PATRIOTARZII

În ultimele săptămâni am fost martorii unei agresive campanii propagandistice în cel mai pur stil de “cântare a României”. Dacă pe vremea lui Ceauşescu ignoram falsitatea asta pentru că o legam de politica de îndobitocire, atăzi eu nu o pot suporta cu acelaşi calm şi de aceea schimb canalul. Raiden mi-a luat-o înainte cu un foarte bun articol în stilul său “sever dar aspru”. Sunt cu totul de acord cu tot ce a scris acolo şi i-am promis că voi scrie un articol de sprijin, cu argumente care datează de 200 de ani. Am fost şi sunt de părere că o ţară nu este aşa cum o descriu locuitorii săi (mai bine zis cei ce au puterea de a propaga o astfel de descriere) ci aşa cum o percep cei din afara ei. Cu cât descrierile sunt mai vechi şi mai convergente către anumite concluzii, cu atât mai de luat în seamă devin acestea. Graţie bunăvoinţei americane (drum bun, cale bătută Giten... !) am găsit pe internet această preţioasă carte scrisă de unul dintre primii diplomaţi britanici trimişi prin părţile noastre:
 

Mulţumesc bibliotecii Universităţii din Michigan că a permis Google Books să distribuie gratuit acest document ce trebuie citit cu atenţie de la un capăt la altul căci se vede treaba că obiectivitatea sa îl face atât de util în a descrie de fapt esenţa României.

  

Autorul spune în câteva locuri că aici este o ţară frumoasă, cu multe bogăţii şi că oamenii simpli ar fi unii cumsecade în fondul lor. Dar cel mai important este că remarcă, aşa cum remarcăm încă şi azi, că soarta a îngrămădit aici toate resursele posibile, resurse pe care alţii le au numai selectiv iar alţii nu le au deloc.
 

Vedem însă că posmagii întotdeauna trebuie muiaţi de alţii, ajutaţi dacă se poate, de o clasă de îmbuibaţi locali ce devin corupţi şi profitori atunci când au pâinea şi cuţitul în mână:
 

Cu alte cuvinte, aici sunt atât de multe resurse iar solul este atât de bogat încât o guvernare normală ar putea stabili aici Raiul pe pământ. Dar dacă nici după 200 de ani nu s-a întâmplat asta este pentru ca noi suntem proprii noştri “ungureni” şi ne alegem întotdeauna cei mai străluciţi conducători, deştepţi şi cu coloana vertebrală zdravănă. N-am mai pus ghilimelele căci sunt convins că oricine citeşte ştie unde să le pună …  

Dar cine sunt aceşti oameni care ne conduc destinele? S-au schimbat oare sau esenţa lor e cea arătată de acest domn Wilkinson? Eu zic că România e asta care a fost, este şi va fi şi mai departe pentru că se bazează pe această plămadă socială. Adică vă miră că “baronii locali” sunt cu atât mai puternici cu cât sunt mai ignoranţi şi mai bădărani? În fond, bădărănia şi-a croit loc până la reprezentarea supremă, în persoana aşa zisului “şef al statului”. Nu e un accident, e o constantă istorică. Banul este singurul scop aşa că poţi să dai şi cu excavatorul în cetatea Sarmizegetusa (Hunedoara), poţi să sapi fundaţia catargului marelui drapel chiar în cimitirul cel mai vechi de lângă biserica oraşului (Bistriţa), poţi să permiţi construcţia unui mall în buza celei mai vechi moschei (Constanţa) şi nu vei avea nimic de pierdut. Poporul nu se supără ci te alege mai departe. Cu cât eşti mai bădăran cu atât eşti mai bine văzut şi cu cât eşti mai educat cu atât mai repede “eşti învins de sistem”.

 

Vă miraţi că sunt unii care mănâncă covrigi din pungă, stau în cea mai groaznică adunătură de blocuri dar au Lamborghini şi ultimul tip de “smart phone”? Nu vă miraţi, e o chestie genetica:

 

Vi se pare că o mulţime de proprieăţi sunt neglijate iar o mulţime de case cu totul inutile prin numărul excesiv de camere ce nu pot fi nici încălzite şi nici locuite tot apar? Cred ca nu e cazul, lucrurile sunt specifice locului:

Vi s-a întâmplat să aveţi dificultăţi în a spăla sau a coase ceva din cauza crucii din calendar? Vi se pare că zilele în care aveţi de rezolvat ceva la o instituţie publică şi nu puteţi pentru că e ghişeul închis sunt prea multe? Dar de ce?

Nu înţelegeţi succesul cârciumilor din “centrul istoric” şi nici nu vă explicaţi succesul atâtor posturi de televiziune sau radio bazate pe vulgar, trivial şi stupiditate? Ştim cu toţi că PRO Tv e de referinţă, inclusiv în propagandele patriotarde ce ne copleşesc recent dar poate nu ne punem problema de ce. Păi iată că succesul se pregătea printr-un studiu de piaţă încă de acum două secole:

Ah! Religia! O înţelegeţi? Cunoaşteţi semnificaţia textelor religioase? Sau vă mulţumiţi să staţi la o coadă incredibilă la nişte moaşte? Câţi dintre dumneavoastră ascultaţi textul slujbei când vă aflaţi în biserică? Poate că ar trebui să aflăm că nimic nu s-a schimbat în mentalitatea românească aşa că iată de ce manualele de religie au fost băgate pe gâtul elevilor în forma în care există el azi:


În fine, omul care aşteaptă votul nostru nu este departe de această concluzie veche de două secole:

Poate că ar trebui să nu ne identificăm cu acest tip de caracter, descris de altfel la fel de pitoresc şi de către Nicolae Filimon în “Ciocoii vechi şi noi”. Până la urmă nu aceşti oameni ne definesc, “poporul suntem noi”. Şi cum era poporul în 1820 şi cât s-a schimbat el? Credeţi că e întâmplător că în lista proprietarilor de pe strada Franceză din capitala anilor 1860 numele româneşti erau ale cârciumarilor iar prăvăliile meşteşugarilor de orice fel erau ţinute de evrei, nemţi sau alte naţii?
 
Da, frumos spus. Poate că avem o speranţă că vom deveni cândva o societate. Care să se poată organiza şi care să reacţioneze când e călcată în picioare. Dat fiind însă caracterul “poporului” nu cred că o să se întâmple asta prea curând. Căci întotdeauna se vor aduna mai mulţi oameni pe un stadion ca să strige “..ie Steaua!” decât în faţa Cotrocenilor ca să ceară socoteală pentru că 7,4 milioane de oameni au cerut plecarea personajului care pretinde că îi reprezintă. Din nou, o să stăm să aşteptăm să vedem “ce-o vrea Dumnezeu” pentru noi:

 Cred că ştim cu toţii că nu există călător străin care să nu fi scris, desenat sau fotografiat ţiganii din părţile noastre. Nu vi se pare trist că în loc ca ţiganii să se “românizeze” trăim un accelerat proces în care românii se “ţiganizează”? Acceptăm în genunchi până şi impunerea denumirii de “rom”, cuvânt inventat în ultimii ani de politica mondială şi care ne pune pe noi într-o situaţie delicată în lume căci ignoranţi şi idioţi sunt peste tot ǔn Europa şi nu puţini sunt ăia care sunt convinşi deja de identitatea între “Rom” şi ţinutul ăsta pe care ne încăpăţânăm să-l numim “ţară”. Dar asta e o altă mămăligă de peşte …

Închei cu esenţa surprinsă de acest englez, fost consul în principate:

Pentru că, până la urmă, oricât ar momi cineva poporul român cu culorile naţionale,

România a ajuns să fie cu adevărat un loc “binecuvântat de Dumnezeu” de care populaţia locului îşi bate constant joc şi îl aduce în starea asta:

Sunt român şi nu pot spune că sunt mândru de asta. Fireşte, la cel mai mic succes al unui conaţional mă bucur căci capăt speranţa că nu aparţin unui trib de pitecantropi ci de o naţiune care-si merită locul în Europa. Pe lângă medaliile olimpice v-aţi uitat totuşi vreodată la lista premiilor Nobel de-a lungul timpului? Elevii medaliaţi la olimpiadele ştiinţifice au avut vreo altă satisfacţie naţională decât aceea că li s-au deschis porţile occidentului căci altfel ar fi perfect inutili aici? Nu pot nici să ma ruşinez că sunt român dar am un fel de ciudă. Căci ţara olandezilor e fără resurse dar făcută încet, încet de ei înşişi în timp ce pleaşca românească are tot ce-i trebuie însă e încet, încet distrusă noi înşine. Noi rămânem la stadiul în care autostrăzile ungureşti se opresc nedumerite în graniţa noastră, în care bulgarii fac un drum care se termina în podul de la Calafat căci noi nu putem mai mult, rămânem ţara în care nu s-au construit în ultimii 25 de ani niciun teatru, muzeu sau spital public dar le distrugem pe alea care erau. Suntem ţara în care trenurile circulă mai lent decât acum 100 de ani. Şi nicio scamatorie publicitară cu steaguri agăţate printre chiloţii din balcon (care mă duce cu gândul la gorilele pe cale de dispariţie care au plăcerea de a se bate cu pumnii în piept) nu cred că poate aduce ceva consistent în sprijinul evoluţiei noastre. De aceea eu mai cred că ăia mai deştepţi dintre noi şi-au dat seama că, de fapt, “Pe-al nostru steag e scris uşchire” …

Eu si bASESCU la Carrefour Orhideea

Azi, in urma cu juma' de ora am dat nas in nas cu bASESCU pe un culoar la Orhideea. Il vazusem 5 minute mai devreme cum isi facea poze cu dobitocii incantati de vederea lui. Recunosc ca ii admir tupeul de a se plimba singur prin multimea aia. Erau niste baieti discreti care stateau de veghe pe acolo dar la mare distanta. M-am intalnit cu el cand dorea sa intre cu carutul pe un interval blocat, ca de obicei, cu marfuri lasate pe paleti. Nu stiu de ce, cu o fata sper destul de acra, i-am facut semn sa treaca. Si el mi-a facut acelasi semn in timp ce avansa, cu zambetul lui parsiv de autosatisfactie, spunandu-mi "Avem loc amandoi." 

N-am gasit replica mai buna pe moment decat sa-i spun : "Din pacate! Pentru ca va consider mai odios decat Ceausescu!" 

El, din semiprofil, preocupat de rahaturile de pe raft, mimeaza relaxarea : "Oo...ohohoo!" Ma grabeam acasa ca sa plec la lansarea lui Dan Rosca si n-am stat sa explodez de nervi si sa-i arunc cu o punga de orez in cap. Cum ar fi trebuit ... Cand am iesit din magazin deja il pandeau unii de la RTV cu masina de transmisie cu nr. de Prahova ..

Cum am zis, fug la lansarea cartii lui Dan Rosca la Gaudeamus!

JOS BASESCU!

Despre demolari cu cap economic

La semnalarea cuiva am văzut un articol în România Liberă  (pe care în mod obişnuit nu o citesc dată fiind orientarea băsistă puturoasă) ce spune că Academia de Studii Economice a cumpărat casa lipită de sediul lor iniţial din Piaţa Romană. Foarte frumos însă iată ce aberaţie emite domnu’ Rector:

"De zece ani ne-am chinuit să cumpărăm această proprietate şi acum am reuşit. Vom merge la Ministerul Culturii să vedem ce statut are, dacă putem să o demolăm, pentru a construi un corp nou prin care să închidem semicercul acesta", a declarat Pavel Năstase, rectorul ASE.”

Analiză de text.

1. “Vom merge la MC să vedem ce statut are”.

Păi daCĂ_COnducătorul şcolii de economie face o astfel de declaraţie înteleg că toată polologhia aia cu studiul de piaţă, cu marketing, cu analiză cost-beneficiu, ei bine, toate astea sunt doar praf în ochi, apă de ploaie, rahat cu apă rece. Pe de altă parte, dacă te uiţi în jur la economia românească, la cum e gândit mecanismul de acumulare şi de cheltuire a banilor publici în ţara asta, totul devine limpede. Toţi oamenii ăia provin dintr-o asemenea fântână a gândirii.

Eu m-am lovit de multe ori de mentalitatea asta păguboasă. Oameni care printr-un miracol al naturii au un puhoi de bani sau dispun de un puhoi de bani încât să dea milioane pe clădiri de neînlocuit în ziua de azi devin proprietari asa, din imbold, fără să se gândească. După aceea, abia când sunt constrânşi de procedurile legale, angajează un studiu istoric pentru a-şi derula investiţia imobiliară. Când li se spune că partea X sau partea Y nu poate fi demolată, că are nevoie de un anumit tip de restaurare sau alte astfel de concluzii, oamenii încep să se ia cu mâinile de cap, să se vaite, să spună ca “la banii pe care i-au dat”, că “la banii pe care vor să-i bage” aiasta nu se poate. Niciunul nu se gândeşte să afle înainte care sunt condiţiile, ce poate dărâma, ce poate construi şi în acest fel să determine un preţ corect şi un plan de dezvoltare adecvat situaţiei de la faţa locului. 
În trecut, până şi cel mai prost ţăran, când se ducea la târg să-şi ia un cal, se uita la dinţii lui !

E simplu să cauţi lista monumentelor şi să vezi asta: 

 

Rezulta că proprietatea este în raza de protecţie a cel puţin două monumente! E bine să consulţi MC înainte de a face o mişcare pentru că, pentru orice ai vrea să construieşti, oricum vei avea nevoie de avizul conform de acolo.

Apoi clădirea este în Zona Construită Protejată (ZCP) 04 Magheru. Pe planul de zonă protejată detaliată în 2006 clădirea este indicată cu roşu – NEDEMOLABILĂ.



E adevărat că planurile ZCP erau odinioară publice pe pagina primăriei. De când este însă la cârmă monumentocidul Oprescu, informaţia asta nu mai este publică. Aşa cum nu mai sunt deschise şedinţele consiliului general, aşa cum şedinţele CTUAT vor deveni închise. Şi, bineînţeles, nu cred că miră pe nimeni asta din moment ce în ultima vreme NICIO PLANŞĂ a vreunui PUZ aflat în dezbatere publică nu mai este publicată pe internet altfel decât în forma unui mic fragment cu cartuşul ce comunică întocmitorii proiectului în cauză. Mai ocult decât atât ce mai vreţi? Domnul rector poate spune că “n-a ştiut” ce cumpără.

Deci dragi studenţi de la economie: faceţi ce zice rectoru’ nu ce face rectoru’! Când investiţi în ceva aflaţi ce produs/serviciu vi se vinde ÎNAINTE de a-l cumpăra, aflaţi ÎNAINTE ce poate el şi cu ce costuri şi limitări puteţi să-l faceţi să meargă mai bine, ce costuri de operare vă va induce şi trageţi concluzia CU TOATE DATELE cum, trăgând linie, veţi fi pe profit sau pe pierdere în timpul de amortizare. Adică să aplicaţi bulshitul ăla cu “cei patru P”.

2. “dacă putem s-o demolăm”

Meltenism cu ştaif. Comportament tipic de îmbuibat român: nu gândesc cum pot să pun în valoare ceva ci cum pot să dau jos ceva. Uitaţi-vă la două locuri în oraşul ăsta: fosta Moară Olmazu de pe Şoseaua Ştefan cel Mare, în spatele blocurilor de la Circul de Stat şi fosta fabrică de ulei din Şoseaua Viilor. Ambele rase, demolate sălbatic aş spune, în 2006. Suntem în 2012 şi terenurile sunt încă goale, cu ceva bălării pe ele. Ce ne spune asta? Gândire. Economică.

Aşadar voi ce aşteptaţi de la viitorii economişti ai României?

Dar de la jurnaliştii din România? Ăia care se folosesc de informaţie şi nu-ţi spun care e sursa în mod corect? Căci ilustrarea articolului se face cu această imagine:
 

 Pe drept cuvânt Raiden ripostează acolo:

“Intr-adevar, poza cu care e ilustrat articolul e de pe flickr.com, dar aceea este o comunitate imensa de fotografii. Ca atare, avand in vedere ca este poza mea, va rog sa mentionati contul de pe care ati preluat-o fara acordul meu: http://www.flickr.com/photos/raiden2/3259231614/
Reamintesc ca fotografiile mele sunt "Copyright - All Rights Reserved", ca atare sunteti OBLIGATI de lege sa-mi cereti acordul pentru a folosi vreuna din ele. Multumesc, astept rectificarea si scuzele. Nu ma asteptam la asa ceva de la un ziar de talia RL.”

Pe strada Lucaci veneau alegerile!

O postare interesanta marca Raiden vorbeste despre strada Lucaci ca urmare a identificarii unui semn electoral la fel de infam precum inima care trebuie "repornita". Intamplator am vazut si eu acelasi semn, tot pe strada Lucaci,  in alta parte si mult mai clar. Fotografia este facuta in 2009.

Dar inainte de asta as vrea sa pun niste fragmente dintr-un plan de aliniere al strazii Lucaci din 1868.

 

Traseul foarte chinuit a tot fost rectificat prilejuind mai multe schimbari de nume. Astfel, strada Logofat Udriste era vechiul traseu al strazii Lucaci ce incepea din Calea Vergului (Calarasilor). Strada Matei Basarab a fost strada Incediilor sau Incendiului. Dupa aliniere s-a numit Matei Basarab si iesea in intersectia cu strada Romulus pe un fragment care astazi face parte din strada Lucaci. De fapt acest tronson s-a asezat mai bine cand s-a decis prelungirea axului partii de strada Lucaci dincolo de strada Romulus, catre liceu si scoala comunala (care apare trasata mai tarziu, cu creionul, pe fragmentul de plan al strazii Lucaci unde este amplasat din 1903 bustul lui August Treboniu Laurian). Pe planul vechi se mai vede si vechiul nume al strazii Anton Pann - Taurului.

Revenind la rearanjarea strazilor, dupa 1911 Matei Basarab s-a retrasat astfel incat sa continue axul strazii Labirint, careia pana la urma i-a si uzurpat numele ca sa zicem asa (strada labirint era si mult mai veche si ca traseu si ca denumire). Cu aceasta ocazie, transformarea a anihilat o micuta strada numita Ruinelor. Orientarea vechii stradute este amintita astazi de un mic spati verde triunghiular la intersectia vechii strazi Matei Basarab (azi Lucaci) cu noul traseu al strazii Matei Basarab. Am marcat cu punctulete evolutia asta pe planul 1911.

  

Si acum ajungem la pont. Pe vechea straduta Ruinelor s-a construit dupa aceasta transformare urbana un bloculet interbelic, marcat pe plan cu un "X".

 

Pe soclul lui am vazut semnul despre care vorbim si pe care il si prezint mai jos.
 

Am incalecat pe-o sa si v-am povestit cum era cu "alegerea" ...

PRIN BUCURESTII LUI CARAGIALE

Dan Rosca isi lanseaza o carte cu acest titlu. Ma voi duce la lansare cu atat mai mult cu cat Dan a avut amabilitatea sa-mi faca onoarea sa ma invite sa spun cateva vorbe la momentul acestei lansari de mult asteptate. Sper ca n-ati uitat acest episod preliminar:
http://a-craciunescu.blogspot.ro/2010/12/drumul-noptii-furtunoase-lui-caragiale.html

Iata cum isi prezinta autorul evenimentul:

Cartea “Prin Bucureştii lui Caragiale”, cu o prefaţǎ de Emanuel Bǎdescu, va fi lansatǎ la Târgul GAUDEAMUS. Lucrarea propune o plimbare de-a lungul şi de-a latul Bucureştilor sfârşitului de veac XIX, alǎturi de nenea Iancu şi de personajele sale. M-am strǎduit sǎ dau viaţǎ Capitalei din preajma lui 1900, cu oamenii, strǎzile, prǎvǎliile, cârciumile, moravurile şi nǎravurile de atunci.

Volumul se va gǎsi la Romexpo, Pavilionul central, nivelul 7.70, în standul 325 al Editurii Ars Docendi, în perioada 21-25 noiembrie, dar vǎ aştept la lansarea lui, care va avea loc duminicǎ 25 noiembrie, orele 16:15-16:45 în spaţiul de lansare.

Vad ca si Vlahul face promo.

OINA "stramoseasca"

Oina a fost adusa la disparitie. Era o vreme cand, prin efortul lui Spiru Haret, oina era obligatorie in scoli asa cum e in Noua Zeelanda jocul de rugby. Am avut bucuria sa fac acest sport in scoala generala si sa particip la competitiile interscolare de atunci. Unii hulesc, lagramada, chestiile legate de "epoca de aur" printre care se afla si "Daciada". Eu nu. Cred ca era un lucru bun. Dintre colegii de scoala primara de care imi aduc aminte intai sunt colegii cu care formam echipa de oina a scolii. Si, in afara de diriginte, imi staruie in memorie inimosul profesor de sport Dan Negulici care se straduia sa faca performanta cu noi.

Pentru ca am vrut sa-i urez cele bune de onomastica lui Mihai Tociu, i-am promis ca-i arat ce am gasit intamplator (sau nu) in nesecatul izvor www.dacoromanica.ro.

In colectia de publicatii, in Foaia Populara din 1898, am gasit un anunt din octombrie si un fel de reportaj din iunie. 

Iata:

Marturisesc ca n-am inteles nimic din "forma simpla" a jocului prezentat aici. Se spune ca marele arhitect Horia Creanga era foarte bun la oina. Sper ca la "forma compusa", cea pe care o stiu eu si care poate fi vazuta aici: