GALANTARUL DE SAMBATA XXIII

Prietenul Dan Rosca mi-a trimis imaginea de mai jos, cu rugamintea sa-i dau cateva date despre ea, in ideea ca-i voi confirma informatiile pe care deja le-a strans. Pentru ca iar scrie ceva, drept care ii urez spor!

Cladirea este disparutul magazin Au Bon Gout, pe locul caruia s-a ridicat - la nici 30 de ani de la inaugurare - cunocuta Banca Crhrissoveloni din strada Lipscani. In imaginea trimisa de Dan se vede in dreapta si cladirea despre care am scris la Galantarul de Sambata XXII bis si la Galantarul de Sambata XXII. Aveam informatii. Cladirea a fost comandata de Albert Ascher (mai era si un alt Ascher - Moreno S. - coproprietar la asa-zisul Han Gabroveni ce construia in Gabroveni pe la 1903) printr-o cerere din noiembrie 1893.

Proiectul e semnat de arhitectul Filip Xenopol si s-a realizat probabil in 1894. Iat amai jos un extras cu fatada si detalii ale galantarelor in plan, vedere si detaliu de usa. Interesant e ca magazinul avea niste usi centrale dar si usa din extrema stanga a fatadei. Usa din extrema dreapta, cea sub care e si semnatura arhitectului, dadea la traditionalul gang, foarte lung, spre scara de legatura cu etajele.

Documentele mele sunt de la AN-DMB, fond PMB Tehnic, dosar 15/1893

GALANTARUL DE SAMBATA XXII BIS

La galantarul prezentat in articolul anterior am ratat un fapt, anume ca aveam si continuarea povestii. Mi-au atras atentia niste prieteni si colegi care au avut si amabilitatea sa-mi trimita completarile pe care le ratasem. Iata-le in continuare. In primul rand, pe alinierea strazii Lipscani din 1886 era mentionata punerea pe aliniere la anul 1890.

Autorizarea fratilor Marcus s-a bazat pe cererea depusa la primarie in ianuarie 1890 din care aflam ca s-a taiat cladirea pentru a face noua fatada si pentru a se inlocui planseul din lemn ce exista initial peste parter cu unul cu profile metalice si boltisoare. Proiectul e semnat pe sectiune de un anume arhitect Rosescu.

Fatada corespunde, cum si presupuneam data trecuta, cu ceea ce exista azi la sediul BRD in partea stanga a actualului imobil ce inglobeaza si fostul nr. 4 din anul 1886.

Detaliile sunt interesant de observat in sectiune:


Documentele se afla la AN-DMB, fond PMB Tehnic nr. 41/1890 si in fondul PMB Alinieri, nr. 92/1886

GALANTARUL DE SAMBATA XXII

Astazi prezint o fatada cu un maret galantar pentru comertul fratilor Marcus din strada Lipscani. Proiectul este semnat de arhitectul Anton Onderka, pe care l-am mai ilustrat cu ocazia prezentarii altui galantar. Fratii Marcus aveau o pravalie numita "La globul verde" despre care gasiti unele amanunte aici. Din fotografia vremii am putea trage concluzia ca proiectul lui Onderka probabil ca nu s-a realizat pana la urma. Partea aceea de proprietate, care apare pe planul 1911 cu aceiasi proprietari ca si parcela de la fostul nr. 4 - Fratii Mircea (!) este astazi cuprinsa in fatada unei cladiri a BRD. Pe planul de aliniere al strazii, din acelasi an cu proiectul de fata - 1886 - la fratii Marcus scrie ca s-a pus pe aliniere in 1890 iar asta parea ca presupunea o mica expropriere si afectarea automata a fatadei. Daca fatada de azi e mai mica decat cea proeiectat rezulta concluzia logica.

Proiectul se afla la AN-DMB, fond PMB Tehnic, dosar 13/1886

GALANTARUL DE SAMBATA XXI

Da, am cam tras chiulul in ultima vreme cu blogul asta. Am si fost prins cu altele dar nici chef n-am prea mai avut de el pentru ca am constat o continua scadere a numarului de vizite (raportate la ultimele postari maimult decat asa, in general). Dincolo, la "PozeDECAT" mi-e mai la indemana sa plasez o fotografie. Nu-mi ia mult timp. Deci acolo "Usile de Duminica" au curs mai multe decat "Galantarele de Sambata de aici". Mai jos am un galantar de mult disparut, facut pe strada Baratiei. 

Acum lotul asta se afla sub magazinul Bucuresti. Semnatura arhitectului va face parte cat de curand din colectia din arhivadearhitectura.ro. E vorba de G. Rasnovanu. Mai am si semnatura lui I. Rasnovanu. Nu stiu daca exista o suprapunere cu "Rosnovanu", numele mai des folosit in cele mai multe articole.

Sursa documentara: Arhivele Nationale Directia Municipiului Bucuresti, Fond PMB Tehnic, dosar 46/1888. Fila 177.

GALANTARUL DE SAMBATA XX

Exista niste carti postale vechi arhicunoscute, reprezentand Piata Romei, fie inainte fie dupa amplasarea statuii lupoaicei acolo. In aceste cadre apare proprietatea Bisericii Sf. Silvestru unde functiona o pravalie numita "La Ruleta". Intai o cladire relativ modesta si apoi una mai sofisticata. Iata-le mai jos:

Cladirea a dainuit in forma aceea pana dupa razboi dar nu stiu exact pana cand. O carte postala din anii '70 (furnizata ca atare ca documentatie la concursul privind "Hanul Gabroveni") arata ca aceasta fusese la un moment dat inglobata in spatiile comerciale ale magazinului Bucuresti dar arata deja jalnic la acea data. O alta fotografie, de la inceputul anilor '90, arata tristetea acelei fatade.

Imi aduc aminte ca atunci cand eram eu student, acolo era un fel de club cu mese de biliard unde am jucat si eu cu colegii un pic. Apoi, in vremurile recente, a aparut mizeria asta de cladire, care mai este si asociata cu un personaj care va fi curand de trista amintire, aici fiind sediul sau de campanie la prima suspendare (foto din 2009):

Subiectul acestui articol este insa "casa sofisticata" proiectata in 1910 si galantarul ei. Desenele se afla la AN-DMB, fond PMB Tehnic, dosar 265/1910 iar eu am fost singurul cercetator al acestuia, dupa microfilmarea din 1996.

Surpriza este autorul acestei cladiri - Ernest Doneaud. Cum n-a mai cercetat nimeni acest dosar pana acum, cred ca asta este o informatie inedita.

GALANTARUL DE SAMBATA XIX bis

Ziceam in legatura cu galantarul anterior ca parcela pe care se afla s-a unit candva cu cea alaturata sub numarul Lipscani 63-65, ceea ce astazi are numarul 71 din Lipscani. Cand colo, ce sa vezi? Stateam cu docomentele in memorie fara sa fac legatura cu casa respectiva! 

Mai sus este o imagine care ar data din 1927 si in care se vede fatada cu pricina. Am marcat cu o bulina verde casa. Imaginea arata galantarul mult acoperit de o copertina escamotabila din panza, conform obiceiului vremii. Poza este luata de la "turist in Bucuresti" iar in articolul cu pricina este si o vedere mai recenta a casei interbelice reimpachetate partial in urma cu niste ani si lasata in abandon. La momentul autorizarii din 1888 lucrurile aratau altfel dar pastrau cumva principiul cladirii mai mici anterioare peste care s-a cocotat:

Ce mi-a placut insa cel mai mult in materialele aferente autorizarii a fost referatul functionarului municipal. Acesta constata ca acea casa avea o curte insuficienta, neregulamentara cum ar veni. Insa opinia lui era favorabila avand in vedere pozitia comerciala la intersectia strazilor Decebal, Baratiei si Lipscani pe acolo ...

Documentele sunt de la AN-DMB, fond PMB Tehnic, dosar 26/1888

ARHITECTURI PRIVATE 3 - saltul peste 3 (sute)

Cand am trecut de 150 000 de accesari am constatat ca blogul devine de rahat. In aceasta minunata traditie, trecand cu acest articol intr-o noua era prin faptul ca este primul din seria 300, m-am gandit sa mai dezvalui o buda facuta candva de un celebru arhitect.

Mai sus este o cerere semnata de Ion Socolescu pentru a face o buda in strada Lipscani nr. 23, azi o casa aflata la nr. 39. Sau 41. Caci atat planul de aliniere din 1886 cat si planul orasului din 1895 sunt ambigue la numerotare. 23 apare si la actualul 39 dar si la actualul 41 desi proprietarii erau distincti - la actualul 39 fiind "Calenderolu" si apoi Biserica Calinderu iar la actualul 41 era o proprietate Dalis (Elena Dales). Pe planul de aliniere al strazii Blanari din 1885 nr. 23 din Lipscani era foarte clar pe coltul cu Intrarea Selari, deci la actualul 41, in proprietatea Jon Dales. Asa ca nu stiu pentru cine lucra in fapt Socolescu ca sa conceapa acea buda.
Remarcati ca in 1888 Ion N. Socolescu avea domiciliul in strada Pitar Mos nr. 16. Avea 32 de ani si dupa 4 ani de la aceasta experienta infiinta o scoala de arhitectura.
Documentul este de la AN-DMB, fond PMB Tehnic, dosar 26/1888, fila 68

GALANTARUL DE SAMBATA XIX

În 1875 se autoriza pe strada Lipscani, la nr. 65 de atunci, o modificare a prăvaliilor mai vechi (desenat cu negru, spre deosebire de partea nouă desenată cu roşu) pentru a genera această faţadă:

Din scara şi cotele din desen rezultă că uşile şi galantarele celor două prăvălii îngemănate erau uriaşe. Uşile trebuie să fi avut vreo trei metri înălţime astfel încât această construcţie parter avea de fapt o înălţime la cornişă de circa 6 m. Peste mai puţin de treizeci de ani aici era deja o clădire cu un etaj, cu faţada altfel compusă, având 7 goluri de fereastră la etaj, aşa cum se poate vedea într-o frumoasă colecţie de imagini ale străzii Lipscani strânse cu migală într-un articol de blog aflat la adresa aceasta: http://turistinbucurestiro.blogspot.ro/2014/02/lipscani-dinspre-selari-inspre-piata.html De aici am selectat şi imaginea de mai jos pe care am marcat locul galantarului din 1875.

Pe planul din 1895-1899 unificarea parcelelor era deja infaptuita; se citeste "63 si 65" pe locul respectiv. Planul de aliniere al strazii Lipscani era din 1886 iar pe acel plan adresele erau inca distincte. Mai trebuie sa precizez ca documentul de arhiva provine de la AN-DMB, fond PMB Tehnic, dosar 23/1875.

ARHITECTURI PRIVATE 2 - sau cum se serbeaza 150.000 accesari

Zilele astea am sărit în sfârşit peste 150.000 de afişări după cum mă anunţă statistica blogului. Asta ar fi undeva spre o medie către 500 de accesări/articol căci mă apropii şi de atingerea celor 300 de postări. Ultimele 9 dintre ele sunt, toate, sub 100, ba chiar sub 50 de vizualizări … Deci pot să trag concluzia că blogul meu este din ce în ce mai de rahat. De aceea, ca un fel de autoconsolare, ca să marchez acest fapt, am să arăt că toţi marii arhitecţi au fost totuşi în budă la un moment dat. Iată mai jos cererea din 1892 semnată de Louis Blanc pentru a executa o budă în curtea Băncii Naţionale a României. 

Urma acestei opere arhitecturale de 7,2 mp se afla la: AN-DMB, Fond PMB Tehnic, dosar nr. 50/1892

GALANTARUL DE SAMBATA XV

In culoarea de rosu se propunea in 15 martie 1868 urmatoarea amenajare comerciala:

Planul arata o cladire mica, subsol si parter pe o parcela ingusta si adanca, nu stiu unde. Se remarca o intentie de decoratie excesiva a unui spatiu atat de mic. Peretele de fund avea o nisa centrala intre doua usi/ferestre ce pareau a fi gandite a realiza comunicarea cu curtea  pintr-un spatiu acoperit dar deschis, cu un stalp central, tratament ca al unei fatade comerciale catre strada. Din spatiul ala trebuie sa se fi intrat in pivnita, configuratia sugerand ca acest lucru nu s-ar fi putut face decat printr-un chepeng care ma intreb cum ar fi aratat in tot acel decor cautat. Totusi, in fundul curtii s-ar fi putut percepe prin aceasta elaborata filtrare a perspectivei doar un corp de cladire cu un closet si o camera.

Documentele sunt din dosarul 15/1868 din fondul PMB Tehnic de la AN-DMB. Ultima moda la arhive este sa fotografiezi documentele utilizand o bentita inscriptionata pentru identificarea sursei.

GALANTARUL DE SAMBATA XIII

Pe strada Lipscani (undeva, nu stiu), un proprietar pe nume Steiner comandase un proiect unui arhitect pe nume Iulius Hraby. Seful serviciului cladirilor, arhitectul George Mandrea viza acest proiect in 1890:

Detaliul galantarului:


sursa: AN-DMB, fond PMB Tehnic, dosar 42/1890, fila 225

Galantarul de Sambata IX

Usierul de serviciu a scris si a ilustrat despre modificarea modificarii unui galantar modificat din strada Franceza din centrul istoric al Bucurestiului. Este vorba despre o casa pe care o stiu si in care am intrat prima data in urma cu aproape 20 de ani. In anul 5 am avut un proiect de restaurare unde am lucrat chiar pe releveul acestei case. Are o scara interioara destul de spectaculoasa, cu luminator si care era intr-o stare destul de proasta inca de atunci. Casa comunica in strada Filitti iar in curtea interioara are un geamlac despre care a scris si Ciprian Buzila. De la Ciprian am si extrasul din dosarul de modificare a fatadei din anul 1895 (dosar din 1896 la Arhivele Nationale Directia Municipiului Bucuresti). 

In lucrarea mea de doctorat am cuprins aceasta cladire intr-o plansa in care si explicam evolutia:

Galantarul ar fi trebuit sa arate asa (detaliu):

Si cum a ajuns azi (de la Usier):

Usierul nota gresit aici ca s-au pastrat stalpii tamplariei vechi. Este vorba, de fapt, despre stalpii ce fac parte integranta din structura noii fatade din 1895.

Despre Selari 2

Intr-un articol anterior am expus evolutia istorica a proprietatii care are astazi adresa in Selari nr. 14. Cand am studiat problema am ratat unul dintre dosarele arhivate la AN-DMB, fond PMB Tehnic, anume cel cu nr. 519/1899. Din fericire pentru reputatia mea, informatia din dosarul respectiv nu face decat sa confirme ipotezele mele privind etapele de evolutie a acestei cladiri. Am gresit in ceea ce privea corpul din fundul lotului prin faptul ca el a avut totusi o etapa initiala doar de regim parter. Ma bucur insa cam am gasit planul care evidentiaza cum s-a ingustat gangul central de acces initial pentru a largi pravaliile de la origini, proces pe care il descrisesem in baza evidentelor de la fata locului. Pravaliile au avut fiecare cate doua ferestre ce par a fi corespuns golurilor etajului cum dealtfel si cerea regulamentul privind constructiile din Bucuresti al anului 1847. Cladirea era inca una mizerabila, asa cum rezulta si din referatele acestui dosar gasit mai tarziu.

Din sectiunea transversala prin curte se vede ca la 1900 nu exista inca etajul al doilea dar circulatia se facea prin exterior cu ajutorul unor cursive pe console si cu parapete metalice ce inlocuiau vechile cursive din scanduri (marcate cu galben pe planul etajului). Codul culorilor arata in negru ceea ce se mentinea, in rosu ceea ce era nou si in galben ceea ce se elimina. Fata de situatia pe care am documentat-o eu in 2010, cea din 1900 parea mai riguroasa, scarile erau nu doua ci patru. Acestea erau si simetric dispuse facand o distributie a circulatiei mai rezonabila. Eliminandu-se cursivele odata cu adaugarea etajului al doilea, scarile respective deveneau inutilizabile. 

Iata mai jos situatia constructiei intr-o fotografie din noiembrie 2012, spre comparatie cu momentul noiembrie 2010: