Legi neaplicate

Un articol in ziarul Adevarul ne arata situatia teatrului vechi in Arad,monument istoric de importanta nationala. Poza e din articolul respectiv. Dezastru. Dezastrul era inca din 1998-1999 cand exista deja intocmit un proiect de consolidare si restaurare intocmit de arhitectul Liviu Gligor. Si arhitetul Serban Gubovici cred ca avea un proiect pe acelasi subiect.
Articolul face o greseala insa indicand acest edificiu ca fiind cel mai vechi teatru de pe teritoriul Romaniei caci acela este la Oravita si a fost restaurat cam in aceeasi perioada de o firma din Timisoara si anume Castrum Tim. La data aceea firma avea capacitatea si mesterii calificati sa fi facut aceeasi operatiune si mai aproape, la Arad, insa era problema proprietatii private iar ministerul culturii nu dadea bani decat catre monumente in proprietate publica. Intre timp, legea monumentelor istorice prevede EXPROPRIEREA pentru astfel de cauze, monumentul istoric fiind definit din start "cauza de utilitate publica". In articol se vorbeste de negocieri esuate. Trebuia sa se treaca la expropriere, pe baza unei expertize si sa se solutioneze in instanta nemultumirile financiare ale proprietarilor. Raposatul Stefan Damian spunea ca astfel de exproprieri, pe fondul unei rele credinte a proprietarilor, ar trebui sa ia in calcul si costurile de readucere la starea initiala a constructiei iar acest cost sa fie scazut din valoarea de "justa despagubire" alocata exproprierii. Adica, in czul de fata, daca din neglijenta proprietarilor costurile necesare ar fi de 2 milioane de euro pentru a aduce in stare de folosinta cladirea iar ei cer 2 milioane de euro pret, probabil ca li s-ar putea da 1 euro. Din anul 2000 incoace proprietarii de buna credinta ar fi putut face apel la creditele din timbrul monumentelor isorice pe care ministerul culturii le pune la dispozitie anual (dar la care nu plea aplica nimeni), reglemenarea spunand ca dobanda acestor imprumuturi ar putea sa fie si 0 pentru unele cazuri. Deci aia n-au facut nimic, au vrut sa scape de casa prin auto-demolare ca sa speculeze terenul ca "demolare preventiva" nu puteau sa faca legal. Adica, altfel spus, proprietarii respectivi fie nu au vrut sa faca nimic fie nu sunt in stare sa o faca provocand astfel pierderea unui bun national. Am incercat sa introduc in lege, in anul 2006 cand legea monumentelor era "pe teava" in parlament in poces de modificare, o lamurire a procedurii de expropriere princare sa fie limpede atunci cand proprietarii unor astfel de obiective de interes national sunt de rea credinta. Astfel, daca ei n-au semnalat degradarile, daca n-au facut cerere de sprijin financiar public, daca n pot dovedi ca au cautat sa gaseasca investitori pentr a mentine monumentul in buna stare atunci sa poata fi in ordine (la intervae rezonabile de 3-4 luni) somat, amendat cu amenda minima, amendat cu amenda maxima si avertisment urmate aceste etape de expropriere. Nu s-a putut din opozitia deputatului Marton Arpad care a spus: " si ce statul o sa aiba mai multa grija de monument"? Din pacate, un tip altfel foarte iscusit, atat a inteles ca era miza masurii ...
Aceasta stare de lucruri nu ar fi existat daca patrimoniul ar fi fost vazut ca o parghie economica si nu ca o povara si daca s-ar face o infuzie de fonduri care sa puna in miscare toate industriile conexe lucrarilor de constructii. Eu cred ca i PND ar fi trebuit sa existe un program sectorial distinct dedicat acestui aspect iar beneficiile economice cred ca ar fi fost evidente. Asa nici mesterii n-ar mai trebui sa plece in Spania unde se pare ca se vor impune restrictii pentru romani. Nu inteleg cum functioneaza Europa cu "libertatea ciculatiei marfurilor a serviciilor si fortei de munca" din moment ce s-ar introduce o astfel de masura. Suntem suficient de prosti ca natie pentru ca asta chiar sa se intample. Adica noi daca impunem restrictii la importul de cazane din occident numite masini e discriminare si bariera economica sau ceva. In 2006, in procesul de aderare, prevederea ca in Romania nu pot lucra pe monumente decat persoane atestate a fost semnalata ca o bariera ce trebuie inlaturata in cadrul negocierilor de aderare. Am aratat atunci ca bariera exista intr-adevar dar era uniforma pentru toti - romani sau comunitari deci nu exista o discriminare. Orice firma din strainatate care putea proba competente in reabilitarea patrimoniului la ei acasa putea sa-si ia acreditarea la noi. Atunci s-a inghitit explicatia dar aia de la comisie au insistat totusi in continuare si pana la urma s-au scos aceste masuri de rstrictionare a carpacilor pe santierele de restaurare. Caci la noi cam asa cred, ca au ramas mai mult carpacii in timp ce mesterii adevarati sunt in Italia sau Spania. In Spania, unde se aude ca bate vant de restrictii (ca parca si-n Olanda nu se aude ceva?).
Cu alte cuvinte noi suntem o piata coloniala in timp ce oamenii nostri, si numai ai nostri, capata restrictii de munca. Atunci care-i treaba cu Europa unde cotizam si cotizam iar Bok aduce inapoi 3% din fondurile disponibile ???
Asadar bravo doamnei eurodeputat PNL Renate Weber pentru pozitia din PE!

Despre statistici 2

Am avut surpriza unei urcari vertiginoase in ZeList. M-am vazut pe locul 411. Wow! Recunosc ca e gadilator cand vezi ca esti in crestere dar in acelasi timp incerc sa nu tin prea mult cont de chestia asta caci e o pura statistica ce nu cred ca arata peste tot ce ar trebui sa arate. As prefera sa am mai multe comentarii decat clasare buna in acest top pe care am mai spus ca nu-l inteleg. Pentru ca unele statistici pot fi manipulate. La zelist mi s-a parut a fi la fel ca la orice statistica atunci cand am vazut o bloggerita cerand unui blogger sa-i inscrie in lista sa de lecturi un alt blog pe care tocmai si-l crease. Apoi mi-am amintit de alte doua aspecte: unul ca intr-un comentariu, candva, respectiva bloggerita spunea ca s-a chinuit mult sa ajunga in primii 100. Apoi am remarcat ca in articolele sale isi impana subiectul cu multe linkuri catre bloguri din lista desi alea n-aveau legatura cu subiectul. Fiindca dansa isi spune ca "hai ca se poate", mi-am dat seama ca era un fel de manevra la bursa de genul: eu dau multe linkuri spre bloguri care fac legatura la mine, astfel le sporesc alora punctajul iar in final, siturile cu punctaj marit care conduc la mine imi vor creste automat rangul ... Ei bine mie mi se pare ridicola o astfel de cautare dar m-a amuzat si mi-a dat gandul sa fac si eu un experiment de acest gen. Mai ales ca sunt in vacanta. :)
Asadar, fara legatura cu statisticile (sachi :)!), vreau sa spun ca sunt invidios pe prietenii liberali care s-au putut intalnila cafeneaua liberala cu Calin Popescu Tariceanu. Ei sunt Lilick, Cepeca (mereu o placere sa schimbam o parere fie ea si polemica), sifilicaBLENOrel (care imi da mereu palpitatii).
Citesc statisticile lui Turambar si as vrea sa-l vad pe prima pagina a topului Ze, eventual sa aflu daca o casa despre care i-am scris ar fi apartinut intr-adevar unui inaintas al sau :)).
Sa-i multumesc doamnei arhitect Chiaburu pentru platforma pe care mi-a oferit-o ca sa aflu lucruri noi despre arhitectii Doicescu sau Schmiedigen.
As vrea sa-i atrag atentia lui Radu Oltean ca la noi in blogroll apare ca e inactiv de doua luni desi el a mai scris iar ultimul articol e chiar percutant despre mojicia de la Hunedoara. Il salut din nou pe Vlahul si ii spun si lui Hungry Mole ca ar trebuie sa ne mai intalnim candva sa polemizam si la o bere nu numai din taste. Popescu vad ca sta bine cu blogul lui ce nu mai exista, de pe blogspot. Insa a luat-o de jos cu noua lui pagina de idei urbane. Uite asa poate il mai saltam unde ii e locul :)! Ii spun lui Armyuser ca e una dintre cele mai cosistente surse de vizitatori pentru mine. Ii dojenesc pe prietenii de la Bucurestiinoisivechi ca n-au mai scris in ultima vreme si ii anunt ca am gasit pentru ei o casuta cvasirurala in Dorobanti-Floreasca ce poarta o placuta cum le place lor, cu asigurare la Dacia Romania.
Mereu sunt nedumerit cum reuseste Bibliotecaru sa scrie atat de mult si cu atatea trimiteri documentate la texte de lege pe care probabil le-a si citit ca sa le puan acolo ...
De prin tara trebuie sa-l felicit pe Razvan Pop la Sibiu pentru ca recent si-a serbat o varsta dar si 1000 de articole pe blog in timp ce eu mi-am serbat aniversarea cu doar 100 ! :)) Din tara mai tin legatura cu Chent la Iasi si il dojenesc si pe el pentru ca nu se pronunta fata de programul de guvernare locala lansat de PNL (si care mie mi se pare o tocana si nu un program). Ii doresc crestere vertiginoasa lui Marius Imperator daca tot a inceput pe rampa asta. Reptilianul e foarte tare in ceea ce face si am remarcat ca are o pasiune pentru pozele in care apare si soarele cumva. Regret ca nu m-am intalnit niciodata cu un inimos de la Giurgiu desi a trecut pe langa cafeneaua liberala cand am fi putut fi si noi acolo. Dl. Andreicut nu mi-a mai raspuns pe blogul sau si nici Romulus n-a facut-o. Avand insa in vedere ca am putut schimba cu ei pareri si prin viu-grai, live, am sa-i mentionez si pe ei in pomelnicul asta. Pareri prin viu grai am mai schimbat cu dl. Dobrescu de la Carpatii (nu cel al lui Popescu de la ideile lui urbane care va sa zica). Nu ii voi mentiona insa pe cei care, desi ii am in lista si ii citesc, nu prea raspund de obicei la comentarii, obicei care ma enerveaza destul de rau.
Imi place, ca un mitic ce ma aflu, sa ma informez despre ce se mai intampla in zona transilvana de la Transildania.

Iata ca n-am spus de fapt nimic dar mi-am facut rating :))

UPDATE: O activitate relativ compacta catre articolul meu, venita dinspre replica "victimei", m-a facut sa merg acolo. De unde la mine "vai, vai si aoleu muica ce ma jignisi", de unde un domn foarte indignat de ce am facut ma tragea de urechi, vad deodata ca acolo se dezlantuira la modul abject. Nu numai asta, dar marea autoare a mai publicat pe blogul secund, ala ce era in nevoie, o momeala catre prieteni de genul "veniti aici toti ce-mi sunteti prieteni". De ce i-a pus pe zdruncin pe prieteni? Sa vada un canticel de pe Youtube si sa mai pinguiasca putin. Ce proba de narcisism exhibitionist mai deochiat se putea da la ceea ce am scris eu? Inca o forma fara fond din tara potrivita ... bine macar ca-si contabilizeaza "PR" si "Alexa" daca de ceva continut nu e in stare. Apoi eu am comentat la mojiciile de acolo caci, nu-i asa, distinsa din linia intai ma acuza ca n-am avut curaj sa-i spun acolo. Astept sa vad daca are curajul sa dea drumul la comentarii. Netrunchiat, caci a avut josnicia sa spuna ca as fi magulit daca m-ar aprecia fizic un homosexual, punct. Adica a luat jumatate din fraza pe care i-am dat-o ca ilustrare, ca scheme grafice nu puteam sa-i fac vazand ca nu intelege distinctia dintre magulire si lipsa de interes, fraza pe care o vedeti integral intr-unul dintre comentariile mele de mai jos. Acum si eu pot fi destul de mojic cand nu se poate altfel (desi acum stiu "ca hai ca se poate") si la remarca dansei ca nu m-a citat "ca sa nu ma faca mare" dar pe urma a cedat insistentelor si a dat link spre mine ca o concesie, as putea sa am o alta idee de a-i explica chestia cu magulirea si lipsa de interes. Dar ma abtin ca poate am doi trei-cititori, si aia veniti probabil de la divinitatile bloggingului dupa cum spun domniile lor ...

Berarul Oppler si Lazureanu

Am fost stimulat sa abordez subiectul asta de o postare a lui Vlahul. El ne aratase o imagine cu Coloseul Oppler. Eu aveam date despre Oppler.
Acum e cazul sa ne intrebam despre care Oppler e vorba? Caci cel mai cunoscut este Carol H. Oppler dar au mai existat si alti H.Oppler. De asta sper ca se va bucura Dan Rosca ce mai stie si el cate ceva si cred ca o sa ne spuna caci mi-a marturisit ca mai citeste in taina ce scriem eu si prietenii din lista blogului. In colectia de date istorice despre Bucuresti a lui Parusi sunt citati doi autori la pagina 392 (Ionascu si Popescu Traian) care ne informeaza ca in 1892 Carol H. Oppler ar fi infiintat o fabrica de bere in zona Izvor. E frumos pentru ca imediat mai jos ni se spune despre infiintarea fabricii de ciocolata a lui C.I.Zamfirescu iar eu v-am arat mai demult ca Oppler i-a cumparat casa lui Zamfirescu de pe Bd. Elisabeta colt cu Academiei.
Dar revenons a nos bieres! Gresit ce ne spun domnii respectivi pentru ca fabrica de bere exista de aproape 30 de ani. Nu numai ca se vede pe planurile orasului dar pot sa aduc si niste documente in care se vorbeste despre asta (evident de la Arhivele Nationale, Directia Municipiului Bucuresti, un dosar din 1865).
Asa ne dam seama ca fabrica de bere a fost facuta de un Wilhelm Herlich (nu sunt sigur din cauza caligrafiei dar altundeva e mentionat "Herlichi" de catre un functionar) Oppler, de unde si particula "H" in numele celorlalti de dupa. Semnatura acestuia pe o scrisoare catre consiliul comunal:


Se vede treaba ca "streinul" Oppler a obtinut ingaduinta sa-si faca propria caramida din pamantul unde urma sa-si faca acea fabrica de bere desi nu se mai permitea fabricarea de caramizi in interiorul "raionului" orasului ci numai dincolo de bariere. Acesta rezulta indirect din textul de mai jos:


Acelasi lucru cerea mai tarziu si un proprietar din Dealu Spirii care trebuia sa "infrumuseteze orasul" si sa taie niste strazi pe terenul lui. Numele lui era B. Lazurrenu.



Acum cred ca ne putem da seama de unde provine numele disparutei strazi Lazureanu despre care atat de frumos a pomenit Raiden intr-un amplu si recent articol al sau. Acest Lazureanu, in jalba sa din ianuarie 1865 prin care cere sa-si fabrice caramida invoca permisiunea ce s-a mai dat "fabricantului de bere Opler". Pentru ca si acesta, la randul lui, lupta pentru "infrumusetarea orasului" si dorea nivelarea malului proprietatii sale din zona Izvor (deci niciun dubiu ca e Oppler cel corect). Oppler se vaita in scrisoarea respectiva, datata 1862, ca devenise proprietar cu sacrificii si nu intelegea cum de nu e lasat sa dispuna cum doreste de proprietatea respectiva atat timp cat actiunile sale "nu sunt vatamatoare enteresului generalu".
Iata mai jos si planurile orasului din 1871 (aceeasi situatie ca in 1875) si din 1893de unde rezulta atat existenta proaspetei fabrici de bere cat si a proaspetei strazi care purta numele proprietarului terenului pe care s-a trasat.



Revenind la imboldul de la inceput, Coloseul Oppler era legat de fabrica de bere dar putea sa fie la fel de bine si in relatie cu fabrica de olarie smaltuita R.H. Oppler de mai la vale.

Vreau sa concluzionez cu faptul ca Lazureanu il cunostea pe Oppler si pana la urma ei au infrumusetat orasul, fiecare in parte.

THANK YOU BON JOVI !

Nu sunt un obisnuit al concertelor. Insa, dupa AC DC, nu m-am putut abtine sa nu ma duc si la Bon Jovi ieri. Exceptionala atmosfera - a meritat toti banii! Pentru ca oamenii sunt artisti adevarati si au stiut sa arate ca le-a facut placere sa cante aici. Cred ca au apreciat ca publicul a participat din plin asa ca sper sa se tina de cuvant si sa mai vina o data. Din aproape trei ore de concert cred ca vreo 40 de minute a insemnat bisul ceea ce spune ceva. Imi pare rau ca n-am stiut toate versurile, precum o mare parte din audienta. Inclusiv bulgarii care au fost sute daca nu mii :)
Pentru modul in care s-au prezentat, simteam nevoia sa le multumesc celor de la Bon Jovi. Atat.

Acoperisuri

Pentru a nu se crede ca numai Raiden si Reptilianul se catara pe acoperisuri am gandit sa pun urmatoarele poze in monitor.




Ideea mi-a venit mai curand in urma discutiei de la cafeneaua liberala pe care am purtat-o cu prietenii Cepeca, Lilick, sifilicaBLENOrel si altii. Era vorba despre spatiul din Doamnei 7-9 unde se va construi in curand ceva.
Si pentru ca prietenii amintiti nu cred ca l-au vizitat pe Reptilianul am sa le indic postarea unde pot citi relaxati Romania Libera din noiembrie si decembrie '89. Un fel de EVZ sau 22 de azi ...

Niste grajduri bucurestene

Am constatat ca din comoara numita Arhivele Nationale - Directia Municipiului Bucuresti, din fondul PMB Tehnic, am adunat cateva grajduri ce au fost si unele ce inca mai sunt. Sa vi le prezint!
Primele sunt din 1885; unul era pe Calea Grivitei nr. 5 iar planul (casa si grajd) era semnat de Ion Socolescu in timp ce pe urmatorul nu mai pot sa-l identific:


Urmeaza unul facut in 1893, odata cu o casa semnata de J.E.D'Alfonce de St. Omer in strada Romana. Nu s-a pastrat in forma respectiva.

Pe aproape, cu acelasi beneficiar (Nae Filitis), se facea in 1911 grajdul ce inca mai exista pe Calea Dorobantilor. Tot Filitis construise cu un deceniu inainte casa din Dorobantilor 34 unde se afla azi ambasada Serbiei. Daca va uitati din strada prin peronul de onoare acoperit al casei, se vede grajdul impozant care, de asemenea, s-a pastrat.

In 1897, cand se autoriza casa ce a fost ulterior cumparata de berarul Oppler, se facea si grajdul urmator. Pe locul acestuia a fost mai demult o carciuma ce inca mai exista in 1967 (Terasa Colonadelor) cand se facea extinderea vechiului sediu al Generala.

Prin 1900 se facea un frumos grajd in strada Laborator. Nu stiu la ce numar.

Apoi iata unul modest din 1916, pe fosta strada Romana nr. 181:


Inchei prin a va arata ceea ce unii cunoasteti. Cafeneaua de la British Council ce a fost amenajata in fostul grajd al acelei proprietati din Calea Dorobantilor.


Eu mai stiu cateva supravietuitoare, mai mult sau mai putin modeste, mai mult sau mai putin mutilate. Daca mai stie cineva vreun exemplu, sa toarne aici!

Pasajul Basarab - poze "decat"

Am constatat ca nu se apreciaza destul pasajul Basarab facut cu un sfert de miliard de euroi. In timpul asta, chinezii au facut cu 6 miliarde peste 42 de km de pod maritim adica, cum ar veni, prin mare. Deci un fel de Turda-Gilau suspendata.
Aici am gasit urmatorul calcul: "Constructia a imbinat cele mai noi tehnologii in materie, a durat 4,5 ani, iar costurile au fost cifrate la peste 6 miliarde de euro. Ceea ce inseamna 140 mil. euro/km, cu 15 mil. euro mai mult decat s-a platit pe un km de la Pasajul Basarab". Tot acolo vedeti si poza din elicopter.
Eu am facut insa cateva poze cu pasajul nostru pentru ca mi-a placut:




Deci pasajul Basarab este inceput de Basescu si terminat de Oprescu in timp ce autostrada suspendata maritima chinezeasca s-a facut "decat" in timpul mandatului lui Basescu!