BIENALA UAR 2016

Anul acesta, Uniunea Arhitecţilor din România organizează o bienală . 

Tema acesteia este “Recuperarea valorilor” iar eu m-am trezit curatorul secţiunii “Arhitectura patrimoniului cultural”. În cadrul acestei teme mai largi a bienalei, pare că secţiunea asta ar fi trebuit să fie cea mai bogată … şi totuşi nu este. Termenul de predare pentru propuneri (în vederea evaluării şi acceptării respectivelor realizări) este 1 iulie şi se pare că mai toată lumea va preda pe ultima sută de metri. Haideţi! Mai este timp să trimiteţi propuneri şi pe urmă mai este timp să le piguliţi pentru prezentarea finală! 

Mi-aş fi dorit ca participarea să nu se rezume doar la “restaurări” adică la ceea ce îndeobşte se înţelege a fi o mega lucrare asupra unui proeminent monument istoric. Pentru unii aşa ar putea rezulta din titulatura secţiunii. Nu, mie mi-ar plăcea să putem să dăm mai multă atenţie şi mai mult credit acelor intervenţii asupra “patrimoniului minor”, adică asupra acelor construcţii care determină o zonă protejată dar pe care avem de regulă senzaţia că toţi se străduie să le demoleze. Cred că suntem în urmă la asta în raport cu Europa, adică la reabilitarea fondului aparent minor dar care, până la urmă, constituie cadrul nostru de viaţă cel mai reprezentativ. 

În octombrie 1975, un congres reunit la Amsterdam pentru dezbaterea nevoilor patrimoniului arhitectural al Europei concluziona, printre altele, că patrimoniul ce trebuie reabilitat nu este constituit doar dintr-o serie de “clădiri privilegiate” prin excepţionala lor calitate ci şi din clădiri care sunt purtătoare de valori culturale ce ar putea fi mai modeste - “from the greatest to the humblest”. După patru decenii, societatea românească încă mai are probleme în a identifica reperele culturale dincolo de cercul restrâns al unor clădiri cu mare notorietate. La Constanţa se recunoaşte fără rezerve rolul de reper al Cazinoului (şi el lăsat în mod tragic în paragină) dar este ignorat total acest caracter al străzii Sulmona aflată la câteva sute de metri distanţă. În cele din urmă, pare că nu suntem capabili să recuperăm niciunul dintre aceste locuri ale memoriei culturale. Ar cam fi timpul să recunoaştem meritele proprietarilor şi arhitecţilor care recuperează şi reperele culturale încă nerecunoscute pe deplin! Putem oare să arătăm că se poate şi altfel decât vedem că se întâmplă în prezent (vezi exemplele de mai jos)?

http://rezistenta.net/2015/10/mutilare-reabilitare-cladiri-vechi-bucuresti.htmlhttp://www.simplybucharest.ro/?p=34138 

Cum s-o facem dacă aceştia se feresc să-şi arate lucrările? Acum este o ocazie bună ca toţi cei care au astfel de lucrări realizate în ultimii doi ani să le arate. Toate datele acestui eveniment se află la: https://www.uar-bna.ro 

Pentru secţiunea care pare cea mai firoscoasă am scris până la urmă acest text de invitaţie: 

“În ultimele decenii, noţiunea de patrimoniu construit s-a lărgit continuu, incluzând azi şi arhitectura care cândva era percepută ca minoră. Principiile intervenţiei asupra arhitecturii patrimoniului sunt însă aceleaşi. Calitatea recuperării patrimoniului constă în grija demersului, fie că este aplicat celor mai spectaculoase repere ale naţiunii ori celor mai modeste dintre acestea dar care constituie identităţile unor comunităţi locale. “ 

Vă rog să-i daţi curs şi să vă înscrieţi cu lucrările voastre sau, dacă nu aveţi astfel de lucrări însă aveţi cunoscuţi care au avut astfel de lucrări, să le daţi ghes să le arate! Organizatorii aşteaptă şi mai e timp! 

Ca pe vremurile de mult apuse (oare?): CITEŞTE ŞI DĂ MAI DEPARTE !

ACTUALIZARE: S-A PRELUNGIT TERMENUL DE INSCRIERE! Data limita a devenit 14 iulie ora 8 dimineata.