
Am aflat cu mahnire ca plenul CNMI a avizat destul de recent demontarea si transferul Halei Matache pe un amplasament retras din calea inutilului bulevard Victoriei-Uranus. Informatia este, cum ar veni, "pe surse" caci pagina ministerului, desi frumos reconfigurata, nu contine datele. Tot recent am aflat ca, cel putin temorar, lucrarile la acest bulevard au fost declarate (ceea ce era de domeniul evidentei citind corect legea urbansimului alaturi de cea a monumentelor precum si a autorizarii constructiilor) ca fiind ilegale. In cursul lunii martie OAR a organizat o dezbatere pe tema bulevardului si a demolarilor abuzive, dezbatere la care am avut onoarea sa fiu invitat a participa. Un rezumat al discutiilor a fost distribuit de catre OAR din care am selectat doua imagini (ca nu puteam populariza altfel):


Rezumatul este sumar si nu reflecta fidel ceea ce s-a spus acolo. A existat o prezentare a dlui profesor Constantin Enache si luari de pozitii, unele critice aspre si unele de sustinere rezervata. In piata publica dl. Enache este bestelit grav, uneori cu oarecare mitocanie. Vreau sa afirm aici un lucru: nu sunt de acord cu ceea ce a proiectat dl. profesor Enache dar nici n-am sa-l fac de ocara ca persoana pentru ca il pretuiesc prea mult. Pentru ca il cunosc de aproape 25 de ani si pentru ca am privilegiul sa-i pot exprima indoielile mele in mod direct atunci cand le am.
Iata care sunt de fapt acestea:
1. Ca proiectant, domnia sa sustine ca doreste sa protejeze prin acest nou bulevard atat Calea Victoriei cat si Bd. Magheru prin preluarea unei transe de trafic de pe acestea astfel incat Calea Victoriei sa poata capata statut de pietonal si "oamenii" sa poata fi adusi mai direct in "orasul interzis" - adica in zona ramasa destructurata in urma demolarilor din zona Rahova pentru Casa Populatiei.
Eu spun ca este o greseala pentru ca Bd. Magheru a fost proiectat pentru trafic in spiritul convingerilor epocii (foarte prezente in opera teoretica a lui Le Corbusier printre altele) iar Calea Victoriei nu are ratiunea de a fi pietonala, in orice caz nu pe o lungime atat de mare. Apoi am mais pus, dar nu s-a reflectat in rezumat, ca nu inteleg demersul de demiurg de "a aduce oamenii" dintr-o parte a orasului in alta cand nu exista nicio statistica public sa ne spuna CINE, CATI si DE CE AR DORI ACEI "OAMENI" sa ajunga cu automobilul din Piata Victoriei in Rahova. Cu atat mai mult cu cat insusi dl. Enache sustinea in prezentare ca e greu azi sa faci un transfer de public pe axa nord-sud. Acest aspect a mai fost accentuat si de dna profesor Derer care a intrebat ce alternative au fost luate in calcul la intocmirea PUG in 2000 (care fundamenteaza demersul de azi) pentru a vedea daca se putea evita toata povestea asta. Raspunsul a fost, ceea ce era evident oricum, ca NU AU FOST LUATE IN CALCUL ALTERNATIVE.
2. Deschiderea acestei artere ar usura traficul de pe celelalte doua magistrale invocate.
Am aratat, destul de confuz reflectat in rezumat, ca usurarea traficului s-ar fi putut face in primul rand prin aplicarea legilor, a codului rutier in speta. Am aratat ca largimea carosabilului nu e o garantie a imbunatatirii traficului si am indicat ca exemplu Soseaua Chitilei care este mai mult decat generoasa dar nu e utilizata decat pe cate un fir de sens din cauza depozitelor de materiale de constructii, a stationarilor ilegale in dreptul refugiilor de tramvai, metehne pe care le au si alte artere majore ale capitalei. Calea Victoriei s-ar putea diminua la capitolul carosabil in favoarea trotuarelor cu conditia ca debuseul in unele zone critice sa poata fi asigurat. Gatuirea se face, cu precadere in zonele de iesire-intrare din zona cuprinsa intre Stirbey Voda si Bd. Elisabeta ca urmare nu a traficului pe Calea Victoriei ci a relatiei cu transversalele sale. De aici si parerea mea ca largirea Buzesti nu rezolva in sine nimic, putea fi gasita o solutie alternativa de sensuri unice pentru asta. Ca proba, tronsonul largit dintre Sevastopol si Piata Victoriei este si cel mai strangulat "gratie" imobilelor de birouri prea mari in zona comparativ cu capacitatea lor de a primi autoturismele proprii sau ale vizitatorilor. Ca sa nu mai dau exemplul monstruosului sediu BRD din Ion Mihalache ce actioneaza ca un gat de palnie odata ce ai venit dinspre Turda si ai dat in masinile lasate pe trotuar in vecinatatea celei mai urate cladiri de birouri din Bucuresti.
Acum sa revin la alternativele care nu au fost studiate. Una dintre ele se refera chiar la Hala Matache care trebuie mutata vreo 10 metri pentru ca nu incap copaceii post-largire. Plansa cu care am inceput articolul este o ilustrare din articolul prietenului Popescu pe care sigur l-ati citit. Din aceasta plansa rezulta cel putin o gogomanie, iar cu tristete spun, acceptata de CNMI. Latirea strazii ar presupune taierea fatadei casei onorabilului Haralambie Botescu pe care o vedeti mai jos intr-o imagine din acelasi articol de la Idei-Urbane:


Din plan se vede ca o parte din fatada ar urma sa fie rabatuta cateva grade pana la asigurarea paralelismului cu axul drumului. Eu incadrez asta la o noua categorie de restaurare: DECAT O MINCIUNA MAI BINE UN FALS! In primul rand pentru ca nu vad cine va face asta fara sa distruga de fapt intreaga casa din spatele fatadei ...
Eu cred ca se poate evita toata aceasta tevatura modificand foarte simplu solutia de trafic ce presupune doua fire pe sens pentru auto si un ax cu tramvaie. Daca fluxul de mers spre Uranus ar fi deviat din dreptul casei Botescu prin spatele halei, pe strada care era configurata inca inainte de 1846 (cum aratam inca dintr-un articol anterior) s-ar putea rezolva problema.

Se vede din orice cadru de pe Norc sau Google ca strada este capabila sa preia doua fire de trafic auto in regim de sens unic. Am ilustrat mai jos cum ar fi aceasta solutie ce ar lasa si casa Boteanu in pace si ar da si un sens nou Halei Matache. Mai curand ar fi acceptabil de mutat bustul lui Haralambie Botescu si incorporat unei statii de tramvai care sa lase astfel fluxul auto catre Piata Victoriei sa se desfasoare pe doua fire. S-ar putea crea o subtraversare si spatii comerciale suplimentare care sa comunice cu spatiul interior al halei care, evident, ar trebui restaurat. Cand ma refer la restaurare ma refere la revenirea macar partiala la imaginea originala a spatiului, cu structura sa metalica tipica mijlocului de secol XIX, cea pe care lumea n-o vede azi din cauza ambalajului din anii '30 ai sec. XX. Detaliile le-a ilustrat Radu Oltean foarte bine la el pe blog. Am lasat pe plan o mica macaroana galbena care indica latimea cursului tramvaielor, curs pe care l-a indicat apoi pe langa Hala Matache ce ar deveni asa un nucleu legat de transportul in comun.
In mod normal asta ar fi o leapsa pentru dl. Popescu dar stiu ca e prins cu viata reala ...
Ce vreau sa scot in evidenta cu acest articol este ca, desi lucrarile sunt momentan ilegale, acestea vor reveni pe fagasul trasat de stapanire iar hala va fi afectata. Nu cred ca demontarea si montarea ii vor face bine si oricum intr-un nou amplasament, intr-un front de strada, nu va mai avea aceeasi noima. Este un abuz de folosire a principiilor Chartei de la Venetia caci stramutarea trebuie sa fie o solutie extrema, in cazuri exrtreme si cand nu mai exista alternative. Ori aici alternativele nici n-au fost luate in calcul macar! Si asta poate si ca urmare a faptului ca, spre marea mea nedumerire, arhitecti cu experienta refuza sa vada mai departe de fatadele si aspectul dezolant actual si-si pun intrebari in raport cu justetea prezentei Halei Matache pe lista monumentelor istorice ...