O tencuiala rezistenta

Daca aveti senzatia ca daramari indoielnice se intampla numai in Bucuresti atunci va inselati.

http://www.ziuaonline.ro/societate/26-societate/3873-fosta-casa-a-filozofului-ioan-petru-culianu-a-fost-daramata-desi-era-monument-istoric.html

Din acest articol pun si imaginea ce urmeaza cu defuncta casa:


Dintr-un alt articol local (mai gasiti si in Jurnalul National) ce poate fi citit la:
http://www.ziaruldeiasi.ro/local/casa-monument-praf-si-pulbere~ni6e06
aflu ca noul proprietar, un doctor, a vrut sa consolideze si sa extinda cladirea dar cand muncitorii au decapat tencuiala ... mare, ce sa vezi ?! ... casa a si cazut ... Ca sa vezi domnule ce tencuiala iscusita au facut mesterii aia de tinea toata casa in picioare !!
Apoi ma si gandeam la domnul doctor cum spunea el ca va face casa fix la fel. Oare cum v-ati simti daca ati merge la domnul doctor si v-ar spune sa n-aveti nicio grija pentru bolile dvs caci o sa faca o replica a dvs identica, de nici familia sa nu-si dea seama de schimbare ?

Gutenberg 3A Terminus

A fost si s-a dus. Fotografia de mai sus mi-a fost trimisa de Adi Balteanu, autorul ei.
Motivul principal al daramarii casei (cu acte in regula trebuie sa spunem) pare a fi faptul ca nu s-a putut decide daca e vorba de Gutenberg 3 sau 3A. O piedica de-a dreptul imposibil de surmontat pentru sistemul administrativ in ultimele 6 luni. Cand mi s-a cerut studiul Casei Cantacuzino-Granicerul, adresa era cu nr. 3


Incepand lucrul am avut si planurile de la cadastru atasate cererii unde figura nr. 3A. Puteti vedea documentul, am marcat cu rosu. Prin urmare m-am referit pe tot parcursul studiului la adresa corecta, cea din planul cadastral. Pe planul de situatie ramasese insa nr. 3. Poate nu stiti dar noi folosim SI AZI carouri topo de dinainte de 1989; astea le furnizeaza onor primaria!



Dupa ce am facut toata descrierea prezentata si in postarile anterioare, cred ca e limpede pentru oricine despre ce casa e vorba, mai putin pentru unii. Administratia n-a reusit sa rezolve enigma adresei postale trecute cu nr. cadastral in planul ce a servit recuperarii proprietatii in 2001. Sincer, ma tem ca sunt condus de un sistem administrativ care in 2010 nu are capacitatea sa identifice o proprietate. Sunt foarte curios pe ce adresa s-a emis autorizatia de demolare ....

Plansa cu evolutia istorica am furnizat-o ca element lamuritor suplimentar. La ultima sedinta CZMI am fost "mustrat" de dl director Stan pentru ca am furnizat completarile cerute catre CNMI cand "stiam ca directia e impotriva clasarii" (?!) si cand deja directia era "proprietarea studiului". Ciudata interpretare a legii drepturilor de autor ...

Daca nu va dati seama despre ce casa vorbim va rog sa-mi spuneti si mergem la fata locului ca sa punem degetul pe ea! Sau pe ce o mai fi ramas ... Oricum, pentru cine nu stie, metodologia de clasare a monumentelor istorice are o anexa, cu fisa monumentului istoric, de unde rezulta ca identificarea unui monument poate fi facuta in mai multe feluri decat prin adresa postala actuala. Altfel, traim inca in epoca lui Caragiale cand stim, dintr-o noapte furtunoasa, ca o simpla rasturnare a numarului postal in jurul cuiului de prindere poate face din 6 un 9 si viceversa. Daca poarta ar fi si noua am ramane sa ne uitam la ea.

24 mai si liberalismul

Pentru ca ieri a fost ziua festiva a PNL, la implinirea celor 135 de ani de existenta a partidului ... vivat!

Ma gandeam ca atunci, in mai 1875, dupa ce au decis infiintarea partidului, Bratianu et co ar fi dorit sa serbeze evenimentul. Chiar daca pe atunci Golden Blitz nu exista, totusi Bucurestiul gemea de carciumi. Cum aratau?

Pai iata cum in mai 1875, cu cateva zile inainte de evenimentul serbat ieri, se autoriza o sala de restaurant in curtea Hotelului Concordia, locul unde cu 16 ani in urma se luase decizia sustinerii lui Cuza la domnia Tarii Romanesti ceea ce a dus la unire. Evident ca nu aveau cum sa serbeze aici dar puteau foarte bine sa serbeze la o sala de biliard, autorizata tot in mai dar in 1874 si care probabil ca era deja deschisa pentru public.

Bineinteles ca, in acest timp, se faceau si lucruri "serioase" caci in iunie si iulie 1874 se autorizasera doua cladiri importante, dintre care una exista si azi si este prezentata pe pagina lui Dan: http://www.bucurestiivechi.ro. Este vorba despre palatul societatii de asigurari Dacia, devenita peste putin ani prin fuziune cu societatea de asigurari Romania, societatea ... evident, Dacia-Romania. Alaturi de acest sediu se mai ridica si primul sediu al CEC proiectat tot de A. Gottereau (A de la Alfred, pe langa Paul).

Asadar, la data cand lua fiinta PNL, probabil ca aceste doua cladiri tocmai se pregateau sa fie date in folosinta. Biliardul sunt sigur ca deja functiona :)

Clubul austro ungar pe terenul unui austriac ce sedea in Ulita nemteasca

Comentand pe blogul amicilor Stefan si Radu (http://bucurestiinoisivechi.blogspot.com/2010/05/vila-matilda-arhitect-alexandru-clavel.html) am produs o aberatie legata de Clubul Austro Ungar de pe Bulevardul Elisabeta. De fapt trebuia sa ma refer la aceasta constructie daca indicam acea denumire:

Multumesc si lui Dan ( http://www.bucurestiivechi.ro/) pentru ca mi-a atras atentia asupra greselii si m-a stimulat la aceasta postare. Il si rog sa ma completeze caci stiu ca s-a preocupat de zona.
Cladirea e destul de aproape de un club ungar care exista deja in 1911, dupa cum se poate remarca in planul orasului; acolo functionand ulterior casa de cultura Petofi Sandor daca nu ma insel prea tare.

In vecinatate se aflau si Sigmund Prager, Oscar Fux, Albreicht, vaduva Steiner iar in 1896, la vizita imparatului Franz Josef in Bucuresti, un anume Max Lichtendorf cerea autorizarea unei tribune pentru observarea paradei la intersectia Brezoianu cu Bd. Elisabeta (nu se mentiona care dintre colturi dar se preciza ca era pe locul "scolii de velocipede"). Tot alaturi s-a ridicat actuala primarie dupa proiectul lui Petre Antonescu.

Cladirea s-a autorizat in 1912 pe baza unui proiect semnat de arhitectul Rudolf Quich pe care il puteti vedea mai jos. Fatada actuala la bulevard reflecta destul de fidel proiectul, mai putin in zona de peste cornisa.

Inainte de a se face acest imobil zona a fost sistematizata masiv, cu multe exproprieri. In urma acestora a reiesit o alta structura a strazilor si a proprietatilor iar unul dintre cei afectati a fost un austriac, Baronul Iulius de Waldberg, unul dintre mostenitorii baronului Moses de Waldberg, originar din Viena.


Acest Waldberg a incercat sa construiasca ceva pe acel teren dar mai bine de un an si jumatate n-a reusit sa ia autorizare caci primaria nu se hotara daca sa-l exproprieze sau nu in folosul conturarii proprietatii a ceea ce ar fi trebuit sa fie parlamentul dar s-a realizat ca minister pentru ca apoi sa functioneze ca primarie. Iata supararea omului pusa pe hartie ca o plangere prealabila de azi:

Peste de Waldberg am dat intamplator caci am vrut sa vad o expropriere din Plevnei 52 ce parea aproape de adresa mai veche a casei legionarilor - Plevnei 47. De fapt era vorba de o expropriere din Plevnei departe, pentru strapungerea strazii Berzei in Calea Plevnei iar terenul apartinea lui Jules de Waldberg, cumparat de la o anume Schreiber. Informatia mi-a servit ulterior caci ochii mi-au picat pe adresa omului - Smardan 29 (fosta Ulita Nemteasca apoi strada Germana). Imi trebuia asta pentru un studiu.

Apoi, iar intamplator, am dat peste supararile acestuia cu primaria in Bd. Elisabeta. Se pare ca orasul era cam mic daca te tot impiedici de unii pe unde nu te astepti. Colac peste pupaza acest baron austriac era mostenitorul tatalui sau Moses de Waldberg care cumparase casa din Smardan de la mostenitorii lui Jacob Lobel celebru pentru faptul ca a lansat impreuna cu cumnatul sau Marmorosch o mare institute financiara (banca Marmorosch Blank) si pentru ca se afla printre ctitorii Templului Coral. Iar pentru Marmorosch Blank a lucrat acelasi arhitect ce a facut anterior cladirea primariei si care se invecineaza cu acest club austro ungar ceea ce ar inchide cumva cercul vicios :)

Vedeti dara ca despre Bucurestii de la 1900 poti sa scrii o pagina intreaga si sa nu te intalnesti cu vreun nume romanesc, altul decat cel al povestitorului .... si al celuilalt arhitect, cu adevarat arhitect, Petre Antonescu

10 MAI

Traiasca Regele!

stema Regatului Romaniei luata de la adresa: http://www.heraldica.freeservers.com/photo5.html

Cum se facea si cum se face ...

Probabil ca va intrebati ce semnificatie are aceasta imagine de inceput. Este un segment din fatada corpului nou al scolii de arhitectura la strada Academiei (daca tot am postat des despre Academiei ...). Daca va uitati si vedeti ca undeva placajul de travertin a fost spart pentru ca niste muncitori dibaci n-au manevrat corect atunci cand s-au inlocuit vechile ferestre metalice greoaie si usor nefunctionale cu deja traditionalele ferestre de PVC alb ... ei bine nu asta doream sa comentez. Inainte de a comenta as vrea sa arat cateva imagini luate pe alte meleaguri.

Aici aveti o mostra privind preocuparea unora din Helsinki de a rezolva conducerea apelor pluviale atunci cand scurgerea se face la trotuar.

Acesta este un gargui de undeva din zona corului bisericii Notre Dame din Paris. Trebuie sa recunoasteti ca scurgerea apelor avea farmecul ei in urma cu opt secole ! Adica mesterii se preocupau pentru detalii pe care ochiul pietonului nici nu le putea percepe clar in unele cazuri.

Unul dintre aceste cazuri este cel al flesei aflat la intersectia navelor cu transeptul la aceeasi biserica. Detaliile apartin sec. XIX cand aceasta piesa a fost reconstituita de catre Violet-le-Duc si sunt foarte spectaculoase cand ai ocazia sa le vezi mai de aproape.

Ce se intampla si la noi nu foarte demult puteti vedea in imaginea de mai sus. Aici este un fragment din autorizarea casei proiectata de Schmiediegen din strada Matei Basarab. Se vede ca era conditie de autorizare ca burlanul sa fie racordat la canal si diametrul sa aiba cel putin 15 cm. Daca va uitati prin Bucuresti puteti sa mai vedeti destule case care si-au pastrat sistemul de scurgere directa la canal; nu vreau sa umplu pagina cu pozele lor. Un exemplu elocvent este cladirea universitatii, corpul Ghika Budesti, care si-a capatat recent noi invelitori, jgheaburi si burlane. Din pacate se vede la aceasta lucrare ca toti tinichigii capabili lucreaza probabil in Spania Italia sau Franta .... In prima dintre imaginile de mai jos vedeti seria de burlane cu scurgere la trotuar. In a doua dintre poze se vede cum era de fapt detaliul initial: cu scurgere directa la canal. Unele dintre scurgerile respective au mai supravietuit dupa cum se vede din ultima imagine, de la strada Edgar Quinet.

Am mai introdus o imagine a fatadei posterioare a Palatului Postelor precum si un detaliu de la Spitalul PTT (unde e si teatrul de comedie) ca sa arat aceeasi situatie ca la Universitate.

Si aici am ajuns la subiectul meu. Nu prea mai acordam atentie nici studiului istoriei arhitecturii decat sub aspectul global al formei si functiunii si aproape deloc asupra tehnicilor si detaliilor de constructii. Din pacate. Din prima imagine a postarii am decupat un detaliu care va arata o scurgere improvizata caci peste terasa initiala au aparut niste volume acoperite cu sarpanata metalica dar care sunt cam deficitare la capitolul evacuarii apei pluviale. Ce vedeti in detaliul de mai jos a suferit modificari caci garguiul stilizat dintr-un burlan a cedat la greutatea turturilor de gheata din sezonul rece trecut si s-a prabusit intre masinile din parcarea cadrelor didactice. Din fericire a cazut intre masini, atunci cand nu trecea nimeni.

Detaliul a supravietuit sub diverse forme mai mult sau mai putin elaborate la cornisele dinspre curtea interioara.

Din fericire studentii stiu ca se invata si din greseli nu numai din exemple pozitive.

Casa berarului Oppler

Nu stiu multe despre acest important fabricant de bere asa ca voi plasa aici o leapsa pentru domnii Raiden si Dan Rosca dar si pentru Hungry Mole pentru ca sa completeze domniile lor informatia. Am gasit multe imagini cu aceasta cladire insa mi-au cazut ochii pe planul 1911 unde am vazut numele Carol H. Opler. Banuiesc ca la data respectiva nu exista un alt bucurestean cu aceasta combinatie a numelui caci ar fi o prea mare coincidenta ...
Casa a fost realizata undeva la inceputul anilor 1890 caci pe planul 1895 era deja figurata in amprenta respectiva. Casa n-a fost facuta de Oppler ci de un anume Zamfirescu dupa cum apare pe planuri din anul1904. Cum casa e impozanta pentru epoca, banuiesc (doar banuiesc) ca acest Zamfirescu ar fi putut sa fie un alt pionier al industriei romanesti si anume unul dintre primii fabricanti de ciocolata de la noi. Cine stie sa spuna!
Iata planurile:

In ordine au fost: doua planuri din 1904-1906, planul din 1895, planul din 1911 si un plan din 1964 in pregatirea lucrarilor de extindere Chimimport.

De la Radu Oltean am aceasta imagine care surprinde in fundal biserica Sarindar iar in dreapta Universitatea. Se vede ca imobilul de care ne ocupam nu fusese construit inca in acest moment nedefinit din intervalul 1870-1893.

Tot de la Radu mai am si aceste imagini care cuprind casa Oppler (daca putem sa-i spunem asa):
Din aceste imagini de inceput de secol XX (inclusiv cea aeriana din 1927) se observa doua lucruri disparute sau modificate: faptul ca golurile parterului aveau buiandrug si nu arc in plin cintru si ca pe coltul spre academiei exista o calota care a disparut dupa bombardamentele din al doilea razboi mondial (afectarea de bombardamente este confirmata de un text oficial al primariei, sub semnatura lui Horia Maicu din 1963).

Urmeaza o imagine culeasa de pe net (http://www.bucuresti.itbox.ro/ scrie pe ea) in care se vede clar firma restaurantului Trocadero care a functionat in aceasta cladire. In anii comunismului in cladire a functionat Chimimport dar si o braserie numita Terasa Colonadelor. In curtea din spate era o "casa veche", acoperita cu olane, unde functiona carciuma si care a fost reabilitata cu numai doi ani inainte de demolarea din 1964.

Horia Maicu s-a pronuntat asupra intentiilor de extindere, asupra plasticii pietei istorice si asupra starii tehnice a cladirii dupa cum se vede in imaginea anterioara. In 1964 locul arata dupa cum se vede in imaginile care urmeaza:

Extinderea Chimimport era sa se produca asa in propunerea din 1963:

S-a respins extinderea cu inca un etaj si cu adaugarea traveilor cu gang de trecere. Insa, dupa cum se vede in imaginile fotografice din 1964, s-a deschis ultima travee catre Academiei (desfiintandu-se o tutungerie) pentru a continua porticul ce se realizase la blocul de anii '50 alipit casei Oppler in aceasta strada. Nu stiu anul constructiei dar stilistic e clar o cladire de pe la mijlocul anilor '50. Porticul era o tema la moda dupa cum ilustra si Armyuser in articolul sau: http://armyuser.blogspot.com/2010/03/victoria-blocurilor.html


Daca mai stiti ceva despre aceasta cladire istorica va rog sa completati. Eu am incropit cu ce-am avut ...

La limita ateismului ... dar despre centrul istoric bucurestean ... a cazut si o casa

Nu ma aflu printre cei fericiti care au credinte puternice in divinitate ci am serioase dubii in raport cu acest concept ... Adica nu stiu sigur daca noi, ortodocsii, avem dreptate sau poate ca dreptatea sta langa uriasul popor chinez, cu varietatea lor de credinte. Nu stiu daca japonezii gresesc ca nu s-au convertit la crestinism si daca asta le va atrage blestemul in viata de apoi. Nu am certitudinea ca viziunea musulmanilor asupra lui Dumnezeu este profund eronata sau daca evreii nu cumva chiar detin adevarul asupra subiectului. E si motivul pentru care n-as putea sa ma regasesc printre sustinatorii Noii Drepte.

As vrea sa cred ca exista o vointa superioara si ca ea se manifesta asa cum spun traditiile locului.
Acum, in ultima vreme, de cand tehnologia a evoluat atat de rapid iar internetul si telefonia mobila au ajuns sa ne determine intr-un fel viata sociala, sunt din ce in ce mai stresat de venirea celor doua momente de efuziune religioasa - Craciunul si Pastele. Las la o parte nebunia comerciala si alimentara ce se declanseaza in jurul celor doua sarbatori.
Ceea ce ma streseaza este avalansa de SMS-uri si de mailuri la care trebuie sa facem fata. In mod evident, cea mai mare parte a acestor mesaje sunt formale, tipizate si, de cele mai multe ori trimise in bloc, pe lista. Au ajuns o obligatie ... iar mie nu-mi plac obligatiile.
Asa se face ca in ultimul an am cam inceput sa renunt la a mai trimite mesaje de sarbatori.

Pentru cei putini care vor citi aceste randuri fac totusi urarile de bine cu intarziere si global, precum o cer vremurile.

Si ca sa nu fie numai o postare de sezon, introduc o trimitere catre ce am scris in urma cu aproape doi ani despre centrul istoric al Bucurestiului si despre ce cred eu ca trimite in categoria "de mana a doua" acest spatiu public.
Nu cred ca mi-am schimbat opinia de atunci:

http://www.uauim.ro/catedre/istorie_teorie_restaurare/discipline/ACP/1e_adrian-craciunescu-centrul-istoric-acum-3.pdf

Daca exista opinii impotriva a ceea ce am exprimat in acest text atunci le astept!

PS: A cazut o casa din Calea Mosilor, undeva spre numerele 102-108 nu stiu exact care. Era de mult in ruina. Era o cladire tipica de mijloc sec. XIX, cu balcon cu feronerie cu parapet traforat drept, cu console din fonta, detalii pe care le consider anterioare 1870. In alte tari aceste case sunt expropriate daca proprietarii nu pot avea grija de ele. Sau sunt reparate din bani publici si apoi i se prezinta nota proprietarului delasator. Ceea ce poate duce iar la expropriere ...
Pacat ca nu exista mecanismele legale si economice ca astfel de case sa fie salvate. Am vazut cu ochii mei o casa in Dordrecht aflata in restaurare caci primaria o daduse unor tineri, cu acest scop, contra sumei de 1 EURO. La ei se poate.