in mai dar in 1874 si care probabil ca era deja deschisa pentru public.

Bineinteles ca, in acest timp, se faceau si lucruri "serioase" caci in iunie si iulie 1874 se autorizasera doua cladiri importante, dintre care una exista si azi si este prezentata pe pagina lui Dan: http://www.bucurestiivechi.ro. Este vorba despre palatul societatii de asigurari Dacia, devenita peste putin ani prin fuziune cu societatea de asigurari Romania, societatea ... evident, Dacia-Romania. Alaturi de acest sediu se mai ridica si primul sediu al CEC proiectat tot de A. Gottereau (A de la Alfred, pe langa Paul).

Asadar, la data cand lua fiinta PNL, probabil ca aceste doua cladiri tocmai se pregateau sa fie date in folosinta. Biliardul sunt sigur ca deja functiona :)