luni, 9 august 2010
Leapsa lui Raiden (ce nu-mi era adresata) pe art-deco
Asta as numi eu un exemplu de art-deco din Bucuresti. O cladire cu o structura rationala, de tipul celei moderniste/cubiste din perioada interbelica pe care se grefeaza unele decoratii ce joaca un rol definitoriu in definirea volumului sau in marcarea/accentuarea unor corpuri sau parti arhitecturale (accese, cornise, balcoane, parapete ale ferestrelor etc).
Altii ar include aceasta cladire din 1926 (I. Niga arhitect - cred ca ar putea fi tatal lui Traian Niga ce a activat in finele interbelicului si in anii '50-'60) in randul cladirilor art-deco caci lanternoul ce era cat pe-aci sa nu se realizeze din cauza refuzului initial al primariei de a autoriza acel element ar putea sa semene cu terminatia imobilului Chrysler din New York facut cu circa doi ani mai tarziu ... Ar fi doar o cautare cu lumanarea de asemanari totusi ... Cladirea exista si azi in strada Ion Ghica nr. 7 si a fost construita ca sediu central - Palatul Asigurarii Romanesti.
Desi se poate spune ca manifesta o oarecare tendinta spre un limbaj art-deco, aceasta este totusi o cladire de sorginte eclectica, mai curand cu elemente decorative din limbajul neoromanescului.
In general evit pe cat posibil incadrarea stilistica ferma atunci cand ma refer la o cladire, daca nu cumva expresia arhitecturala nu e suficient de evidenta intr-o directie sau alta.
vineri, 30 iulie 2010
Despre Fundatiile Regale, azi Biblioteca Centrala Universitara

Dan scria in legatura cu niste imagini ale strazii Academiei intr-o vedere catre vechile Fundatii Regale iar eu comentam la:
http://www.bucurestiivechi.ro/?p=1311
Am promis ca dau niste lamuriri asupra unor dubii ale mele. In general cred ca se considera ca o cladire ce azi face parte din ansamblul Bibliotecii Centrale Universitare ar fi primul sediu al acesteia pentru ca se vorbeste despre un astfel de prim sediu. Corect, insa primul sediu, proiectat tot de Paul Gottereau, a fost inglobat integral in actuala constructie sub semnatura aceluias arhitect, la o distanta de circa 25 de ani. Asadar in imaginea primei cladiri a fundatiei, pe fundal nu cred ca se vede casa Nanu ci deja cladirea societatii Dacia Romania, existenta si azi .
Am marcat usor grosolan pe imaginile preluate de la Dan fazele respective si constructiile distincte. Cu rosu este primul sediu al Fundatiilor Regale iar cu albastru este zona de extindere. Cu verde este cladirea societatii Dacia Romania realizata anterior datei de 1895 (anul planului) si dupa anul 1875 cand pe planul orasului acolo figura o casa Nanu. Nu fac mai multe comentarii caci nu am studiat in detaliu aceasta zona insa imaginile spun totul.





Pe situatia din 1911 se vede mai limpede decat pe planul 1895 si apar si proprietarii ...
duminică, 18 iulie 2010
CONSTERNARE
Dupa o lunga agonie s-a stins ...
Casa Cantacuzino Granicerul s-a dus, ceea ce era de asteptat. Sunt insa consternat de declaratia purtatorului de cuvant al MCPN care sugereaza ca nu ar exista reguli clare privind clasarea monumentelor istorice si trebuie sa facem acum legi ca sa ne lamureasca pe viitor ?!??
Ii recomand inainte sa mai dea declaratii de acest tip sa citeasca legea monumentelor, sa citeasca ordinul ministrului culturii care instituie normele de clasare cu procedurile aferente si sa citeasca si ordinul ministrului culturii care a aprobat regulamentul de organizare si functionare a comisiei nationale a monumentelor istorice.
In fond, toata aceasta mizerie este doar o confirmare a necesitatii demisiei pe care am prezentat-o in postarea anterioara.
Am stat de vorba telefonic cel putin 10 minute cu reportera TVR si in stirile de azi de la ora 20.00 s-a extras un fragment de cateva secunde care nu numai ca nu lamureste cu nimic situatia stupida in care se afla administratia TOATA dar mai introduce si o nota de confuzie pentru ca, hodoronc-tronc eu vorbesc acolo de persecutia poporului evreu. Corect as spune dar SCOS TOTAL DIN CONTEXT caci eu exprimam motivatia reticentei administratiei si spuneam pe de alta parte, ca situatii similare pot exista in viitor - vezi Casa Scanteii. Casa Scanteii, ca si sediul central al miscarii legionare ar fi trebuit sa fie pe lista monumentelor oricata reactie negativa am avea la adresa regimurilor care le-au produs PENTRU CA SUNT CLADIRI UNICE care reflecta acele etape ale istoriei noastre.
Vorbind de istorie as spune ca tocmai am incheiat recitirea "Ciocoilor vechi si noi" ai lui Nicolae Filimon. Cartea parca ar fi un scenariu de film despre administratia zilelor noastre. Deci daca azi e fix la fel ca acum 200 de ani (bonus azi exista internet ...) inseamna ca suntem o natie talamba care nu e in stare sa progreseze, sa aiba o organizare sociala ca in tarile civilizate si asta inseamna ca si peste 200 de ani va fi cu siguranta la fel .....
miercuri, 9 iunie 2010
marți, 8 iunie 2010
O tencuiala rezistenta
http://www.ziuaonline.ro/societate/26-societate/3873-fosta-casa-a-filozofului-ioan-petru-culianu-a-fost-daramata-desi-era-monument-istoric.html
Din acest articol pun si imaginea ce urmeaza cu defuncta casa:

Dintr-un alt articol local (mai gasiti si in Jurnalul National) ce poate fi citit la:
http://www.ziaruldeiasi.ro/local/casa-monument-praf-si-pulbere~ni6e06
aflu ca noul proprietar, un doctor, a vrut sa consolideze si sa extinda cladirea dar cand muncitorii au decapat tencuiala ... mare, ce sa vezi ?! ... casa a si cazut ... Ca sa vezi domnule ce tencuiala iscusita au facut mesterii aia de tinea toata casa in picioare !!
Apoi ma si gandeam la domnul doctor cum spunea el ca va face casa fix la fel. Oare cum v-ati simti daca ati merge la domnul doctor si v-ar spune sa n-aveti nicio grija pentru bolile dvs caci o sa faca o replica a dvs identica, de nici familia sa nu-si dea seama de schimbare ?
joi, 3 iunie 2010
Gutenberg 3A Terminus

A fost si s-a dus. Fotografia de mai sus mi-a fost trimisa de Adi Balteanu, autorul ei.
Motivul principal al daramarii casei (cu acte in regula trebuie sa spunem) pare a fi faptul ca nu s-a putut decide daca e vorba de Gutenberg 3 sau 3A. O piedica de-a dreptul imposibil de surmontat pentru sistemul administrativ in ultimele 6 luni. Cand mi s-a cerut studiul Casei Cantacuzino-Granicerul, adresa era cu nr. 3

Incepand lucrul am avut si planurile de la cadastru atasate cererii unde figura nr. 3A. Puteti vedea documentul, am marcat cu rosu. Prin urmare m-am referit pe tot parcursul studiului la adresa corecta, cea din planul cadastral. Pe planul de situatie ramasese insa nr. 3. Poate nu stiti dar noi folosim SI AZI carouri topo de dinainte de 1989; astea le furnizeaza onor primaria!

Dupa ce am facut toata descrierea prezentata si in postarile anterioare, cred ca e limpede pentru oricine despre ce casa e vorba, mai putin pentru unii. Administratia n-a reusit sa rezolve enigma adresei postale trecute cu nr. cadastral in planul ce a servit recuperarii proprietatii in 2001. Sincer, ma tem ca sunt condus de un sistem administrativ care in 2010 nu are capacitatea sa identifice o proprietate. Sunt foarte curios pe ce adresa s-a emis autorizatia de demolare ....
Plansa cu evolutia istorica am furnizat-o ca element lamuritor suplimentar. La ultima sedinta CZMI am fost "mustrat" de dl director Stan pentru ca am furnizat completarile cerute catre CNMI cand "stiam ca directia e impotriva clasarii" (?!) si cand deja directia era "proprietarea studiului". Ciudata interpretare a legii drepturilor de autor ...
Daca nu va dati seama despre ce casa vorbim va rog sa-mi spuneti si mergem la fata locului ca sa punem degetul pe ea! Sau pe ce o mai fi ramas ... Oricum, pentru cine nu stie, metodologia de clasare a monumentelor istorice are o anexa, cu fisa monumentului istoric, de unde rezulta ca identificarea unui monument poate fi facuta in mai multe feluri decat prin adresa postala actuala. Altfel, traim inca in epoca lui Caragiale cand stim, dintr-o noapte furtunoasa, ca o simpla rasturnare a numarului postal in jurul cuiului de prindere poate face din 6 un 9 si viceversa. Daca poarta ar fi si noua am ramane sa ne uitam la ea.
marți, 25 mai 2010
24 mai si liberalismul


Asadar, la data cand lua fiinta PNL, probabil ca aceste doua cladiri tocmai se pregateau sa fie date in folosinta. Biliardul sunt sigur ca deja functiona :)
vineri, 21 mai 2010
Clubul austro ungar pe terenul unui austriac ce sedea in Ulita nemteasca

Cladirea e destul de aproape de un club ungar care exista deja in 1911, dupa cum se poate remarca in planul orasului; acolo functionand ulterior casa de cultura Petofi Sandor daca nu ma insel prea tare.
In vecinatate se aflau si Sigmund Prager, Oscar Fux, Albreicht, vaduva Steiner iar in 1896, la vizita imparatului Franz Josef in Bucuresti, un anume Max Lichtendorf cerea autorizarea unei tribune pentru observarea paradei la intersectia Brezoianu cu Bd. Elisabeta (nu se mentiona care dintre colturi dar se preciza ca era pe locul "scolii de velocipede"). Tot alaturi s-a ridicat actuala primarie dupa proiectul lui Petre Antonescu.
Cladirea s-a autorizat in 1912 pe baza unui proiect semnat de arhitectul Rudolf Quich pe care il puteti vedea mai jos. Fatada actuala la bulevard reflecta destul de fidel proiectul, mai putin in zona de peste cornisa.


Inainte de a se face acest imobil zona a fost sistematizata masiv, cu multe exproprieri. In urma acestora a reiesit o alta structura a strazilor si a proprietatilor iar unul dintre cei afectati a fost un austriac, Baronul Iulius de Waldberg, unul dintre mostenitorii baronului Moses de Waldberg, originar din Viena.


Acest Waldberg a incercat sa construiasca ceva pe acel teren dar mai bine de un an si jumatate n-a reusit sa ia autorizare caci primaria nu se hotara daca sa-l exproprieze sau nu in folosul conturarii proprietatii a ceea ce ar fi trebuit sa fie parlamentul dar s-a realizat ca minister pentru ca apoi sa functioneze ca primarie. Iata supararea omului pusa pe hartie ca o plangere prealabila de azi:


Peste de Waldberg am dat intamplator caci am vrut sa vad o expropriere din Plevnei 52 ce parea aproape de adresa mai veche a casei legionarilor - Plevnei 47. De fapt era vorba de o expropriere din Plevnei departe, pentru strapungerea strazii Berzei in Calea Plevnei iar terenul apartinea lui Jules de Waldberg, cumparat de la o anume Schreiber. Informatia mi-a servit ulterior caci ochii mi-au picat pe adresa omului - Smardan 29 (fosta Ulita Nemteasca apoi strada Germana). Imi trebuia asta pentru un studiu.
Apoi, iar intamplator, am dat peste supararile acestuia cu primaria in Bd. Elisabeta. Se pare ca orasul era cam mic daca te tot impiedici de unii pe unde nu te astepti. Colac peste pupaza acest baron austriac era mostenitorul tatalui sau Moses de Waldberg care cumparase casa din Smardan de la mostenitorii lui Jacob Lobel celebru pentru faptul ca a lansat impreuna cu cumnatul sau Marmorosch o mare institute financiara (banca Marmorosch Blank) si pentru ca se afla printre ctitorii Templului Coral. Iar pentru Marmorosch Blank a lucrat acelasi arhitect ce a facut anterior cladirea primariei si care se invecineaza cu acest club austro ungar ceea ce ar inchide cumva cercul vicios :)
Vedeti dara ca despre Bucurestii de la 1900 poti sa scrii o pagina intreaga si sa nu te intalnesti cu vreun nume romanesc, altul decat cel al povestitorului .... si al celuilalt arhitect, cu adevarat arhitect, Petre Antonescu