Se afișează postările cu eticheta Ion Socolescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ion Socolescu. Afișați toate postările

miercuri, 23 aprilie 2014

ARHITECTURI PRIVATE 3 - saltul peste 3 (sute)

Cand am trecut de 150 000 de accesari am constatat ca blogul devine de rahat. In aceasta minunata traditie, trecand cu acest articol intr-o noua era prin faptul ca este primul din seria 300, m-am gandit sa mai dezvalui o buda facuta candva de un celebru arhitect.

Mai sus este o cerere semnata de Ion Socolescu pentru a face o buda in strada Lipscani nr. 23, azi o casa aflata la nr. 39. Sau 41. Caci atat planul de aliniere din 1886 cat si planul orasului din 1895 sunt ambigue la numerotare. 23 apare si la actualul 39 dar si la actualul 41 desi proprietarii erau distincti - la actualul 39 fiind "Calenderolu" si apoi Biserica Calinderu iar la actualul 41 era o proprietate Dalis (Elena Dales). Pe planul de aliniere al strazii Blanari din 1885 nr. 23 din Lipscani era foarte clar pe coltul cu Intrarea Selari, deci la actualul 41, in proprietatea Jon Dales. Asa ca nu stiu pentru cine lucra in fapt Socolescu ca sa conceapa acea buda.
Remarcati ca in 1888 Ion N. Socolescu avea domiciliul in strada Pitar Mos nr. 16. Avea 32 de ani si dupa 4 ani de la aceasta experienta infiinta o scoala de arhitectura.
Documentul este de la AN-DMB, fond PMB Tehnic, dosar 26/1888, fila 68

luni, 4 iulie 2011

Niste grajduri bucurestene

Am constatat ca din comoara numita Arhivele Nationale - Directia Municipiului Bucuresti, din fondul PMB Tehnic, am adunat cateva grajduri ce au fost si unele ce inca mai sunt. Sa vi le prezint!
Primele sunt din 1885; unul era pe Calea Grivitei nr. 5 iar planul (casa si grajd) era semnat de Ion Socolescu in timp ce pe urmatorul nu mai pot sa-l identific:


Urmeaza unul facut in 1893, odata cu o casa semnata de J.E.D'Alfonce de St. Omer in strada Romana. Nu s-a pastrat in forma respectiva.

Pe aproape, cu acelasi beneficiar (Nae Filitis), se facea in 1911 grajdul ce inca mai exista pe Calea Dorobantilor. Tot Filitis construise cu un deceniu inainte casa din Dorobantilor 34 unde se afla azi ambasada Serbiei. Daca va uitati din strada prin peronul de onoare acoperit al casei, se vede grajdul impozant care, de asemenea, s-a pastrat.

In 1897, cand se autoriza casa ce a fost ulterior cumparata de berarul Oppler, se facea si grajdul urmator. Pe locul acestuia a fost mai demult o carciuma ce inca mai exista in 1967 (Terasa Colonadelor) cand se facea extinderea vechiului sediu al Generala.

Prin 1900 se facea un frumos grajd in strada Laborator. Nu stiu la ce numar.

Apoi iata unul modest din 1916, pe fosta strada Romana nr. 181:


Inchei prin a va arata ceea ce unii cunoasteti. Cafeneaua de la British Council ce a fost amenajata in fostul grajd al acelei proprietati din Calea Dorobantilor.


Eu mai stiu cateva supravietuitoare, mai mult sau mai putin modeste, mai mult sau mai putin mutilate. Daca mai stie cineva vreun exemplu, sa toarne aici!

luni, 22 martie 2010

August Schmiedigen

Nu se stie mai nimic despre partenerul lui G.M.Cantacuzino la realizarea bancii Crissoveloni. Se pare ca August Schmiedigen a asigurat mai curand conducerea lucrarilor caci se pare ca era mai mult implicat in activitate de antreprenoriat dupa cum mi-a spus dl. prof Lascu odata. Dl Peter Derer spune despre implicarea sa la expozitia mondiala de la New York ceea ce l-ar duce mai departe a se identifica cu un arhitect August F. Schmiedigen din New York care, in 1950 la varsta de 66 de ani lucra in Haiti.

Pana una alta, August Schmiedigen a facut in 1914 o casa neoromaneasca pe care dl. prof. Pippidi o dadea ca fiind o creatie sigura a lui I. Socolescu. Iata extrasele din dosarul de autorizare:

In CD "Old Bucharest" exista imaginea nr. 190 cu aceasta casa identificata drept "Casa Slavici". Dna Cezara Mucenic a gasit prima aceasta lucrare ce era arhivata gresit, la o alta adresa a dosarului cu 10 autorizatii in care se afla. Dansa si-a notat gresit si mi-a indicat-o drept "casa Silovici". De fapt se vede ca pe proprietar il chema Lilovici si tocmai cumparase de la Alex Bacaloglu, acesta figurand inca pe planul din 1911. Din autorizatie rezulta ca arhitectul era Schmiedigen iar constructorul era un anume Scarlatescu. Planurile poarta si semnatura arhitectului Herjeu care era in functie publica atunci. Iata poza 190 cu casa la inceputurile ei:

Iata acum si poze publicate in cartea lui Parusi, ca ilustrare a unor operatiuni de pavare a strazilor. Pozele sunt ulterioare anului 1923 caci in fundal apare o cladire neoromaneasca autorizata in acel an si care mai exista si azi, la fostul nr. 5 pe Matei Basarab (casa de care vorbim fiind atunci la nr. 1)

Prima imagine, inainte de asfaltare, arata o casa cu niste mici lucarne si streasina catre Matei Basarab insa a doua poza, dupa asfaltare, pune in evidenta o mansardare si un atic ce a intrerupt streasina de care spuneam. Ciudat caci in 1920 fusese autorizata o extindere. Proprietarul era un anume avocat Choen iar arhitect a fost Ctin Dobrescu. Ce s-a autorizat "nu se pupa" cu ce s-a facut in realitate.
Imaginile cu ce e astazi urmeaza. Asadar acoperisul vechi din tigla s-a schimbat si acum e din tigla metalica de alta culoare, cu ferestre in planul acoperisului in loc de lucarne (oricum in proiectul initial se vede ca nu erau prevazute lucarne ci acestea aparusera in anii '20 la mansardare). Garajul proiectat in 1920 s-a facut altfel, i s-a mai cocotat si o camera, volumul nu e lipit ci detasat si ca tacamul sa fie complet, s-a mai tras si o frumoasa vopsea verde ...
Ce mi se pare insa simpatic, din categoria "unde dai si unde crapa" dupa cum imi place sa spun este urmatorul aspect:

Stefan Lilovici, proprietarul initial, statea tot pe strada Matei Basarab, la nr. 10, o cladire ce trebuia expropriata pentru alinierea strazii. Pe planul de aliniere al strazii din 1869 (sper sa nu ma insel asupra anului) care se chema "Incendii" la acea data, acea casa este indicata drept "constructie solida". Ea a fost probabil inlocuita de atunci caci pe casa actuala sta scris 1886 iar stilul concorda cu data. E singura casa care a supravietuit din vechiul traseu al strazii, azi e pe Lucaci nr. 4. Casa poate parea ciudata caci e, ca toate supravietuitoarele de acest tip, iesita in trotuar si casha. Vorbim despre asta:


Deci pe aceeasi strada ne-au ramas doua case ale unui anonim - Stefan Lilovici dar care ne leaga de un unicat spun eu - o locuinta neoromaneasca facuta de un arhitect neamt la origine si care nu este cunoscut astazi decat prin parteneriatul sau la realizarea Bancii Crissoveloni ...


PS: inainte de lucrarile care au dus la schimbarea invelitorii a fost respins un proiect de extindere realmente odios care urmarea realizarea unei constructii pe curticica ce azi e parazitata de dughenele alea. O constructie fals mimetica, cu o structura stupida, fara nicio noima nici in raport cu casa si nici in raport cu vecinatatile. A fost prilejul cu care s-a cerut demararea procesului de clasare in lista monumentelor, ceea ce s-a si petrecut intr-un final.