Demolarea preventiva. Iar.

În ultimii ani, a devenit tot mai evidentă o anumită practică în raport cu vechile industrii care au fost trecute, într-un fel sau altul, din proprietatea statului în mâini private. Problema nu este sub nicio formă transferul de proprietate, ci rezultatul acestui transfer făcut în covârşitoare proporţie în scopul speculei terenurilor (deşi se aştepta pe alocuri ca noii proprietari să menţină în viaţă unele activităţi economice).

Urmarea pe Observatorul Urban al UAR unde a fost publicat articolul meu.

Unele dovezi si pe blogul arheologiei industriale.

Mici detalii 3

A fost odata ca niciodata Judecatoria Ocolului IV. Ea se afla pe strada Sfanta Ecaterina si apare ca atare si pe planul din 1911.Pe plan apare si scoala normala de institutori care astazi este sfanta scoala de popi.

Strada fiind sfanta, n-are decat un monument - sfanta biserica din 1852, Sfanta Ecaterina. Zilele trecute am vazut in sfarsit "restaurarea" acestei cladiri implinita. Iata mai jos imaginile:

Daca nu intelegeti de ce pun aceste imagini, plasez mai jos si imaginile ramase in sfanta memorie a NORC si GOOGLE MAPS.

Daca remarcati vreo diferenta puteti sa o nominalizati. Mie imi vine greu. Pun totusi o ultima imagine de detaliu, pour la bonne bouche, ca-mi plac balamalele de la sfanta tamplarie PVC:

F E S T I V U S

Zilele trecute am fost cu totii oripilati de gestul “politic” al doamnei deputat Aura Vasile care s-a sucit brusc şi, după ce a criticat scursurile de la UNPR, a declarat că ei de fapt îi place UNPR şi că se duce la ei. A doua zi s-a sucit suceala şi ne-a promis ca rămâne în PSD. Când o astfel de persoană pe care ai putea să o apreciezi pentru comportamentul de până acum din Parlament face aşa ceva, îţi mai dă una mică la gioale ca să îţi mai taie cheful de a urmări ce se întâmplă în viaţa politică. Cam aşa cum s-a întâmplat si cu datul la gioale de către Mona Muscă sau Bălăceanu Stolnici cand am aflat despre ei ce stiti ca am aflat. Morala e sucită.Ce poţi să mai zici? Cine intră pe o pagină de internet numită www.dacoromanica.ro nu are ce regreta. Cine a creat aceasta bibliotecă liberă online merită admiraţia noastră a tuturor. O comoară adevărată! În comoara asta vedem în “Documente privitoare la istoria românilor. Volumul 18 : Corespondenţă diplomatică şi rapoarte consulare franceze (1847-1851)” ceva similar gestului doamnei deputat. Adresa mai exacta a documentului este aici, pe dacoromanica.ro
Mitropolitul Neofit, printre capii guvernului revoluţionar de la 1848 de la Bucureşti are trei zile în care a semnat: 9, 11 şi 12 iulie 1848 (paginile 77-81 din publicaţie)

Suceala de la 11 iulie în raport cu 9 iulie e genială. Azi esti capul guvernului şi după două zile anunţi gă guvernul “rebel” a fugit şi cu bucurie anunţă că oştile liberatoare otomane vin în ţară. E cu tradiţia românească a “întoarcerii armelor”. Dar ce, e singurul popă are se suceşte? E o tradiţie, că şi Ioan Robu se jeleşte că i-a crescut un turn lângă catedrala Sf. Iosif dar nu prea zice ca el cu mânuţa lui sfântă i-a scris lui Caramitru o scrisoare în care-i dădea acordul pentru eliberarea avizului Ministerului Culturii. Şi nu oricum ci lăudând ideea turnului care ar arăta de oriunde din Bucureşti unde se află catedrala sa sfântă. Când zice însă chestia asta, afirmă imediat că a fost tras pe sfoară, că alţii l-au determinat să semneze, că l-au păcălit. Mortu’ e de vina – profesorul Cişmigiu adică. Un uriaş pe lângă un pigmeu ca “sfinţia sa”. Adică l-au păcălit şi pentru că aia – rechinii imobiliari - n-au vrut să-i dea în final gratuit locuri de parcare, un etaj întreg cu acces cu lift privat direct din parare. Aşa că s-a sucit şi el şi a afurisit clădirea. Dar asta târziu, când se săpa fundaţia căci “sfinţia sa” n-a avut grijă să le spună enoriaşilor de-acum 10 – 11 ani că se plănuia un turn acolo. Nu! Enoriaşii au aflat şi s-au umflat când deja se săpa la temelie … Da’ ştim că s-au sucit şi faţă de Ioana d’Arc, Giordano Bruno sau Galileo Galilei. Şi pentru că Inchiziţia propovăduia chestiunea cu “iubeşte-ti aproapele” într-un mod particular. Mai sunt şi suceli oarecum benigne (adică n-a murit nimeni încă) cum e cazul Mastodontului Neamului. Într-o machetă iniţială cred că au vrut să facă ceva ca la Vatican. Apoi s-au sucit şi au zis că de fapt vor mai multe mii de metri pătraţi şi au produs varianta 2. De bun gust.

Păi popii ăstia au inventat de-a lungul vremurilor poveştile pe care să le ascult eu din ce în ce mai agresat de toate chestiile conexe ataşate Crăciunului? Da! Bine, astea cu Moş Crăciun au acceptat-o tacit via consumerismul de care nu sunt nici ei străini (că doar protestanţii s-au pornit şi de la practica “indulgenţelor” – bani în avans pentru presupusa iertare de păcate şi pentru îmbuibarea popilor) că şi ei or bea Coca Cola din când în când. Şi eu sa mă uit în gura lor? De aceea m-a distrat copios episodul din Seinfeld în care ni s-a spus: “Happy Festivus for the rest of us!” De aceea nu fac urări de Craciun, nu dau mesaje pe telefon la toată lista cu “lumina”, “căldura” şi alte crapuri d’astea, nu citesc toate poezelele primite cu urări în versuri venite pe telefon doar pentru că eu, la rândul meu, mă aflu într-o listă de contacte a unui telefon care poate trimite mesajul multiplicat. Mă deprimă Crăciunul ca orice altă bucurie la comandă.  

Mişto Bahtalo Gerilă Kwanzaa! 

(asta este o urare care nu va fi pe deplin înţeleasă decât peste câţiva ani !)

Bibliografie Festivus:

http://en.wikipedia.org/wiki/Festivus
http://www.youtube.com/watch?v=7KIMRsTu12g&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=hN3-po2fNz8&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=dFq0rHQkyNU&feature=related

RUSINOS!

Am deschis tembelizorul sa vad niste stiri la ora 16.00 Stiti:
- a murit dictatorul nord-coreean si toata lumea asiatica e in alerta iar CNN parea ca numai asta trateaza
- la 16.00 trebuia sa fie citita motiunea de cenzura parca
- a murit si Vaclav Havel

...

Cu ce incep stirile TVR Info, Realitatea TV i Antena 3? Cu niste fatuci trimise la poarta penitenciarului Jilava sa-l astepte la iesire pe Sile Camataru !!!

AJUNGEEEE! RUSINEEEEE "JURNALISTILOR" !!!!

La Hanul Verde in sprijinul lui Raiden

La cererea lui Raiden, aparuta pe comentariile la un articol de-al sau, va invit sa vedeti o cladire ce exista si azi in strada Franceza dupa ce au trecut peste ea 133 de ani.
A fost facuta de un anume Pencu in 1878. Dosar PMB Tehnic nr 6 din 1878, Arhivele Nationale Directia Municipiului Bucuresti.

Tot de acolo, un plan de modificare a alinierii strazi Selari intre Carol (Franceza) si Dambovita. Din 1926.

The Vellum Traceing Cloth Sagars Patent Broughton Works No Manchester

Sau una dintre primale hartii de calc folosite la noi in tara. Provine de la Arhivele Nationale - Directia Municipiului Bucuresti, fond PMB Tehnic, dosar 23 din 1875, fila 151.

Nu stiam despre ce este vorba asa ca am cautat un pic in goagal ca dupa papadie. Am dat peste foarte putin insa relevant e textul asta aici:  

"Samuel Dewhurst was head of company of textile finishers and became a Councillor, then Alderman of Salford Borough Council. Samuel was born in Salford on 18th June 1826, the son of Samuel and Mary Dewhurst. He was Christened at the Grosvenor Street Chapel, Piccadilly, on 29th November 1826. He married Anne Ainsworth Lee, the sister of Henry Lee MP and at the time of his death, they lived at Sorrel Bank on Eccles Old Road, Pendleton. They had one son, Samuel Sagar, who was born in September 1856, but tragically he died just before his 19th birthday in September 1875. Both were worshippers at Richmond Congregational Church, where Samuel was a Deacon. Samuel's father established a textile finishing business in the 1820s, which was situated on the River Irwell at Dawson's Croft, Greengate, Salford. They were described as "dressers, dyers, calanderers, finishers and embossers". The 1841 Manchester and Salford Directory records "Samuel Dewhurst, Davison and Co. of Lower Broughton. It is not certain when Samuel took over from his father, but the Post Office directory of 1858 refers to "Dewhurst, Samuel and Co., bleachers, dyers, printers, manufacturers of cloth for book-binders, beetle finishers and cotton spinners and manufacturers, Broughton Dye Works, Adelphi Street, Salford, Dawsons Croft Mills, Salford and 37, King Street, Cheapside, London". In the 1860s, the company was trading as Dewhurst and Sagar and in 1861, Henry Sagar had taken out patents for improvements in machinery for finishing and for tracing cloth and other woven fabrics. The 1873 Directory refers to Samuel Dewhurst and Co having works at Blackburn Street, Salford and Samuel's residence as 33, Bridgewater Place. In 1881, (the year after Samuel died), Slater's Directory records Samuel Dewhurst and Co. Ltd, as manufacturers of patent vellum tracing cloth (Sagar's patent) and of bookbinders cloth, label cloth and beetled twills, bleachers, dyers and finishers. In 1891 (11 years after he died) the company was still going strong at Broughton Dye Works, Blackburn Street, Salford, with a Manchester office at 21 Dickinson Street, but they had ceased trading by 1900."

Am mai gasit aici ceva facut pe un material din aceeasi productie:

Poate mai gasiti voi si altele, sa nu se spuna ca nu foloseam produsele cele mai actuale ....

Rosia Montana la Adunarea Generala ICOMOS

A avut loc la Paris Adunarea Generala a ICOMOS, organizatie internationala despre care un domn spunea ca ar fi un cuib de arhitecti. Probabil ca domnia sa e dintre aia care "pun botu'" la reclamele alea perfide ale RMGC. Pe mine ma enerveaza in mod special cea cu milogul ala care spune ca toti colegii lui au plecat pentru ca la Rosia nu e nimic de munca si ca el vrea sa ramana acolo si sa munceasca. Pai de ce nu spun nesimtitii aia ca de peste 10 ani in mod sistematic este respinsa orice initiativa economica acolo, zona fiind declarata monoindustriala si lasata in captivitatea solutiei miraculoase a RMGC? Vestea trista pentru el e ca ar avea EVENTUAL de munca dar numai pentru 10 maxim 15 ani dupa care ar trebui sa-si faca bocceluta el si copii lui cianotici si sa plece sa-si caute colegii. Ca situatia somajului se va intoarce, de data asta fara solutii alternative caci in peisaj desertic cu lac de decantari nu prea mai ai ce sa faci nu-i asa? Ma intrebam cum s-or descurca amaratii aia in Elvetia care n-au zacamintele astea de aur pe care le avem noi. Cineva glumea amar spunand ca la ei functioneaza chestia aia cu "time is money" pentru ca d'aia fac ceasuri si banci ... Trec peste asta si spun doar ca la initiativa ICOMOS Canada s-a adoptat o rezolutie pe tema mai larga a patrimoniului cultural legat de foste industri si de minerit, Rosia Montana fiind un caz particular enuntat in aceasta rezolutie. Mai spun ca dl presedinte al ICOMOS a fost reales cu doar 65% din voturi in conditiile in care a candidat singur. Faptul ca a vrut sa organizeze o "expertiza" la Rosia, fara nicio consultare cu ICOMOS Romania, a starnit destul de vii discutii iar oponentii sai au gasit un prilej foart bun ca sa se coalizeze impotriva sa. Faptul ca si-a cerut scuze in public pentru acea gafa probabil ca i-o fi ajutat sa scoata totusi peste 50% pana la urma ...
Iata textul rezolutiei:

Bt the way, am inteles ca pe lista tentativa a Romaniei pentru patrimoniul mondial tocmai a fost inscrisa, la ultima sedinta a Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice, localitatea Rimetea. O localitate minereasca, peste deal de Rosia Montana, la numai cativa kilometri distanta. Foarte bine nu? Un loc restaurat si unde Budapesta a investit pentru a transforma acea localitate intr-un mic paradis turistic ce traieste din asta in ultima vreme. Alburnus Maior nu i-a placut dlui Ministru Kelemen Hunor pentru ca de multa vreme ICOMOS Romania a cerut inscrierea Rosie Montane pe lista tentativa astfel incat sa se intocmeasca dosarul si sa se ceara inscrierea in Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Succes Rimetea!

Accident usor in 1875 si o coincidenta ce ma intereseaza

Am gasit acest text simpatic prin exprimarea lui de declaratie data la politie. Un tip din strada Gaitanari a anului 1875 a dat cu oistea-n gard cum s-ar spune. Nu vreau sa remarc faptul ca pe vremurile alea burghezo-mosieresti se cereau aprobari si pentru inlocuirea unor bulumaci daramati "din intamplare". Va las sa va delectati cu povestea omului ajuns acasa cu o caruta plina de lemne cumparate "de la o padure" ...

Interesul meu este legat de "gaitanari". Asta pentru ca, pe reprezentarea perspectiva a "Culorii de Rosu" a lui Papasoglu, din 1871, apar in dreptul fostului Hotel Romania si la casa de alaturi doua indicatii specifice pasajelor comerciale. Unu este "gaitanari" iar altul este "oresari". In mod curios, acestea sunt apropiate asa cum apropiate erau si strazile Ordarilor (azi Orzari) respectiv Gaitanarilor (azi Invingatorilor (!?) )- ambele vizibile pe planul orasului din 1893.

Cele doua pasaje comerciale indicate in 1871 nu prea aveau cum sa existe si, de fapt, acea reprezentare perspectiva este singurul loc unde le-am gasit. Cele doua case exista si azi la numerele 22 si 24 din Gabroveni si provin - ambele - de undeva din zona lui 1850 (cu diverse adaosuri si modificari).  

Stie cineva despre aceste doua presupuse pasaje comerciale si care ar fi legatura cu cele doua strazi ce existau simultan in periferia orasului dinspre Delea Noua?  

PS: pe verso paginii luate din fond PMB Tehnic de la AN-DMB, dosar 24 aflam ca pana la urma nefericitul nu s-a mai dus sa-si ridice biletul de voie

Anteturi si stampile in pseudoconexiuni

Am promis noi anteturi si stampile din anii Principatelor Unite sau ai Regatului Romaniei. Mai pun cateva (nu toate) ce provin , toate, din aceeasi nepretuita sursa - Directia Municipiului Bucuresti a Arhivelor Nationale. Prima imagine este o cerere a consulatului rusesc pentru a darama niste incaperi si imprejmuirea de zid pentru a-si face gard de "cher" adica, evident, din fier. Mi se pare important pentru ca, pe atunci, majoritatea imprejmuirilor erau fie "de uluci" - adica din scanduri - fie "de zid".

Si mi se pare frumos pentru ca cereau voie la primarie, dupa regulile pe care chiar ei le impusesera prin Pavel Kiseleff in urma cu aproape 30 de ani (documentul este din 1860). va aduceti aminte ca am spus ca Biserica Rusa, pe la 1907, se construia de zor fara sa fi avut autorizatie. In acest caz, pe document apare semnatura arhitectului sef al capitalei, Kishnovsky. El avea in 1862 un astfel de antet pe hartiile emise de catre el:

Urmeaza si detaliul antetului consulatului rus, care este foarte frumos. Evident ca e cu chirilice.

Tot cu chirilice inca mai scria biserica, asa cum se vede din stampila pusa pe un document din 1862 de catre epitropia bisericii Cismeaua Mavrogheni, stampila avand inscris anul 1860.

Epitropii mai erau, dupa cum se vede in fragmentul urmator, ce vine din 1869. Epitropia raposatilor ... Frumos nu?

Uite ca in aceeasi categorie, poate, se inscrie si Eforia Spitalelor (Spitalurilor atunci) Civile. Un frumos antet de pe un document din anul 1860 va arat mai jos.

De la Eforia Spitalurilor Civile pana la Crucea Rosie evocata pe un document din 1886 n-ar fi decat un pas de legatura. Antetul cruci rosii este dintr-un document care cerea aprobarea unui sopron pentru ambulante, facut la fel ca cel anterior si care era in curtea spitalului Filantropia. Astept de la Hungry Mole un viitor articol pe tema aceasta. Stiu ca si lui Raiden o sa-i placa pentru ca a facut niste fotografii la sediul Crucii Rosii.

Si aici cred ca am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa, cu un fir rosu al ideilor firav rau ...

Vin alegerile!

Inspirat de o celebra serie de postari marca Turambar, m-am gandit sa plasez acest fragment de hartie oficiala de la primaria Bucurestiului din urma cu 140 de ani.
Atat si nimc mai mult. O sa am si o serie cu diverse stampile si anteturi de epoca, atunci cand imi va veni si mie bine sa le prelucrez intru slobozirea lor pe net.



Fac doar o completare mica prin aceste doua stampilutze de la cutia cu problemutze din 1862:





Astazi la Bucuresti cred ca s-ar preta o comisie a culorii maro ...
Sursa documentelor, ca intotdeauna, Arhivele Nationale, Directia Municipiului Bucuresti

Pentru o invelitoare la o magazie ... ce caligrafie!

Nu comentez prea mult. Subiectul cererii era schimbarea invelitorii unui acoperis putred de la o magazie amarata. Pe document apare numele consilierului local, probabil ajutor al primarului, Vasile Paapa. Despre acesta gasiti un foarte bun articol la un domn penume Madalin Focsa.





Despre Vasile Paapa am mai multe documente drept care candva voi face un articol la care sper ca va contribui prin comentarii si Dan Rosca (?).

"Copilu de parte barabatesca curiosu, la vederea publicului"

Am gasit acest document "curiosu" la Arhivele Nationale Directia Municipiului Bucuresti, in fond PMB Tehnic, anul 1869 si primul gand a fost catre Geoana. Documentul are insa aproape fix 100 de ani inaintea primei aselenizari :)




Textul e ciudat.
Daca l-am vedea astazi, ar putea foarte bine sa fie o declaratie politica PSD la adresa lui Geoana :))))

Piata Universitatii, Petrica si lupul

Am vazut azi expozitia cu proiectele din concursul de amenajare pentru piata de peste parcarea in lucru de la Universitate. Intr-o postare, in care admiram o linie dreapta a unui perete al acestei parcarii in lucru, ma declaram temator fata de rezultatele acestui concurs. Se pare ca am atins acea varsta in care experienta acumulata ma face sa nu ma insel in domeniul meu :))
Nasoale rezultate! Se vede ca nimeni nu s-a ostenit sa citeasca ce a scris in mod exemplar Radu Oltean aici. Nici planurile puse de mine cu Piata Universitatii (sub aceasta eticheta) n-au parut sa-l incite decat pe colegul meu Radu Ponta, care a si luat o mentiune cu echipa lui de "arhitecti republicani" (The Republic of Architects se cheama grupul lor).
Voi comenta maine, duminica 13.11.2011 la TVR Info, de la ora 11.30, caci iar am fost invitat. Aici intervine si Petrica alaturi de lupul sau caci sper ca de data asta nu se contramandeaza.
Prin urmare, urata critica a rezultatelor acestui concurs o voi expune prin viu grai, daca va fi timp destul pentru asta. Pentru ca multe sunt de spus ...

POST FACTUM:
Multumesc TVR Info pentru oportunitatea dezbaterii, fie ea si la modul rapid, a problemei felului cum se croiesc spatile publice in Romania. Poate va exista o continuare a temei, cu alte subiecte si voi putea sa spun mai limpede unele pareri. Dl Popescu ma provoaca la articol asa ca va trebui sa o fac, nu stiu cand.

A fost cutremur in Bucuresti. In urma cu fix 150 de ani, in toamna lui 1861

La cautarea unei liste cu cutremurele simtite in Bucuresti de obicei le gasesti doar pe cele mari. Probabil ca cineva le stie si pe celelelalte. Poate nu pe toate. Am dat peste acest document din 1861, in fondul PMB Tehnic de la Arhivele Nationale DMB, care la data de 9 septembrie vorbea despre "cutremurul de zilele trecute". Probabil ca nu a fost unul tare caci n-am mai dat peste vreo astfel de mentiune si nici petentului nu pare sa-i fi produs daune materiale substantiale ci doar unele deplasari ale imprejmuirii.
Cu aceasta ocazie recunosc ca nu imi dau seama cum au stabilit seismologii intensitatile si adancimile de producere ale marilor seisme din secolul al XIX-lea ...

Despre Selari

S-a demolat o casa pentru care am facut un studiu istoric. S-a demolat mai mult. Pentru cine ma va injura as vrea sa zic ca, inainte sa o faca, sa inteleaga ca eu fac doar o evaluare. Nu sunt proiectantul, nu sunt constructorul, nu sunt investitorul, nu sunt avizatorul si cu atat mai putin autorizatorul. Inteleg ca inainte de demolare au fost prelevate mulaje si piese de ancadrament in vederea refacerii fatadei. Fatada nu s-a mentinut, desi avea cea mai mare relevanta, pentru ca structural era compromisa dupa cum spunea expertiza tehnica. Ea se va reface din cate am inteles. Singurul element de la origini era partea de la etajul 1 caci parterul a fost macelarit in urma cu 100 de ani iar etajul 2 a fost adaugat cam tot atunci generand inca si mai multa incarcare, de unde si incovoierea ce era evidenta, dupa cum se vede in fotografia initiala.
Acum, despre Selari 14 se pot spune unele lucruri. Le spun prin extrasul din studiul respectiv.



















Nu sunt eu proiectantul, nu eu semnez pentru siguranta unei structuri portante care de fapt nu are continuitate din fundatie in pod (adica pe romaneste peretii etajului nu continua peretii parterului iar peretii parterului nu sunt in pozitia lor initiala) si nici nu cunosc proprietarul/investitorul. Relatia mea a fost cu proiectantul. Asa ca nu pot sa fiu foarte critic pe tema solutiei de dezvoltare pentru ca de fapt nici nu o cunosc in finalitatea ei. Dar pot sa spun ca niciodata-niciodata atunci cand am avut posibilitatea sa-l sfatuiesc pe vreun beneficiar nu am reusit sa-l conving sa pastreze ceea ce am considerat ca trebuie pastrat. O singura data am reusit lucrul asta si atunci proiectul a esuat in birocratie, criza a dat peste noi iar investitia a ramas pe hartie. Casa in schimb se va prabusi incet incet de la sine ...

Am uitat sa precizez ca am considerat ca trebuie sa aduc informatiile astea ca urmare a vanzolelii justificate printre oamenii preocupati de patrimoniu pe care ii cunosc. Astfel, m-a sunat sa ma intrebe despre subiect Catiusa Ivanov de la Hotnews care a si produs un articol pe care il puteti citi aici. Imboldul a venit insa dinspre Raiden caci scrisese foarte repede un articol la el. Am mai fost sunat sa dau explicatii de la ziarul Gandul dar am constatat ca n-au inteles mare lucru si au ales sa distorsioneze putintel informatia. Zic asta pentru ca autoarea articolului vazuse deja postarea mea caci m-a intrebat daca eu sunt detinatorul blogului, pe la ora 13.00, la cateva ore dupa ce am publicat studiul si cand eram deja la arhive. Asadar degeaba am vorbit direct si degeaba a citit ce am scris caci a scris tot ce a vrut, fara macar sa indice si o legatura catre detalii. Sunt convins ca si Codrin i-a explicat mai multe dupa ce i-am dat numarul lui de telefon. Chestii de optiune jurnalistica.
Am vrut sa comentez acolo dar eu cu Facebook nu ma inteleg asa ca n-am putut sa le plasez comentariul asta:

"Ati inteles usor gresit ... Am spus ca din cladirea initiala doar partea de fatada de la etajul 1 mai era cea originala caci parterul fusese alterat inca de acum 100 de ani iar etajul al doilea era si el un adaos de la inceputul secolului XX care a adancit problemele structurale create de modificarea parterului. De fapt lucrurile sunt amanuntit explicate din extrasul studiului istoric pe care l-am publicat pe blogul meu. Cladirea mai fusese odata, inca din 1993, expertizata in risc seismic de dl. Ing. Ursachescu (premiat de ministerul culturii pentru restaurarea Conacului Miclescu din Botosani alaturi de arh. Serban Sturdza - deci stie). Corpurile din spate, adaugate si extinse in ultima parte a sec. XIX si inceputul sec. XX erau ca niste felii de tort subtiri, adanci de 3 m si inalte de 10 m pe o lungime de circa 15 m asa ca se optase pentru o improvizatie - erau legate intre ele de o grinda metalica, o proptea mai bine spus ...
S+P+2E+3E este de obicei o formula de a spune ca exista un etaj 3 retras sau, mai curand, ca exista un corp secundar prevazut a avea 3 etaje, anume cel ce se va executa in curte, in spate."