marți, 6 aprilie 2010

La limita ateismului ... dar despre centrul istoric bucurestean ... a cazut si o casa

Nu ma aflu printre cei fericiti care au credinte puternice in divinitate ci am serioase dubii in raport cu acest concept ... Adica nu stiu sigur daca noi, ortodocsii, avem dreptate sau poate ca dreptatea sta langa uriasul popor chinez, cu varietatea lor de credinte. Nu stiu daca japonezii gresesc ca nu s-au convertit la crestinism si daca asta le va atrage blestemul in viata de apoi. Nu am certitudinea ca viziunea musulmanilor asupra lui Dumnezeu este profund eronata sau daca evreii nu cumva chiar detin adevarul asupra subiectului. E si motivul pentru care n-as putea sa ma regasesc printre sustinatorii Noii Drepte.

As vrea sa cred ca exista o vointa superioara si ca ea se manifesta asa cum spun traditiile locului.
Acum, in ultima vreme, de cand tehnologia a evoluat atat de rapid iar internetul si telefonia mobila au ajuns sa ne determine intr-un fel viata sociala, sunt din ce in ce mai stresat de venirea celor doua momente de efuziune religioasa - Craciunul si Pastele. Las la o parte nebunia comerciala si alimentara ce se declanseaza in jurul celor doua sarbatori.
Ceea ce ma streseaza este avalansa de SMS-uri si de mailuri la care trebuie sa facem fata. In mod evident, cea mai mare parte a acestor mesaje sunt formale, tipizate si, de cele mai multe ori trimise in bloc, pe lista. Au ajuns o obligatie ... iar mie nu-mi plac obligatiile.
Asa se face ca in ultimul an am cam inceput sa renunt la a mai trimite mesaje de sarbatori.

Pentru cei putini care vor citi aceste randuri fac totusi urarile de bine cu intarziere si global, precum o cer vremurile.

Si ca sa nu fie numai o postare de sezon, introduc o trimitere catre ce am scris in urma cu aproape doi ani despre centrul istoric al Bucurestiului si despre ce cred eu ca trimite in categoria "de mana a doua" acest spatiu public.
Nu cred ca mi-am schimbat opinia de atunci:

http://www.uauim.ro/catedre/istorie_teorie_restaurare/discipline/ACP/1e_adrian-craciunescu-centrul-istoric-acum-3.pdf

Daca exista opinii impotriva a ceea ce am exprimat in acest text atunci le astept!

PS: A cazut o casa din Calea Mosilor, undeva spre numerele 102-108 nu stiu exact care. Era de mult in ruina. Era o cladire tipica de mijloc sec. XIX, cu balcon cu feronerie cu parapet traforat drept, cu console din fonta, detalii pe care le consider anterioare 1870. In alte tari aceste case sunt expropriate daca proprietarii nu pot avea grija de ele. Sau sunt reparate din bani publici si apoi i se prezinta nota proprietarului delasator. Ceea ce poate duce iar la expropriere ...
Pacat ca nu exista mecanismele legale si economice ca astfel de case sa fie salvate. Am vazut cu ochii mei o casa in Dordrecht aflata in restaurare caci primaria o daduse unor tineri, cu acest scop, contra sumei de 1 EURO. La ei se poate.

6 comentarii:

  1. Casa prabusita de pe Mosilor se gasea in apropiere de intersectia cu Hristo Botev. In dreapta ei, o alta casa a fost pusa la pamant pentru a se construi ceva nou si kitschos.

    Revenind la casa cu pricina, am pozat-o chiar pe 13 martie 2010. Inspiratie de moment, se pare. Imobilul avea banner pe el cu "DE VANZARE - Razvan Enescu Investments - Tel. ...".

    Ar fi interesant de investigat ce invarte dl. Enescu. Tot el a pus stapanire si pe ruina Hanului Solacolu, de dupa intersectia Mosilor cu Hristo Botev.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc pentru comentariu. Imi staruie casa in memorie, n-am reusit sa-mi dau seama care era numarul postal. Nu stiu cine e acum proprietarul de la Solacoglu insa ii fac o vina dlui Paleologu pentru ca ministerul culturii nu a cumparat cladirea inainte de prabuisire caci era de vanzare de mult iar preemtiune trebuia folosita. In schim domnia sa, stand cu spatele la "han" se certa artistic cu dl Ontanu (alt ...) cand cu incendiul la blocul de la Armeneasca.

    RăspundețiȘtergere
  3. Atata vreme cat dregatori la primarie sunt si vor mai fi homospagieni fara respect de trecut, asemenea grozavii si nu numai, vor mai fi.
    Romania, nu mai este romaneasca, din pacate...

    RăspundețiȘtergere
  4. am reusit in sfarsit sa termin concediul si sa citesc tot textul :)...s-au mai schimbat lucrurile putintel de acum 2 ani si asta datorita proiectului pilot, dar cum ati intuit, tot sectorul privat se misca mai repede si o face cum poate si el...din pacate problema de management este neschimbata si asta nu va conduce decat la aceleasi "rezolvari" temporare...e absolut clar ca primaria nu poate in acest moment sa faca mai mult, dar v-as intreba ce fac specialistii? sunt arhitectii, urbanistii, sociologii si toate categoriile care ar trebui sa faca si sa implementeze o strategie a zonei, pregatiti si "doritori"? eu personal nu cred ca avem oameni care sa fie in stare de asa ceva, cu asumarea unei raspunderi pentru asta

    RăspundețiȘtergere
  5. @rasnov: ma tem ca simpla existenta a respectului pentru trecut nu i-ar face pe administratori mai buni in lipsa unor instrumente de legislatie si de regulamente adaptate necesitatilor unei bune guvernari. Sunt multi factori care contribuie la prostul mers al administratiei; respectul pentru trecut este deja "pour les connaisseurs" ...
    Pe de alta parte, daca ne uitam in istorie, putem sa vedem ca atunci cand tarii i-a mers cel mai bine, o mare parte a meritului trebuie totusi acordata unor straini si nu romanilor. Fireste, au fost romani mari - Cuza, Golestii, Bratienii, Vuia, Enescu, Eminescu, Antonescu (la gramada, cum mi-au venit in minte) si asa mai departe dar si strainii (in sensul de alta etnie) contemporani lor sunt fundamentali pentru existenta acestei tari - Carol I, Spiru Haret, Carol Davila, Anghel Saligny, Mauriciu Blank, Jacques Elias (la fel de de-a valma). De exemplu, cel mai mare istoric ante Iorga, A.D. Xenopol nu era etnic roman; asta nu-l face mai putin roman in memoria noastra nu?

    @popescu: sper ca n-a fost o lectura plictisitoare. Sincer, eu ma tem de momentul in care arhitectii si urbanistii ajung sa decida viata oraselor. Cum scriam si pe acolo, treaba asta ar fi normal sa fie coordonata de niste manageri adevarati care sa includa: economisti, sociologi, oameni politici - cu totii insa ar trebui sa fie cu adevarat validati profesional si de increderea publicului. Arhitectii si urbanistii ar trebui sa fie doar cei care sa spuna cum e cel mai bine tehnic sa se execute punerea in opera a unei viziuni.

    RăspundețiȘtergere
  6. nu a fost deloc o lectura plictisitoare :)...intr-adevar daca ar decide strict numai arhitectii sau urbanistii ar aparea utopii care "arata bine" doar pe planseta si s-au intamplat destule in istorie...si eu sunt de parerea ca o strategie pentru oras implica multe discipline, dar intrebarea e cum sunt validati profesional in Romania si cum se poate face o consultare reala a populatiei?

    RăspundețiȘtergere