CE-AM IUBIT NU SE MAI VEDE

Nici nu ma mai uitam pe geam. Daca nu aflam de la Hungry Mole, nici nu mai apucam sa fac ceva poze. Intre timp deja disparuse corpul de birouri de la baza turnului.

Usile de duminica. De Paste

Cu ecumenice indoieli privind diverse forme de invieri, urez tuturor o primavara prospera si cu multa sanatate! 

Ca sa fiu in ton cu momentul sarbatoresc, prezint usile bisericii Saint Pierre din Avignon, avand acelasi motiv de inspiratie datorat usierului de serviciu.

Acum ma intorc la o maniera buna de a sarbatori caci iar incepe un meci al Rapidului la ora foarte tarzie. Este programat probabil pentru a incepe la ora 21.30 ba poate ca va incepe chiar la 22.00. Astfel ca luminile de pe stadion iarasi nu se vor stinge inainte de ora 23.30 - 24.00 in timp ce acum am placerea de a audia diverse recitaluri ale unor pitecantropi retardati care fac diverse cantari cu voci dogite de bautura si de cine stie ce altceva. Texte savuroase, de o poetica fina, inaltatoare. Nici nu trebuie sa deschid geamurile ca sa ascult.
Se potriveste perfect cu ritmul alergatului fetitei din apartamentul de deasupra care, desi e mica, pare deja un rinocer care tocmai a scapat de la gradina zoologica.

Pot fi mai fericit de atat?

Mici detalii 4

Liviu Jicman ne arata cum tinerii liberali din sectorul 6 au pus mana pe lopata pentru a deszapezi niste statii ale transportulu in comun local. Statiile erau inaccesibile de pe trotuare din cauza zapezii. Dar si cand s-o topi zapada! Pai la ce ne asteptam decat la ce e caracteristic Bucurestiului "modern" ? Adica baltoace peste tot din lipsa unei canalizari bine gandite si bine intretinute. Iata din sezon calduros cum arata o trecere de pietoni la Piata Crangasi:

E tipica acestui oras, peste tot unde exista treceri de pietoni exista si concentrari de apa baltita. De exemplu, Edgar Quinet e inaccesibila dinspre fantana de la Universitate de cate ori ploua. Asta pentru ca niste muncitori dibaci au turnat asfalt peste piatra cubica astupand total gurile de scurgere care erau pe acolo. Erau pe acolo pentru ca unii se gandeau la sistemul de canalizare mai serios in vremurile demult apuse.

Acum am senzatia ca lucrurile sunt total scapate din mana in aceasta materie. In 1895 sau 1892 lucrurile stateau alfel (pe un plan de ansamblu cu canalizarile in oras si pe o sectiune aferenta planului de aliniere al strazii Lipscani):

Astazi lucrurile sunt "gandite" astfel:

Nu numai la canalizare care permite baltire dar si la iluminat exista "ganditori" cand vine vorba despre amplasarea felinarelor in centrul istoric:

Imi aduc aminte cand s-a redeschis Calea Grivitei, stateam pe podul Grant si priveam spre Bucuresti Noi. Nu se asfaltase inca dar masinile deja circulau si trasasera o partie sinuoasa. De ce? Pai toti incercau sa evite gurile de canal care erau puse cum au cazut pe plansetele proiectantilor (necoordonati pesemne). N-am inteles nici in ziua de azi de ce un drum nou, facut cu multa sapatura de suprafata si dala peste metrou nu s-a putut face cu o retea de canale regulate. Adica sa fi fost puse toate gurile de vizitare in linie in asa fel incat sa nu calci cu rotile pe capace, sa fi fost grupate ca sa fie mai putine ... chestii din astea minore.

Eu astept cu interes topirea zapezii si sunt curios daca face cineva o statistica in ce priveste cresterea vanzarilor la cizme de cauciuc.Si tot de aceea nu mai folosesc transportul in comun si aglomerez soselele capitalei. Dar nu fac niciodata precum unii pe care ii vedeti aici.

PS: Multumesc Cristinei Chira, cred ca ea este cea care a cercetat dosarul cu planul canalizarii din 1895

Acei caini minunati si padocurile lor zburatoare

Recent, intr-o comunitate de dezbateri privind interesul public, a fost deschisa din nou problema cainilor comunitari. In cursul schimburilor de pareri, dupa ce Radu Oltean a avut niste opinii mai ferme si a generat o reactie de sapuneala agresiva din partea mai multor persoane, am indraznit sa intervin si eu ca sa arat concret ca lucrurile nu sunt in regula. Ati mai vazut la mine pe blog ca in fata blocului meu se afla un lagar de refugiati canini si consecintele acestui fapt. Multi. Am spus ca sunt multi. Cineva mi-a raspuns, implicit facandu-ma mincinos, adresandu-mi la punctul 5 al interpelarii sale urmatoarea parere:

"5. Nu trebuia sa spuneti ca linga blocul dvs sunt 25 de canii, ca fiti sigur nu v-a crezut nimeni, caci practic nu are cum sa se intimple o astfel de situatie, doar daca , cu exceptia dvs si a d-ului Oltean , celalti vecini ii iubesc, hranesc si adapostesc. Va doresc sa aveti uneori timp cit sa observati din cind in cind etologia canina" 

Acum stiu ca parea greu de crezut ca asa ceva se putea intampla in capitala unei tari europene:

Nu stiu cum s-a facut dar chiar in ziua acelei fotografii, la vreo trei ore dupa, au venit in sfarsit oamenii primariei sa ridice tabara:

Dl Poteras - pe principiul "porcul nu se ingrasa in ajun ... da' se satura!" - a facut in sfarsit gestul de a asigura confortul auditiv, olfactiv, vizual al cetatenilor din mai multe blocuri care inteleg ca au depus sesizari nenumarate intr-o lunga perioada de timp. Interpelarea de care spuneam continea insa si urmatoarea intrebare (retorica):

"3 ( intrebare retorica ) ca cetatean care sunteti deranjat de prezenta canilor, si pe buna dreptate, ati castrat-sterilizat vreun caine dintre cei care va deranjeaza ? Asa din cosnstiinta cetateaneasca si ca datorie fata de dvs si concetatenii dvs.....".

Aici m-am cam aprins pentru ca deja sunt obisnuit cu astfel de eroare de judecata cand vine vorba de monumente: "da' sa vad eu cati bani a adus ONG-ul lu' peste" sau "da' astia care fac gat ca se darama "maghernitele" cate case au reparat ei" si alte asemenea. Gresit, gresit, gresit. Oamenii nu se aduna ca sa se stranga. Ei se aduna intr-o comunitate pentru a face lucruri in comun, coordonarea fiind delegata unor autoritati. Care primesc bani din taxe si impozite ca sa se ocupe de interesul comun. De la Regulamentele Organice incoace acestea au fost definite ca :

Astea sunt doar o parte dintre indatoririle de baza ale oricarei administratii locale de peste 180 de ani incoace. Asadar, daca exista voluntari, atunci acestia ar trebui doar sa ajute, sa faca lucruri suplimentar unui anume barem si nu sa se substituie autoritatii. De exemplu, la punctele in care sunt stransi cainii fara stapani, sa asigure prin contributie voluntara resursele pentru ca acei caini sa stea o saptamana mai mult pana la adoptia eventuala decat ii poate tine primaria. Sau sa aduca medicamente si pentru caiinii care s-ar dovedi mai multi decat estimarile bugetare ale primariei. Dar nu ar fi bine ca activitatea hingherilor si a directiei de specialitate a primariei sa fie substituite de ONG. Pentru ca orice ONG ar tinde sa faca aceasta chestie pe termen nedefinit pentru a-si asigura o activitate (salariata in cazul organizatorilor, neplatita pentru voluntarii pe care ii atrag) iar primariile s-ar culca pe ureche ca are cine sa le faca treaba. In plus, lucrurile facute din initiativa "gospodareasca" nu de putine ori genereaza situatii neplacute sau conflicte cu alti cetateni atat timp cat nu sunt hotarate intr-o forma de decizie colectiva oarecare.

Ar fi oricum bizar sa ies de capul meu pe strada in halat alb, cu un cleste si un sis in mana sa prind caini ca sa-i castrez nu-i asa? De fapt am vrut sa atrag atentia ca problema cainilor din Bucuresti are cel putin 175 de ani. In raport cu perioada asta a trecut foarte putin timp de cand Basescu avea prilegul sa ranjeasca spre Brigitte Bardot. Intr-un proiect de buget din 1836 (scos dintr-o carte scrisa in 1936 de ing. Vartosu si pe care am primit-o cu imprumut de la dl. prof. Pippidi caruia ii multumesc) apare si un serviciu de hingheri. Care avea cam 1% din bugetul de cheltuieli.

Nu vreau sa fie omorati cainii. Dar nici nu-i vreau sa-mi latre in haite sub geam. Imi plac cainii dar nu mai vreau sa-mi aud copilul spunand sa fiu atent ca o duc numai pe unde e pipi si caca de caine (acum se vede mai clar fiind zapada). De fapt, oarecum sunt ingrijorat acum pentru ca desfiintarea padocului a dus la largirea tarcului unde oamenii ar trebui sa-si scoata cainii pentru nevoile zilnice. In imaginea de mai jos ii vedeti pe cei care erau foarte constiinciosi in ingrijirea acelor caini nefericiti, atat in aducerea apei si hranei cat si in asigurarea curateniei. Acele multe puncte negre de pe zapada cred ca e limpede ce reprezinta - voluntarii curatau, ce-i drept, regulat acest padoc. In conditiile in care in tarcul cainilor cu stapan nu vad niciodata stapanii cu pungulita prevazuta de lege pentru asigurarea curateniei, am senzatia ca primaria nu va face curat la fel de des asa ca va mirosi in continuare aproape ca la gradina zoologica pe langa tarcul lupilor ...

Pasajul Basarab - poze "decat"

Am constatat ca nu se apreciaza destul pasajul Basarab facut cu un sfert de miliard de euroi. In timpul asta, chinezii au facut cu 6 miliarde peste 42 de km de pod maritim adica, cum ar veni, prin mare. Deci un fel de Turda-Gilau suspendata.
Aici am gasit urmatorul calcul: "Constructia a imbinat cele mai noi tehnologii in materie, a durat 4,5 ani, iar costurile au fost cifrate la peste 6 miliarde de euro. Ceea ce inseamna 140 mil. euro/km, cu 15 mil. euro mai mult decat s-a platit pe un km de la Pasajul Basarab". Tot acolo vedeti si poza din elicopter.
Eu am facut insa cateva poze cu pasajul nostru pentru ca mi-a placut:




Deci pasajul Basarab este inceput de Basescu si terminat de Oprescu in timp ce autostrada suspendata maritima chinezeasca s-a facut "decat" in timpul mandatului lui Basescu!

Mici detalii 2

Liviu Jicman se intreba recent cand trebuia inaugurat Pasajul Basarab. Eu am mai spus asta si simt ca trebuie sa repet: nu cred ca se va inaugura pana nu va fi rezolvata o eroare de proiectare care nu permite coborarea in siguranta de pe pod pe breteaua de legatura cu cartierul Giulesti. O repet caci am mai spus-o comentand un articol al prietenului Hungry Mole de la Simply Bucharest. In plus, desi podul e complex, spectaculos si util (desi mai util era sa se faca de banii astia o gara noua pe un amplasament mai la vest care sa permita rezolvarea de trafic la sol), totusi sunt detalii lasate la voia intamplarii mai peste tot. Vorbesc aici despre scurgerile de apa care se fac la sol, la radacina pilelor. Cine m-a mai vizitat isi aminteste ca spuneam ca acest detaliu era obligatoriu rezolvat "tout a l'egout" in urma cu peste 100 de ani, in Bucurestiul burghezo-mosieresc.


Astea vor genera ape baltite local, imbibarea solului, inghet-dezghet ... stiti ce urmeaza. Apele sunt conduse cand cu burlane dintr-o tabla tratata si vopsita crem sau gri, cand cu burlane ordinare din tabla zincata ce vor rugini anul viitor. In unele locuri sunt preluate apele iar in altele sunt lasate inca la picatura fix deasupra drumului, in asteptarea ploilor si inghetului si a formarii turturilor.


Intr-un loc, aparent amenajat in extremis, pe unde se iese de la IDM Basarab, exista o scurgere-capcana pentru trecatorii ce vor incerca ingustul trotuar de acolo. Nu prea ar fi rost de pietoni acolo insa acolo este trecerea de pietoni ce pleaca dinspre Brico Orhideea. Chiar in axul bretelei auto de iesire de la IDM Basarab !


Astea ar fi mici detalii de neglijenta. Nu le-am inventariat pe toate caci nu sunt eu dirigintele de santier. Oare cat incaseaza dirigintele de santier la o astfel de investitie? Insa cel mai de neinteles mi se pare rezolvarea coborarii de pe pod catre Giulesti-Crangasi. Din doua benzi dinspre Calea Plevnei nu ramane decat una la modul cel mai conflictual si periculos.


Deja acolo s-au pus balize de deviere si anulare a benzii 1 caci daca nimeresti acolo cand in paralel se afla si un 178 atunci ai fi bagat-o pe maneca. Sau pe bordura liniei de tramvai. Oricum peretele bombat al bretelei de coborare parca ti-ar fi raschetat oglinda retrovizoare dreapta. Iar breteaua respectiva are un unghi de coborare mare, combinat cu o bucla de racord abrupt facuta si care te arunca direct in fluxul de trafic. Acest flux de coborare deocamdata nu poate exista caci ar trebui intai anulat trotuarul, scos stalpul, daramat cel putin anexa sediului Politiei CF.


In final, pentru siguranta si fluenta traficului, cred ca nu va fi scapare pentru aceasta cladire interbelica iar ea va trebui demolata. Sau macar mutata. Iar daca ma intrebati pe mine eu cred ca ar trebui data jos si refacuta si breteaua de coborare, cu o panta mai mica si o curba mai larga. Pe o suma modica, din suplimentarile fabuloase fata de costurile de constructie estimate in proiect ...