sâmbătă, 25 mai 2019

DESPRE ALEGERI (GREŞITE)

Fără să îl cunosc în mod real, deşi l-am întâlnit şi discutat personal cu dânsul, pot să spun că îl preţuiesc pe profesorul Radu Zlati, fost om politic. De aceea mi-am permis ca să critic propagarea unui mesaj tipic în perioadele electorale, mesaj pe care îl detest profund. Mesajul este întâlnit în cam trei forme distincte dar care bat toate în aceeaşi direcţie, anume că electoratul este unul amorf, captiv, constrâns doar de ce-i oferă în acest moment spectrul politic.

1. Votaţi răul cel mai mic !
2. Nu vă irosiţi votul!
3. Doar partidul X poate să învingă partidul Y!

Detest aceste mesaje pentru că eu mă consider stăpân pe votul meu iar votul meu exprimă ce gândesc eu nu ce-mi spune un sondaj sau altul că va ieşi la vot, indiferent de ce cred eu, într-o alba-neagra politică. Pe rând, explic cele trei ziceri.

1. Cică toţi sunt răi şi atunci, dacă te duci să votezi, fă-o alegând pe cel mai puţin rău. Păi nu cred în asta. Dacă te duci deşi nu ai cu cine vota, mergi şi exprimă-ţi nemulţumirea anulând votul! Dacă am fi mai mulţi care am face-o, ar rezulta mai clar treaba asta după alegeri, anume că nu există ofertă decentă. M-am dus la vot odată pe acest sistem şi am regretat profund apoi; mi-am zis că mi s-a uscat mâna votând Iliescu pentru a nu ieşi Vadim. De ce? Mai bine votam Vadim, măcar ar fi fost un harakiri decent. Acum merg şi anulez votul, aşa cum a fost şi la ultimele prezidenţiale când mi-era imposibil să votez Ponta iar Iohannis nu-mi inspira (şi nu-mi inspiră cu atât mai mult acum) nici cea mai mică încredere. Am măscărit buletinul de vot la turul doi.

2. Cum adică irosesc? Adică sunt subordonat unui joc la ruletă în care ştampilez la noroc, ca să iasă unul doar pentru că e împotriva altuia? Păi votul meu exprimă părerea mea, nu are cum să fie irosit pentru că ăsta este scopul votului, să comunice în final proporţia părerilor tuturor. Şi chiar irosită, e părerea mea şi ţin să o exprim. Ideea de "irosire" este insultătoare la adresa electoratului pentru că îl consideră un simplu servant al intereselor unora, adică este doar instrumentul de a aduce la putere pe cineva în dauna altcuiva. În realitate lucrurile sunt invers, cei ce sunt aleşi sunt servanţii celor care au ales, în proporţia cuvenită fiecărei pături de opinii sincere. E adevărat, pe de altă parte, că lumea votează de cele mai multe ori fără să înţeleagă ce votează, motiv pentru care şi campaniile electorale sunt atât de lipsite de onestitate, aducând în prim-plan teme care nu fac obiectul alegerilor respective – azi cele europarlamentare. Deci când îl auzi pe unul care a intrat în zona penibilului zbierând pe o scenă electorală cum îşi doreşte el să fie învăţământul din România când subiectul zilei este ce dracu' facem cu Europa, cu Brexit, cu Shengen, cu noua Comisie Europeana ... e clar că votul e irosit oricum. Dar măcar electorul să fie onest şi să voteze cu cine crede, chiar de-i singur. La alegerile anterioare mi s-a zis acelaşi lucru. Că îmi irosesc votul cu Mircea Diaconu. Că n-are cum să iasă fără partid în spate şi că, indiferent dacă s-ar alege, nu ar avea ce să facă de unul singur în Parlamentul European. S-a dovedit că nu numai că a avut el singur mai mult decât multe partide, chiar jumătate din voturile partidului care l-a umilit, dar în parlament a şi făcut lucruri pentru patrimoniul cultural pe care nimeni altcineva nu le-ar fi făcut şi nu le-a făcut niciodată. Unii l-au poreclit "Mister Heritage" şi sunt mândru că l-am ajutat cu votul meu să facă asta.

3. ORICARE partid poate să îl învingă pe un altul dacă primeşte suficiente voturi! Cum adică doar unul poate învinge, în sensul de predestinare!? Păi pe ce se bazează victoria acelui partid singular? Pe vreo forţă divină sau pe număr de voturi? Păi dacă pe număr de voturi, atunci acel partid poate la fel de bine să fie şi singurul care să poată pierde dacă, în ciuda sloganului şi a îndemnurilor de la punctele 1 şi 2, oamenii decid totuşi să voteze cu altcineva. Adică acest mesaj este doar o manipulare sau cel mult un mesaj din zona de tip "wishful thinking". O bătaie cu cărămida în piept, o aronganţă care prin ea însăşi merită să genereze respingerea unui astfel de partid. Să-l lăsăm să învingă cum ştie el, hai să votăm noi după cum ne îndeamnă conştiinţa şi să iasă cine strânge mai multă încredere!


Pe scurt, eu ies la vot ca de fiecare dată. Ca de fiecare dată am nemulţumiri şi am poate nişte aşteptări. Votul meu le va exprima pe acelea, chiar dacă voi scrie măscări pe buletinele de referendum. Nu votez după cum îmi sugerează sloganurile manipulatoare, nu votez după cum manipulează sondajele. 
Să fim noi înşine şi nu noi înşişi - dacă pot să sintetizez în felul ăsta!

Un comentariu: