vineri, 22 decembrie 2017

ATELIERUL FOTOGRAFIC FRANZ DUSCHEK (1)

Miercuri am fost la lansarea unui album foarte frumos despre Sinaia scos de editura lui Radu Oltean. Cum dl. Emanuel Bădescu este unul dintre coautori, am vrut să-i comunic faptul că am găsit în arhive autorizarea atelierului lui Franz Duschek din strada Franklin nr. 3. I-am promis că voi scrie acest articol. Acum văd că trebuie să rezerv un al doilea episod acestei locaţii căci am constatat că am şi atelierul lui iniţial, cel din Podul Mogoşoaiei nr. 21. Aşa că, în acest prim episod voi prezenta autorizarea acestui atelier, despre care am comentat în mod greşit pe blogul lui Alex Gâlmeanu, atribuindu-i-l lui Szathmari. În fotografia lui Duschek din 1874 în care se vede Podul Mogoşoaiei între Teatrul Naţioal şi Sărindar, apare pe un fragment de calcan înscrisul "21 Typografia moderna".

Cadrul este de la muzeuldefotografie.ro unde se poate vedea şi fotografia întreagă. De fapt, acolo era o intrare către un fund de curte, după cum se vede şi din planul acestui segment de stradă desenat în 1856 (de la AN-DMB, fond PMB General, dosar 102/1856). Acum sunt chiar convins că subiectul fotografiei lui Duschek era - de fapt - localizarea propriului atelier, căci intrarea spre "Typografia modernă" este încadrată fix în centrul imaginii. 
Iar în fundul de curte se pare că erau nişe anexe peste care şi-a construit Duschek un atelier de fotografie în anul 1874, luând cu chirie acest loc pe 5 ani de la un "Baron Niculics". Acel baron care era proprietarul ce-i închiria locul trebuie să fi fost cineva din familia Nikolici de Rudna. Pe detaliul acelei reprezentări a proprietăţilor din Podul Mogoşoaiei din 1856, pare că în acel loc de lângă prăvăliile Sărindarului ar scrie "Prinz Nikolz" ...

Cererea de autorizare provine de la AN-DMB, fond PMB Tehnic, dosar 11/1874 unde sunt arhivate şi planurile autorizaţiei cu biletul 125/1874.

Construcţia pare să fi fost una destul de mare deşi aparent improvizată. Mi s-a părut interesant şi faptul că planurile sunt semnate de însuşi Grigore Cantacuzino, primarul Bucureştilor. Nu e deloc uzual, de regulă semnătura care se regăseşte pe aceste desene este cea a rhitectului comunei, mai târziu a şefului serviciului arhitectură.

Nu a funcţionat multă vreme acest atelier în Podul Mogoşoaiei 21. Cert este că la 1876 Duschek deja îşi construia atelierul din strada Franklin iar în ce priveşte primul său atelier, în 1876 solicita o altă autorizare ca să repare locul şi să-l lase cum fusese înainte de a-l închiria. Documentul se găseşte la AN-DMB, fond PMB Tehnic, dosar 19/1876.

Pentru că în discuţia cu dl. Bădescu am fost întrebat şi de anul deschiderii străzii Edgar Quinet, pun aici şi un plan cu acel perimetru din 1868. La acea dată deja figura "strada Nouă" dar nu ştiu de câtă vreme. E cert însă că nu a apărut decât după 1856, de când datează desenul arătat mai sus dar şi planul Jung. Prin urmare, deschiderea acestei străzi s-a făcut între 1856 şi 1868.

Din păcate, acest plan destinat determinării porţiunilor din terenul proprietătii Greceanu ce urmau a fi expropriate pentru prelungirea Bulevardului Academiei către Cotroceni, nu cuprinde şi proprietarii de pe partea opusă, în zona Sărindarului. Documentul se găseşte la AN-DMB, fond PMB Tehnic, dosar 5/1866. 
Deci aceasta este scurta trecere a lui Duschek prin Podul Mogoşoaiei 21 (deşi pare că acest număr a ajuns repede a fi în zona pe care se află zi Magazinul Victoria). Mi-a luat ceva vreme ca să mă ţin de promisiunea de a mai scrie despre atelierele fotografice peste care am dat în arhive ...

marți, 19 decembrie 2017

Şi veşti bune - Dan Roşca

Dupa ce a fost amanata, a avut in cele din urma loc ceremonia prin care meritele prietenului meu si al multora dintre bloggerii conectati cu blogul meu au fost recunoscute de Academia Romana. Ma refer, bineinteles, la Dan Rosca, autor de carti foarte activ in ultimii ani.
Felicitari !!! Si cum ii spun destul de des, ar trebui sa-si refaca blogul distrus de o gazduire nefericit aleasa ...

joi, 23 noiembrie 2017

ARHITECTURA NEOROMANEASCA INTR-O CONFERINTA



Marți, 28 noiembrie, de la ora 18:30, Asociația Istoria Artei organizează în parteneriat cu Casa de cultură „Friedrich Schiller” evenimentul „Arhitectura neoromânească, promotoarea Marii Uniri”, susținut de dr. arh. Ruxandra Nemțeanu, conferențiar universitar, expert în domeniul monumentelor istorice și autor al volumului „Vilă în stil neoromânesc” (2014). Cu această ocazie vor fi prezentate de către istoric de artă dr. Oana Marinache, coordonatorul proiectului și rezultatele cercetării de teren și de arhive desfășurate în perioada octombrie - noiembrie în cadrul proiectului cultural „Arhitectura neoromânească, promotoarea Marii Uniri”, câștigător al unei finanțări nerambursabile în cadrul programului ACCES Centenar. 

Proiectul și-a propus să scoată la lumină și să prezinte în mediul virtual principalele construcții realizate de arhitecții Paul Smarandescu, Petre Antonescu, Gheorghe Simotta, Victor Ștephănescu, Statie Ciortan și Dimitrie Ionescu-Berechet. Alegerea acestor nume a fost determinată de impactul pe care l-au avut în arhitectura naţională printr-o carieră lungă şi fructuoasă, prin promovarea unor programe de arhitectură noi (primării, prefecturi, şcoli şi licee, administraţii financiare, spitale, monumente comemorative) în plus faţă de exemplele rezidenţiale din marile centre urbane ale României Mari. Activitățile desfășurate în această toamnă sunt: cercetare de arhivă și pe teren, ateliere de istoria arhitecturii pentru elevi, fotografiere, editarea și tipărirea unui catalog, distribuirea gratuită a catalogului în instituțiilor culturale din țară, realizarea 
blog-ului http://arhitecturaneoromaneasca.blogspot.ro/, 
organizarea unei conferințe publice de prezentare a rezultatelor proiectului. Toate acestea continuă seria evenimentelor de promovare a marilor personalități ale arhitecturii noastre, de valorificare a patrimoniului construit și de atenționare asupra stadiului precar în care se găsesc astăzi multe dintre clădirile realizate în ultimii 100 de ani. 

Echipa proiectului: Oana Marinache, Ruxandra Nemțeanu, Alina Havreliuc, Cristian Gache (LOGO TYPE SRL), Ruxandra Ștețca (INOMOT CREATIV SRL), Lucia Morandini (KHS IT SRL) Parteneri: Arhivele Naționale ale României, Casa de cultură „Friedrich Schiller”, Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti de la Porțile Bucureștiului, Asociatia DAR Development, Liceul „Eugen Lovinescu”, Școala gimnazială „Maria Rosetti” și Școala generală nr. 128 din București, Școala gimnazială „Henri Berthelot” din Ploiești, Liceul „Ion Ghica” din Răcari 

Proiect cultural finanţat de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale în cadrul programului ACCES Centenar 2017 și co-finanțat de Asociația Arefu.

marți, 21 noiembrie 2017

OSCAR MAUGSCH 2

Am primit fotografia unui loc de veci de la Timisul de Sus de la dl. colonel Cristian Scarlat, Asociatia Stindard. Cu permisiunea sa o public pe blog ca ultima lamurire privind prenumele arhitectului Maugsch. 



Mai multe date despre arhitect se pot gasi pe Arhiva de Arhitectura, acolo unde nu era insa sigur anul mortii iar anul nasterii e cu un an anterior celui trecut pe crucea locului de veci. Fiind fotografie, probabil era mai nimerit sa o public la Poze"DECAT". Voi pune insa acolo o imagine cu una dintre cladirile sale, mai bine.

sâmbătă, 11 noiembrie 2017

UN CONCURS DE ÎMPREJURĂRI

Am vrut să scriu câteva vorbe pe tema marilor proiecte de investiţii care se fac din bani publici dar m-am lăsat pe tânjală. M-a stimulat un articol de la prietenii ce scriu la Simply Bucharest aşa că pun în pagină câteva idei. 

Destul de recent se anunţa o uriaşă investiţie de extindere a aeroportului de la Otopeni. Aproape un miliard de euro. Exceptional! – zice lumea la auzul acestor veşti. Dar proiectul unei asemenea investiţii unde e? Cine l-a făcut şi prin ce procedeu de atribuire? Nimeni nu pare să se mire că aşa ceva este posibil într-o ţară UE. În orice ţară cu un minim grad de decenţă, o asemenea majoră investiţie nu s-ar face niciodată, dar niciodată, fără un concurs internaţional de arhitectură. Ce bucurie fusese în presă când Dorin Ştefan câştigase un astfel de concurs in Taiwan! În România n-avea ce să câştige, singurul concurs internaţional de arhtectură fiind cel pentru consolidarea şi reabilitarea Muzeului Naţional de Istorie iar acest concurs a fost transformat într-un circ ieftin de către directorul muzeului, care a anulat atribuirea contractului celor ce au ştigat. A, a mai fost un astfel de circ, atunci când s-a organizat un concurs pentru Piaţa Universităţii abia după ce gaura era deja făcută în vestigiile arheologice de acolo, dat fiind că exista un proiect tehnic pentru parkingul subteran dar municipalitatea n-avea nici măcar o vagă idee cum va arăta spaţiul public de la suprafaţă. Între noi fie vorba, oricum nici nu conta acest aspect căci acolo este spaţiul rezidual unde se pun barăcile şi talciocurile cu ocazia diverselor zile festive şi se vede clar că deşi s-a făcut această regândire a spaţiului, taximetriştii stau în continuare la colţul străzii dat fiind că nimeni n-a gândit o staţie de taximetre ... 

Revenind, problema pe care vreau să o subliniez este cea a dispreţului autorităţii publice pentru ideea de concurs. "Avem proiectul!" sună de obicei anunţul public, aşa cum a fost cazul cu sala polivalentă atât de aşteptată a Bucureştiului. 
Acum am fost stimulat de megalo-proiectul anunţat de primarul sectorului 5 în urmă cu câteva zile. "Centru de regenerare urbană" este botezată acţiunea care, din nou, în alte ţări ar fi fost obiectul unui mare concurs de soluţii de urbanism (poate ar fi participat si Popescu ... ). 40.000 de locuinţe !!! Va fi şi acvariu ca la Valencia! Le face repede, vor demara lucrările anul viitor ... nu ştiu exact cum căci cică "a dat drumul la PUZ" ... Păi dacă demarează anul viitor, înseamnă că are un proiect tehnic pentru fiecare construcţie în parte !? Păi autorizarea se face în baza unei documentaţii de urbanism aprobate iar asta abia a fost începută. În cât timp s-ar face un plan urbanistic serios? O zi, două sau trei? Să zicem că-l face cineva în trei luni, de dragul ipotezei. Dar ăsta trebuie să parcurgă un drum de avizare, în CTUAT, la agenţii şi autorităţi publice – trafic, mediu, infrastructura tehnică etc. Vor dura, aşa cum va dura şi procesul de aprobare în consiliul municipal al sectorului. După ce ai condiţiile de amplasare şi de configurare se cheamă că poţi începe proiectarea tehnică a construcţiilor. În cât timp poţi face un proiect serios pentru un "acvariu ca la Valencia"? Chiar şi pentru locuinţele alea aparent simple (dar programatic mai complicate decât ce face ANL, pe care-l repudiază) şi tot îţi trebuie ceva timp pentru elaborare. Primarul vorbeşte numai despre licitaţiile pentru execuţie. Dar cum se vor/s-au atribuit contractele de proiectare şi cu ce caiete de sarcini ca să poată începe lucrările în vara lui 2018 în aceste condiţii!? 

Prin urmare vorbim vorbe sau vorbim nişte vorbe dubioase sub aparenţa unor nobile intenţii ce apar numai în urma diverselor concursuri de împrejurări.

luni, 30 octombrie 2017

REGULAMENTUL DE CONSTRUCTII SI ALINIERI AL BUCURESTILOR PUBLICAT IN 1848

Pe vremea cand functiona site-ul Bibliotecii Digitale a Bucurestilor (frumos numit initial "dacoromanica.ro") am reusit sa descarc lucrarea lui Bujoreanu care contine legislatia Principatelor de inainte de 1871.



Aici se gasesc regulamentele bucurestene, inclusiv cel legat de constructii si alinieri din 1847. Acesta dateaza din 1847, dupa cum rezulta din tipizatele de autorizare dar a fost publicat in 1848, dupa cum rezulta din ce a fost tiparit in colectia de legi. Iata continutul mai jos (pentru lectura ar trebui deschisa fiecare imagine intr-o fereastra noua):



Regulamentul era publicat pe tipizatele folosite pentru autorizarea lucrarilor de constructii, distinct pentru fiecare dintre cele trei ocoale in parte. Mai jos sunt doua astfel de tipizate, unul pentru ocolul II si unul pentru ocolul III. Se citesc ceva mai dificil pentru ca sunt scrise in acel amestec caracteristic tranzitiei de la caracterele chirilice la alfabetul latin. Documentele respective sunt din dosarele aflate in fondl PMB Tehnic de la AN-SMB, dateaza din 1864.

duminică, 22 octombrie 2017

ARHITECTURI PRIVATE 8


Buda unei case ce apartinea unui Toma Blandu din strada Lucaci nr 18, in 1893. Din AN SMB, fond PMB Tehnic, dosar 65/1893.

duminică, 15 octombrie 2017

Alte stampile

Am mai gasit pe ici pe colo cate un antet al ministerului de interne, unele le-am aratat aici. O alta varianta grafica din 1865 (dintr-un dosar AN-SMB, fond PMB Tehnic, nr. 15/1865): 

In Bucuresti, functionau comisiile pe culori, un fel de precursoare ale primariilor de sector. Antet al comisiei situatiei albastre (dintr-un dosar AN-SMB, fond PMB Tehnic, nr. 12/1861):

Mult mi-a placut insa stampila din 1855 a ceea ce ar parea a fi "maimaria politii Bucuresti", adica serviciul arhitecturii din orasul Bucuresti (dintr-un dosar AN-SMB, fond PMB Tehnic, nr. 2/1862):

sâmbătă, 16 septembrie 2017

PROF. DR. ING. MIRCEA CRISAN

O veste socanta imi macina ziua de azi ... 
In cursul noptii a incetat din viata prof. dr. ing. Mircea Crisan. 

Am pierdut cu totii un specialist, un profesor si un om deosebit. A fost unul dintre putinii adevarati creatori de solutii in domeniul consolidarii cladirilor istorice, un militant pentru protejarea monumentelor. Sunt cu totul fara cuvinte, cu atat mai mult cu cat si tata s-a prapadit in exact acelasi mod neasteptat, in somn ... 

Odihneasca-se in pace!


Imaginea de mai sus e surprinsa anul trecut, cu ocazia inspectiei de teren facuta in vederea evaluarii situatiei create prin "restaurarea" de la Capidava

marți, 12 septembrie 2017

GALANTARE IN TURURI GHIDATE

Prietenii de la Asociatia Istoria Artei au avut o initiativa concretizata intr-un caiet ce este in curs de tiparire si in niste trasee ghidate gratuite. Detalii in afisul de mai jos:



Imi fac datoria sa promovez aceasta actiune , cu atat mai mult cu cat am cam neglijat blogul in ultima vreme, implicit si rubrica "Galantarul de sambata" Caietul ii vizeaza in special pe tineri si va avea coperta asa:



Pentru mai multe detalii, vizitati paginile asociatiei:

sâmbătă, 9 septembrie 2017

UNDE SA BATA CLOPOTELE NEAMULUI ? (2)

Se apropie serbarea centenarului discutiilor despre Catedrala Mantuirii Neamului ... La sedinta festiva din 10 mai 1920 a Sinodului BOR vorbea despre catedrala:



Amplasamentele au fost mult plimbate si cantarite asa ca la sfarsitul lui 1926 inca nu era clar ce varianta ar fi mai buna. Cincinat Sfintescu favoriza Dealul Arsenalului. Planul de mai jos, semnat de Jean Burcus:



A fost si varianta de a face un mega ax care sa treaca pe langa Palatul Regal, intre Bd. Coltei (Nicolae Balcescu azi) si Parcul Cismigiu, in scuarul unde era Ministerul de Razboi:



Dar s-a discutat mult si amplasamentul din preajma Universitatii si a Pietei Bratianu (adica unde e azi caruta cu paiate din fata TNB). Biserica cerea un teren pe care nu mi-l imaginez exact sistematizat pentru ca ar fi fost intre Lipscani, Piata Romei, Bd. Coltei, str. Sfintilor si Cavafii Vechi. Probabil ca asta ar fi insemnat demolarea masiva a parcelarii Vilacrosse de dupa incendiul din 1847, probabil inclusiv cu distrugerea bis. Sf. Gheorghe Nou:



Tot pe Dealul Arsenalului s-a ajuns dar ceva mai departe pentru ca, intr-o varianta apropiata celei gandite in 1926, pe locul initial troneaza azi Casa Torturarii Neamului ...

Toate documentele sunt extrase din dosarul 239/1921 din arhiva tehnica a PMB, fond PMB.

sâmbătă, 3 iunie 2017

PE STRADA SEMICERCULUI

In urma cu aproape 4 ani, ziceam despre o casa din strada Semicercului ca ar fi sigur anterioara razboiului de independenta. Iata imaginea acesteia din Google street view, 2011:

Ei bine, am gresit cu ceva mai mult de un an pentru ca, intre timp, am gasit cererea de autorizare a acesteia. E din 1879, se afla la AN SMB, fond PMB Tehnic, dosar 15/1879, la fila 13.
Bine, exista o oarecare doza de aproximare caci la momentul anului 1879, numerotarea era usor alta, date fiind miscarile de aliniere ale strazii Semicercului. Totusi, din documentul de autorizare reiese ca e vorba despre un corp pe fund de lot dinspre strada Grivitei nr. 48 (la acea data inca numita "Calea Targovistei"). Asta reiese din referatul de pe verso, unde se spune "le va aseza in curte si cu o facada spre strada din dos disa Semi-Cercului". Daca ne uitam pe planul din 1895-1899, casa despre care vorbim apartinea unei parcele ce avea nr. 50 in Calea Grivitei (cu marcaj rosu pe plan).
In acelasi timp, celelalte parcele invecinate in ordinea descrescatoare a numerotarii nu au corpuri pe fund de lot care sa poata corespunda descrierii din 1879. Prin urmare, dat fiind aspectul acestei case, a carei amprenta la sol de azi e identica celei din 1895-1899, rezulta ca despre asta este vorba. Nu este singura casa din zona realizata in 1879. Din fericire, si aceasta casa mai exista si azi, pe coltul cu strada Ecaterina Teodoroiu (fosta Tunsului, langa fundatura Osiris). Se gaseste in acelasi dosar de arhiva, fila 361 (am lasat cu acelasi marcaj rosu locul casei despre care vorbim):  

De fapt, ceea ce ma determina sa scriu despre casa asta este disparitia totala in ultimii 10 ani a tamplariilor originale. Fata de 2011 a disparut si a doua usa de sub balcon dar si ultimele doua ferestre de la etaj. Ma astept si la o "reabilitare termica" in curand, pentru a fi schimonoseala completa ...

miercuri, 3 mai 2017

NESIMTIREA INVINGE MEREU

Ce alta concluzie poti sa tragi din moment ce, din cauza unora care-si lasa masinile aiurea in strada, linia de autobuz 178 a fost scurtata cu o statie !?

Neplacut este si ca anuntul e facut in felul asta. Daca nu esti atent la toate lipitorile risti sa stai la cap de linie si sa astepti in van un autobuz. Din sensul celalalt macar te dezmeticesti si sari imediat din autobuz cand vezi ca soferul o carmeste la stanga, pe Luterana, in loc sa faca dreapta spre blocul turn de la Sala Palatului ... 
Dar ce spunea dna primar in campania sa electorala ? Iata citate preluate din sursa indicata:

„Voi face revoluţie în materie de trafic în capitală. Am foarte multe soluţii care vor decongestiona traficul. În primul rând, investiţii masive în transportul public, voi propune acordarea de urgenţă a bugetului necesar pentru ca aceste autobuze stricate să intre în trafic. [...] În jumătate de an se va vedea că se vor schimba lucrurile în Bucureşti. Într-o jumătate de an se va circula mult mai uşor în Bucureşti. Sunt soluţii identificate. " 

Prin urmare, solutia este sa intorci spatele si sa declari transportul public infrant. In loc sa pui politia sa-i amendeze in draci pe nesimtitii care blocheaza strazile acolo unde circula transportul public tu decizi sa-i lasi pe nesimtiti sa castige, iti iei jucariile si pleci!
E minunat ce se-ntampla la Stere ...

marți, 25 aprilie 2017

UNDE SA BATA CLOPOTELE NEAMULUI?

Am gasit intr-un dosar din arhiva PMB (cu nr. 388/1922) un plan cu o propunere din 1930 pentru amenajarea Pietei Unirii de azi in scopul extinderii spatiilor bisericesti ale Patriarhiei ("sistematizarea Dealului Mitropoliei") si in vederea construirii acolo a Catedralei Neamului. 
N-a fost sa fie ...  Despre acest loc, ce ar fi fost peste Piata Bibescu, se vorbeste aici, indicandu-se ca s-a si sfintit locul amplasandu-se o troita acolo in 11 mai 1929. Desenul de mai jos e datat 12 martie 1930 si pare ca isi propune stabilirea locului sfintit cu un an inainte.


Era momentul sa fac trimitere la jocurile lui Popescu.

duminică, 19 martie 2017

MICI DETALII 14



Detaliul din imaginea de mai sus arata un strat de izolatie hidrofuga de la o casa autorizata in 1890. Pentru unii ar putea parea exceptional sa gaseasca un strat de asfalt de atunci. Insa asta era un standard care poate fi documentat mult mai devreme in arhive. Mai jos, cerinta explicita prin referatul arhitectului primariei care indica sa se puna un strat hidroizolant, la zidul fundatiei in partea de peste nivelul terenului, folosindu-se ca material la alegere: cimentul, asfaltul sau chiar foi de plumb sau de zinc.



Extrasele respective sunt din dosarele 22/1884 si 23/1884 aflate in fondul PMB Tehnic la AN SMB. Se refera la trei case distincte.