sâmbătă, 21 decembrie 2019

O casă în aparent abandon

Am văzut-o prezentată în seria "Case căzute" de la prietenii mei ce scriu la Simply Bucharest.
Mi-am adus aminte că am fotografiat-o în arhive în 2010. Proiectul este semnat de arhitectul Krause si se află arhivat la AN-SMB, fond PMB Tehnic, dosar 55/1890.





Acelaşi arhitect este cel care a proiectat casa din fosta stradă Armaşu, azi Eremia Grigorescu nr. 3, tot în 1890. Aceasta din urmă a aparţinut ulterior istoricului (nevestei de fapt) Alexandru Xenopol, motiv pentru care fosta stradă Columb a luat numele său iar străduţa trasată în 1914 a preluat numele de Columb. Casa respectivă este clasată monument istoric.

vineri, 4 octombrie 2019

DEZGUSTĂTOR!

Am avut şi eu fix aceeaşi reacţie de dezgust după ce, izbit de nişte uriaşe reclame statice stradale, am şi văzut povestea publicitară într-un clip cu un personaj al momentului. Ce-am gândit eu se regăseşte perfect aici:

O mizerie morală să vorbeşti unor rătăciţi ai istoriei (cum sunt adolescenţii de azi care n-au nicio conexiune cu trecutul decât prin vorbele care li se picură dibaci în urechi de diverse centre de propagandă) despre lucrurile rele pe care le-au făcut nişte ticăloşi bolşevici prezentaţi ca fiind "ei". Asta când tu însuţi ai fost dintre ăia! 
"Aveam 30 de ani când ne-au condamnat pe toţi la frică" zice ăsta despre "ei"... El care, la 30 de ani, când alţii încercau să fugă din ţară după ce pe Rege îl debarcaseră colegii lui de ideologie comunistă, venea de fapt de bună voie ca să slujească uneia dintre cele mai odioase fiinţe, Ana Pauker. Aia care împreună cu Dej "băga spaima în burgheji", adică exact ce zice el, îi condamna la frică pe mulţi dintre cetăţenii care făceau România să fie ce era. 
Cât cinism ! 

Dar nu suntem oare obişnuiţi cu astfel de neruşinări? Nu cumva ne-a vorbit Brucan despre democraţie după 1990, adică tocmai ăla care fusese unul dintre oamenii terorii sovietice din anii care l-au făcut pe promotorul comercial să revină în ţară şi să construiască bezna de care ne vorbeşte cu nonşalantă detaşare? 
Oricum, se vede clar că acel clip este făcut de unii care probabil că s-au născut după '90 sau , prin clişeele exagerate, este dedicat tinerilor care funcţionează numai după clişee. Pentru că limba de lemn este exact aceeaşi în propaganda politică de azi precum era şi ieri, doar că personajele s-au inversat. Filmele de propagandă de azi îi arată pe comunişti şi vremurile lor exact aşa cum îi arătau comuniştii pe "burghezo-moşieri" şi vremurile lor mai înainte. Adică în clişee, cu cât mai neruşinate sau exagerate, cu atât mai bine. 

Clişeul este baza propagandei, că-i politică ori că-i dezgustător comercială ...

sâmbătă, 21 septembrie 2019

TRĂIM DECENII DE IPOCRIZII MĂREŢE


Dacă mai erau naivi (sau imbecili, după caz) care să nu îşi dea seama că Băsescu este de o moralitate cel puţin dubioasă (ca să nu zic ceva de-a dreptul) şi că nu avea cum să nu facă parte din sistemul opresiv care, după chiar propria lui expresie, a devenit unul ticăloşit, justiţia le-a spus-o în faţă. Băsescu este fundamentul poliţiei politice. Tot ce a atins acest abject este putred sau a putrezit intre timp, precum Orban sau "procurorii de elită" cărora le suflă-n [...].
Orban este un vajnic pedelist de ceva vreme, altfel nu se poate explica cum poate transforma negrul în alb după nevoia momentului ... 
Dezgustător mediu politic avem iar eu nu mai vreau să mă las prostit de astfel de ticăloşi.

duminică, 25 august 2019

O SCRISOARE PIERDUTĂ


Am găsit această scrisorică la AN-SMB, fond PMB General, dosar 98/1850. N-am reuşit să desluşesc ce scrie. Nici cui îi este adresată nu m-am prins, nu am înţeles decât că era pentru ceva prezident al ceva orăşenesc.

Textul e pe o hârtie pliată pe lungime.

Pe verso e multă caligrafie şi ceva desen de blazon în creion, sunt urmele plierii până la forma unui mic plic poştal, plierea asigurând închiderea cu sigiliu de ceară. E trecut acolo numele "andrisantului". Bineînţeles, nu are timbru căci astea au apărut prima dată în Moldova, abia peste 8 ani de la data acestei scrisori.

Am zis că e o scrisoare pierdută pentru că, în urmă cu 4 ani, încă eram primul cercetător al acestui dosar.

sâmbătă, 25 mai 2019

DESPRE ALEGERI (GREŞITE)

Fără să îl cunosc în mod real, deşi l-am întâlnit şi discutat personal cu dânsul, pot să spun că îl preţuiesc pe profesorul Radu Zlati, fost om politic. De aceea mi-am permis ca să critic propagarea unui mesaj tipic în perioadele electorale, mesaj pe care îl detest profund. Mesajul este întâlnit în cam trei forme distincte dar care bat toate în aceeaşi direcţie, anume că electoratul este unul amorf, captiv, constrâns doar de ce-i oferă în acest moment spectrul politic.

1. Votaţi răul cel mai mic !
2. Nu vă irosiţi votul!
3. Doar partidul X poate să învingă partidul Y!

Detest aceste mesaje pentru că eu mă consider stăpân pe votul meu iar votul meu exprimă ce gândesc eu nu ce-mi spune un sondaj sau altul că va ieşi la vot, indiferent de ce cred eu, într-o alba-neagra politică. Pe rând, explic cele trei ziceri.

1. Cică toţi sunt răi şi atunci, dacă te duci să votezi, fă-o alegând pe cel mai puţin rău. Păi nu cred în asta. Dacă te duci deşi nu ai cu cine vota, mergi şi exprimă-ţi nemulţumirea anulând votul! Dacă am fi mai mulţi care am face-o, ar rezulta mai clar treaba asta după alegeri, anume că nu există ofertă decentă. M-am dus la vot odată pe acest sistem şi am regretat profund apoi; mi-am zis că mi s-a uscat mâna votând Iliescu pentru a nu ieşi Vadim. De ce? Mai bine votam Vadim, măcar ar fi fost un harakiri decent. Acum merg şi anulez votul, aşa cum a fost şi la ultimele prezidenţiale când mi-era imposibil să votez Ponta iar Iohannis nu-mi inspira (şi nu-mi inspiră cu atât mai mult acum) nici cea mai mică încredere. Am măscărit buletinul de vot la turul doi.

2. Cum adică irosesc? Adică sunt subordonat unui joc la ruletă în care ştampilez la noroc, ca să iasă unul doar pentru că e împotriva altuia? Păi votul meu exprimă părerea mea, nu are cum să fie irosit pentru că ăsta este scopul votului, să comunice în final proporţia părerilor tuturor. Şi chiar irosită, e părerea mea şi ţin să o exprim. Ideea de "irosire" este insultătoare la adresa electoratului pentru că îl consideră un simplu servant al intereselor unora, adică este doar instrumentul de a aduce la putere pe cineva în dauna altcuiva. În realitate lucrurile sunt invers, cei ce sunt aleşi sunt servanţii celor care au ales, în proporţia cuvenită fiecărei pături de opinii sincere. E adevărat, pe de altă parte, că lumea votează de cele mai multe ori fără să înţeleagă ce votează, motiv pentru care şi campaniile electorale sunt atât de lipsite de onestitate, aducând în prim-plan teme care nu fac obiectul alegerilor respective – azi cele europarlamentare. Deci când îl auzi pe unul care a intrat în zona penibilului zbierând pe o scenă electorală cum îşi doreşte el să fie învăţământul din România când subiectul zilei este ce dracu' facem cu Europa, cu Brexit, cu Shengen, cu noua Comisie Europeana ... e clar că votul e irosit oricum. Dar măcar electorul să fie onest şi să voteze cu cine crede, chiar de-i singur. La alegerile anterioare mi s-a zis acelaşi lucru. Că îmi irosesc votul cu Mircea Diaconu. Că n-are cum să iasă fără partid în spate şi că, indiferent dacă s-ar alege, nu ar avea ce să facă de unul singur în Parlamentul European. S-a dovedit că nu numai că a avut el singur mai mult decât multe partide, chiar jumătate din voturile partidului care l-a umilit, dar în parlament a şi făcut lucruri pentru patrimoniul cultural pe care nimeni altcineva nu le-ar fi făcut şi nu le-a făcut niciodată. Unii l-au poreclit "Mister Heritage" şi sunt mândru că l-am ajutat cu votul meu să facă asta.

3. ORICARE partid poate să îl învingă pe un altul dacă primeşte suficiente voturi! Cum adică doar unul poate învinge, în sensul de predestinare!? Păi pe ce se bazează victoria acelui partid singular? Pe vreo forţă divină sau pe număr de voturi? Păi dacă pe număr de voturi, atunci acel partid poate la fel de bine să fie şi singurul care să poată pierde dacă, în ciuda sloganului şi a îndemnurilor de la punctele 1 şi 2, oamenii decid totuşi să voteze cu altcineva. Adică acest mesaj este doar o manipulare sau cel mult un mesaj din zona de tip "wishful thinking". O bătaie cu cărămida în piept, o aronganţă care prin ea însăşi merită să genereze respingerea unui astfel de partid. Să-l lăsăm să învingă cum ştie el, hai să votăm noi după cum ne îndeamnă conştiinţa şi să iasă cine strânge mai multă încredere!


Pe scurt, eu ies la vot ca de fiecare dată. Ca de fiecare dată am nemulţumiri şi am poate nişte aşteptări. Votul meu le va exprima pe acelea, chiar dacă voi scrie măscări pe buletinele de referendum. Nu votez după cum îmi sugerează sloganurile manipulatoare, nu votez după cum manipulează sondajele. 
Să fim noi înşine şi nu noi înşişi - dacă pot să sintetizez în felul ăsta!

joi, 28 martie 2019

CODUL PATRIMONIULUI CULTURAL CU OAMENI PUTINI

Maine e ultima zi pentru depunerea dosarelor de candidatura pentru posturile de experti scoase la concurs pentru finalizarea Codului Patrimoniului Cultural:

https://www.umpcultura.ro/ctg_3_oportunitati-de-angajare_pg_0.htm 

E al doilea apel si nu se inscrisese nimeni pana azi, desi am inteles ca macar pentru imaterial exista un dosar ce urmeaza a fi completat maine.

marți, 1 ianuarie 2019

ARHITECTURI PRIVATE 10



Sa incepem anul cu un semn purtator de noroc ... 
Buda era proiectata in 1881, pentru Palatul Directiunii Generale a Ministerului de Interne din strada Vestei, cu hartie inaintata de directorul de la acea vreme, C.F.Robescu. De fapt, asta era Palatul Postelor si Telegrafului, pe locul caruia s-a construit mai tarziu cladirea Creditului Funciar Urban, care a adapostit mai recent Universitatea Spiru Haret. 
Documentul este la AN SMB, Fond PMB Tehnic, dosar 19/1881.