ROMANI, VI SE MAI DEMOLEAZA CEVA!

La Oradea. Exista, pana ieri si poate si pana azi, o moara ce avea 130 de ani si arata cu adevarat impresionant. Atat de impresionant incat in urma cu 15 ani primaria dorea sa o consolideze/restaureze ca sa faca acolo biblioteca judeteana.

Am primit de la o sursa a carei anonimitate o voi pastra, imagini ale activitatii de ieri pe acest sit:

Ceea ce se intampla este un rezultat direct al actualelor politici de anihilare a sistemului national de protectie a monumentelor istorice, asa slab cum era el. Comisiile zonale au fost facute tandari de catre marele om de cultura Daniel Barbu iar "descentralizarea" va fi bomboana de pe coliva. N-am avut altceva la indemana decat o adresa catre actualul ministru al culturii, o persoana care pare sa fie mai dedicata scopului pentru care ocupa functia publica. Iata ce am scris, fara speranta ca rezultatul va fi pozitiv pentru ca, din punct de vedere juridic nu prea e nimic de facut iar oamenii aia vor demola complet cladirea pana la sfarsitul saptamanii:

Dupa cum vedeti, distrugerea nu este produsa de niste "mitici" de la Bucuresti asa cum este des invocata scuza pentru unele porcarii care se intampla acolo, in zona "imperiala", unde tot raul vine de aici, din "peninsula balcanica". O alta "demolare preventiva".

Sa spunem deci un ultim ramas bun Morii Emilia din Oradea! 

Jilava, ianuarie

Fireste, azi e ziua lui Eminescu, ar trebui sa vorbim despre el.

Insa ieri, a fost 14 ianuarie si se implinesc 70 de ani de cand Antonescu l-a vizitat pe Hitler iar "statul legionar" si-a inceput pierzania in istorie printr-un decret des mentionat - 314 din 14.01.1941 - dar niciodata expus si in continut. Pentru ca evenimentele din urma cu 70 de ani sunt strans legate de Fortul 13 de la Jilava, va ofer niste imagini din acest monument istoric ...

Dar stati! Acest loc (am mai spus asta cand vorbeam de fortul Kitila), care este atat de imbibat de o istorie crancena, NU ESTE monument istoric din punct de vedere legal! Abia acum se intocmeste o documentatie care sa justifice includerea in lista monumentelor istorice.

Cine strabate astazi acest spatiu o poate face linistit dar inevitabil incarcat de atmosfera apasatoare pe care o induce ideea ca mii de vieti au fost strivite, pe drept sau nedrept, intre aceste ziduri. Unii au fost izolati, altii au avut celule doar pentru ei dar toti au fost, cu siguranta, striviti de acest mediu.

Daca depasesti starea apasatoare inerenta unei astfel de vizite poti sa incapi sa te uiti la detaliile care fac din acest ansamblu o formidabila constructie, realizata uimitor de repede avand in vedere tehnicile folosite. Fabrica de ciment de la Braila a functionat la inceput full-time pentru a procura materia prima pentru liant, fabrici de caramida au avut comenzi nesfarsite pentru miile de metri cubi de material care au intrat aici iar mesterii ... Nu stiu cati or fi lucrat dar executia zidariei este impecabila si arata ca nu degeaba calificarile profesionale la care azi ne uitam de sus, in urma cu 130 de ani erau "arte si meserii".

Nici n-as vrea sa indraznesc sa compar performanta realizarii un astfel de fort cu "performanta" taierii panglicii pentr 10 km de autostrada facuta in camp ....

Revenind la Antonescu, acesta nu numai ca a fost incarcerat aici dar a si fost executat la Jilava. "Cel ce ridica sabia de sabie va pieri" e o afirmatie plina de adevar. Caci tot aici, in noiembrie 1940, legionarii au exterminat ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Masacrul_de_la_Jilava ) pe cei care-i exterminasera pe niste "camarazi" iar dupa rebeliunea izbucnita in 21 ianuarie 1941, insotita de alte exterminari ( http://www.jewishfed.ro/fcer/public_html/index.php?option=com_content&view=article&id=409:rebeliunea-i-pogromul-legionar-din-21-23-ianuarie-1941&catid=88:articole-prezentari-de-carti-recenzii&Itemid=147ianuarie-1941&catid=88:articole-prezentari-de-carti-recenzii&Itemid=147 ), Antonescu dispusese exterminarea lor ... O fi corect sa vorbesc de Ion Antonescu? E voie?

Acum nu mai poti fi sigur daca poti sa spui sau sa cercetezi anumite lucruri ce tin de istoria relativ recenta. Gretoasa mi s-a parut atitudinea fata de Ion Cristoiu si Eugenia Voda care au fost apostrofati de niste domni si de niste doamne pentru ca au dezbatut profilul persoanei Zelea Codreanu (http://www.youtube.com/watch?v=LXaQt-NgTFE&feature=player_embeddedbedded ) ocazie cu care dl. Cristoiu (fata de care am totusi rezerve in ce priveste caracterul domniei sale) a insinuat ca Zelea Codreanu ar fi fost un personaj "romantic". Cine nu cunoaste reprezentarile acestuia in publicatiile vremii - fotografie, grafica - sau nu vrea sa inteleaga termenul ar putea sa fie ofensat. Insa telectualii care au semnat un protest fata de emisiune banuiesc ca inteleg sensul termenului ca doar si lui Che Guevara i s-ar putea pune o astfel de eticheta.

Rau mi-a cazut insa articolul lui Nicolae Manolescu caci o astfel de atitudine imi refuza mie, cetatean, dreptul de a afla pareri despre subiecte controversate, altele decat cele care au o stampila "conform cu versiunea oficiala", altele decat cele pe care altii inaintea mea decid daca pot fi aflate si de gogomanul de mine. Gasiti acest atentat la liberatea de opinie la: http://www.adevarul.ro/nicolae_manolescu_-_comentarii/O_emisiune_TVR_care_nu_trebuia_difuzata_7_388231175.html
Detest ideea ca trebuie sa vorbim numai despre lucruri ce sunt filtrate de o forma de cenzura, cu atat mai mult cu cat Cristoiu invoca cercetari personale ale documentelor vremii, cercetari extinse in ani si care i-au generat o concluzie proprie asupra unui personaj istoric, concluzie cu care poti sau nu poti fi de acord atat timp cat ai posibilitatea s-o cunosti. Cu ce drept imi interzice mie dl Manolescu sa aflu despre aceasta interpretare a istoriei?

Revenind la Eminescu ar trebui sa-mi pun cam aceeasi intrebare. Pe cand o sa ajungem ca diversi distinsi domni si doamne sa ne interzica sa vorbim despre acesta pe motiv ca a fost un xenofob notoriu? Caci acceptand sanctiunea incasata de dna Eugenia Voda, acceptand pozitia unor "detinatori ai adevarului oficial", nu facem decat un mare pas catre a inghiti o cenzura pe care am mai trait-o, cu alte (eventual) directii ideologice, dar pana la urma cu acelasi gust dezagreabil al incarcerarii cunoasterii si expresiei libere.

Inchei cu o poza pe care m-as fi gandit s-o numesc "La Jilava nici nu stiu cat de mic incep sa fiu"


PS: daca incepeam cu mentionarea unei aniversari ar trebui sa si inchei cu una. Ieri, 14 ianuarie a fost ziua lui Calin Popescu Tariceanu ceea ce ma face sa-i transmit cele mai bune urari, forta sa impuna in Romania "papionul european" spre ciuda unor badarani carora nu le place civilizatia !

"Actualizare de update" la Casa Verde

Azi am fost la sectiunea de evidenta a CNMI sa apar studiul pe care l-am facut si pe care membrii comisiei zonale l-au respins in unanimitate (concluziile privind valoarea si necesitatea clasarii adicatelea). Parerile au ramas oarecum impartite, mi s-a cerut o prezentare mai detaliata a evolutiei casei in timp si disocierea sa de noul sediu (1937) central al legionarilor. Poate fi o oarecare incercare de a mai cumpani, fiecare membru al sectiunii de specialitate in parte, decizia de clasare. Eu cred ca am fost destul de explicit in studiu dar constat - a nu stiu cata oara - ca lumea se uita intai la poze, la concluzii, eventual la un plan de situatie si apoi trage concluziile proprii chiar inainte de a asculta explicitarea demersului ce duce la concluzii. Poate e doar o parere si, oricum, pare oarecum natural atunci cand ai un maldar de dosare asupra carora trebuie sa te pronunti ...

Oricum, as vrea sa multumesc celor doua asociatii care au sustinut demersul clasarii prin cererile pe care le-au depus la DCCPCN MB. Caci altfel cererea initiala a domnului Serban Cantacuzino nu ar fi avut temeiul legal necesar, domnia sa fiind doar o persoana fizica FOST si nu ACTUAL proprietar al imobilului. Asadar multumesc PRO_DO_MO (http://www.pro-do-mo.ro/) si in special doamnei Doina Vella precum si Asociatiei pentru Memorie Identitara Carpatii (http://carpatii2009.blogspot.com/), mai ales domnului Florin Dobrescu.

Mai adaug cateva imagini care fac demonstratia, din punctul meu de vedere, ca respectiva casa dateaza dinainte de 1891.

In prima imagine se observa umplutura unui fost gol de fereastra iar a doua imagine surprinde, pe langa aceeasi umplere a unei ferestre mai vechi, si suprainaltarea fata de cornisa originala, fapt sugerat de diferenta de format al caramizii. Peste aceasta cornisa s-a operat in 1938 mansardarea proiectata de arh. Jojea.

Rezulta, dupa capul meu, ca la operatiunile autorizate partial in 1891 trebuie sa se fi produs acele schimbari. Cum operatiuni radicale de acest tip ar fi fost rational sa se faca dupa o exploatare de circa 20 - 30 de ani, ar rezulta ca acea casa initiala a fost facuta undeva in jurul anilor 1860. S-ar potrivi bine cu inundatia catastrofala din 1865. Cum locul de care vorbim era chiar in albia Dambovitei eu cred ca dupa aceasta inundatie casa care figura in planul 1846 a trebuit sa fie refacuta. Inca nu stiu daca total caci e greu de suprapus exact planurile. Daca fac abstractie de o eroare de unghi, este posibil ca acea cladire post 1865 sa fi inglobat si ceva din casa ante 1846. Dar pentru asta ar fi nevoie de o cercetare usor mai aprofundata pe cand eu am facut doar un raid de circa 45 de minute la interiorul Casei Cantacuzino Granicerul ...

Casa Verde din Gutenberg 3

Am facut o ceretare in vederea clasarii ca monument istoric a casei din strada Gutenberg nr. 3 (de fapt azi la nr. 3A). Casa a fost sediul central al miscarii legionare. Am sustinut ideea clasarii desi valoarea arhitecturala in sine a constructiilor de la 3 si 3A nu este suficient de mare pentru a justifica aceasta clasare. Totusi, cladirile sunt autentice si valoarea memoriala este indiscutabila chiar si pentru cei care, ca si mine, nu sunt neaparat fani ai legionarismului. Desi as putea sa inteleg fenomenul, in contextul social politic si economic de azi mai ales, nu vreau sa ma pronunt pro sau contra acestui fenomen istoric. El ramane insa un element extrem de important al istoriei si nu putem sa ne inchidem ochii si sa pretindem ca nu a existat. Fac acest discurs pentru ca la Comisia Zonala a Monumentelor Istorice s-a respins clasarea, dosarul fiind in acest moment trimis cu contestatie catre sectiunea de evidenta a comisiei centrale. Teama de urmarile mediatice mie mi s-a parut a fi singura motivatie desi membrii comisiei au sustinut ca motivul e doar lipsa calitatilor arhitectural-urbanistice cu toate ca au ignorat valoarea memoriala. Am spus ca valoarea memoriala nu poate fi judecata cu "plus" si cu "minus". Nu exista valoare memoriala negativa. Am spus, de altfel, ca daca la Campia Turzii i s-a taiat capul lui Mihai Viteazul inseamna ca "nu ne place" din punct de vedere social-istoric insa asta nu stirbeste importanta locului unde s-a produs nefericitul eveniment. Daca ar exista acolo vreun butuc pe care s-ar fi produs taierea (fireste nu s-a produs asa evenimentul dar sa zicem) atunci acel butuc, in masura in care ar fi autentic, ar capata o valoare deosebita din punct de vedere memorial, nu-i asa?
Iata cateva extrase din studiu. Sustin in continuare clasarea asa cum cred ca este cel putin ciudat ca nu s-a clasat pana acum Casa Scanteii ...
In masura in care vor exista comentarii la aceasta postare voi face si cuvenitele completari.

Despre conacul Belvedere-Grant

La cererea Artrad - dl. ing. Dan Ghelase - s-a declansat procedura de clasare a acestui obiectiv istoric. Am facut studiul si s-a clasat. Intalnindu-ma recent cu dl. Ghelase am purtat o discutie in contradictoriu relativ la autenticitatea conacului Belvedere. Eu cred ca acest conac nu mai exista pentru ca acum ne uitam la conacul Grant, la randul sau radical transformat in perioada interbelica. In lista exista deja tunelul de refugiu al acestui conac. Referitor la acest tunel, precum si la altele, exista diverse relatari dar aparent nicio cercetare sistematica asa ca ele au o aura de mister dar n-as vrea sa comentez acest aspect.

Am imagini dintr-un proiect de consolidare din anii '90 (firma Constructor 95) care arata clar dimensiunile zidurilor. Dl. Ghelase sustine ca zidurile sunt de 1m si ca asta e o dovada a epocii de secol XVIII. Eu afirm ca sunt de 1m in urma unei consolidari. Dimensiunea initiala (de circa 80cm) din demisol arata o grosime fireasca pentru o caramida standardizata - 3 caramizi plus tencuiala. Se mai poate vedea foarte limpede pe planurile din 1852 si pe cel din 1911 (care mai arata amprenta conacului Grant asa cum e el descris printr-o fotografie publicata in 1973 in cartea "Enigmele Bucurestiului " de Simion Saveanu) ca formele si amlasamentele sunt total diferite. Conacul Golescu era amplasat pe cornisa si avea o forma dreptunghiulara in plan pe cand conacul din timpul lui Effingham Grant era detasat de anexe, putin retras fata de cornisa Dambovitei vechi si cu o planimetrie diferita.

Oricum, chiar si in conditiile pierderii masive a substantei istorice, acest conac ramane un punct important in structurarea acestei parti de oras. De altfel, strada Belvedere (ulterior calea) care pornea din Calea Victoriei ca o continuare a Lipscanilor se chema asa pentru ca ajungea la acest conac. Bariera Podului de Pamant (Calea Plevnei) care se afla acolo unde se face acum pasajul suprateran la Orhideelor s-a chemat si Bariera Belvedere. Cartierul Regie se cheama asa pentru ca pe proprietatea Golescu-Grant ce avea in centrul sau acest conac s-a construit Regia Tutunului (partial pastrata si azi in spatele Brico Store Orhideea). Tot cartierul este realizat prin parcelarea acestei proprietati iar numele strazilor sunt elocvente pentru ca se refera la famila Golescu-Grant. Asadar, conacul este ombilicul acestui cartier desi azi este inghesuit rau si uitat in spatele unor urate blocuri ...

Am mai gasit in arhive si o plangere catre primarie caci in 1877, la trecerea armatei imperiale ruse pe aici, Grant ar cam fi fost jefuit. Adica scrie in adresa : "... pe locul dlui Efnigham (sic!) Grant de langa bariera Belvedere, avand mai multe producte i s'au casunatu de catre armata imperiala rusa prin sustractiuni o simtitore paguba ...". "Davai ceas davai palton" era o chestiune de traditie deci.

Din pacate n-am gasit in arhive autorizarea vreunei lucrari la acest conac anterioare 1996. Poate ca am cautat superficial caci interventiile din anii '20 atunci cand conacul a fost transformat pentru a adaposti liceul "Doamna Stanca" ar fi fost normal sa existe in arhive. Numele "Doamna Stanca" a fost atribuit ca urmare a faptului ca aceasta mosie ar fi apartinut mamei lui Mihai Viteazu. Iar scola de fete din conac ce a fost inlocuita de acest liceu se justifica prin faptul ca Golescu, inainte sa moara, ar fi vrut el insusi sa infiinteze aici o scoala pentru fete.