vineri, 30 decembrie 2022

PE MĂSURĂ CE LUCRURILE AU EVOLUAT, AU RĂMAS NESCHIMBATE …

Am descărcat cândva un număr din ziarul Adevărul din cursul anului 1912. A apărut în ziua de 28.05 iar printre subiectele zilei era şi unul din Bucovina, teritoriu ce fusese luat de austrieci ca să aibă grijă de el pentru noi. Iată textul:
Mi-am amintit de acest articol pentru ca am vazut chestiunea legii minoritatilor din Ucraina reflecatata tot in Adevarul, asta contemporan: 
Recunoaştem aici toate temele. În primul rând apare tema românului abject, care din orgolii personale se transformă în cea mai eficientă coadă de topor. Apoi găsim tema românului răbdător care se milogeşte de austriac să îi facă dreptate. Tema românului ineficient care se roagă de 110 ani ca şcoala românească să nu fie transferată sub ciubota ucraineană este perenă. Tema rusului cel rău din cauza căruia ucrainenii fac lucruri minunate pentru Occident nu lipseşte. Şi nu în ultimul rând, cea mai tare este tema fratelui ucrainean cel bun care, după ce s-a pripăşit pe pământurile altora, consideră că e cazul ca el şi numai el să fie stăpân (vezi cazul clasic al Crimeei – istorie, hărţi etnice şi lingvistice). Cine se uită pe hărţile electorale din ultimii ani din Ucraina dar şi pe hărţile lingvistice din timpuri mai vechi se poate întreaba dacă zonele de conflict militar nu cumva puteau fi de mult timp anticipate … Că întâmpătoare sigur nu par (a se vedea din nou clasicul deja caz al Crimeei, o situaţie pe care Putin deja o anticipa încă din 2008, atunci când a zis că forţarea recunoaşterii Kosovo este o eroare ce va avea repercusiuni)





Si doua versiuni grafice ale recensamantului din 2001, cu distributia lingvistica: