luni, 15 martie 2010

"Actualizare de update" la Casa Verde

Azi am fost la sectiunea de evidenta a CNMI sa apar studiul pe care l-am facut si pe care membrii comisiei zonale l-au respins in unanimitate (concluziile privind valoarea si necesitatea clasarii adicatelea). Parerile au ramas oarecum impartite, mi s-a cerut o prezentare mai detaliata a evolutiei casei in timp si disocierea sa de noul sediu (1937) central al legionarilor. Poate fi o oarecare incercare de a mai cumpani, fiecare membru al sectiunii de specialitate in parte, decizia de clasare. Eu cred ca am fost destul de explicit in studiu dar constat - a nu stiu cata oara - ca lumea se uita intai la poze, la concluzii, eventual la un plan de situatie si apoi trage concluziile proprii chiar inainte de a asculta explicitarea demersului ce duce la concluzii. Poate e doar o parere si, oricum, pare oarecum natural atunci cand ai un maldar de dosare asupra carora trebuie sa te pronunti ...

Oricum, as vrea sa multumesc celor doua asociatii care au sustinut demersul clasarii prin cererile pe care le-au depus la DCCPCN MB. Caci altfel cererea initiala a domnului Serban Cantacuzino nu ar fi avut temeiul legal necesar, domnia sa fiind doar o persoana fizica FOST si nu ACTUAL proprietar al imobilului. Asadar multumesc PRO_DO_MO (http://www.pro-do-mo.ro/) si in special doamnei Doina Vella precum si Asociatiei pentru Memorie Identitara Carpatii (http://carpatii2009.blogspot.com/), mai ales domnului Florin Dobrescu.

Mai adaug cateva imagini care fac demonstratia, din punctul meu de vedere, ca respectiva casa dateaza dinainte de 1891.
In prima imagine se observa umplutura unui fost gol de fereastra iar a doua imagine surprinde, pe langa aceeasi umplere a unei ferestre mai vechi, si suprainaltarea fata de cornisa originala, fapt sugerat de diferenta de format al caramizii. Peste aceasta cornisa s-a operat in 1938 mansardarea proiectata de arh. Jojea.

Rezulta, dupa capul meu, ca la operatiunile autorizate partial in 1891 trebuie sa se fi produs acele schimbari. Cum operatiuni radicale de acest tip ar fi fost rational sa se faca dupa o exploatare de circa 20 - 30 de ani, ar rezulta ca acea casa initiala a fost facuta undeva in jurul anilor 1860. S-ar potrivi bine cu inundatia catastrofala din 1865. Cum locul de care vorbim era chiar in albia Dambovitei eu cred ca dupa aceasta inundatie casa care figura in planul 1846 a trebuit sa fie refacuta. Inca nu stiu daca total caci e greu de suprapus exact planurile. Daca fac abstractie de o eroare de unghi, este posibil ca acea cladire post 1865 sa fi inglobat si ceva din casa ante 1846. Dar pentru asta ar fi nevoie de o cercetare usor mai aprofundata pe cand eu am facut doar un raid de circa 45 de minute la interiorul Casei Cantacuzino Granicerul ...

4 comentarii:

  1. Asteptam o updatare de actualizare de update :D pentru confirmarea (sau infirmarea) prezumtiilor interesante pe care le faceti aici. Felicitari pentru initiativa!

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari pentru eforturile depuse in salvarea fiecarui colt de memorie bucuresteana. Am ramas atat de saraci, din puct de vedere al memoriei, in acest oras, incat deseori am impresia ca suntem niste dezradacinati dusi de vantul Istoriei in cine stie ce pamant intelenit. Am fost deunazi la Sun Plaza Mall. Aveam 13 ani cand au fost demolati Vacarestii si am fost atunci profund impresionat. Am sperat mereu ca acolo se va ridica din nou macar biserica. Vizitand mall-ul nou, am avut sentimentul ca am fost aruncat undeva intr-un neant, pentru ca, azi, nimic nu ma mai leaga de locurile acelea, unde familia mea si-a insailat existenta de patru generatii, si care acum mi s-au parut cu totul straine. Sau poate strain sunt eu acum. Nimic nu ma mai leaga, poate doar niste ganduri...
    Va multumim pentru toate aceste eforturi.
    Cu admiratie, Florin Dobrescu

    RăspundețiȘtergere
  3. Va multumesc pentru felicitari dar trebuie sa va spun ca nu le merit. E doar un studiu pe care l-am facut si pe care am datoria sa il sustin. In primul rand pentru ca sunt convins de corectitudinea concluziilor pe care le-am tras.
    Zilele trecute m-a mai sunat cineva ca sa fac un studiu in vederea demolarii unei constructii de pe bd. Dacia. Am spus din prima ca nu fac studii in vederea demolarii si persoana respectiva a incheiat imediat discutia multumindu-mi pentru "sinceritate". Dupa acest apel mi-a parut oarecum rau ca nu am fost mai explicit caci in unele cazuri poate chiar ar fi justificata demolarea insa a face un studiu avand deja concluzia inainte de a-l incepe mi se pare odios. Imi pare rau ca exista prea multi "investitori" care nu au rabdarea de a vedea cum poate fi recuperat trecutul si integrat in planurile de viitor.
    Spun povestea asta pentru ca si in cazul Gutenberg aplic acelasi principiu insa in oglinda. N-am pornit studiul cu certitudinea ca imobilul ar trebui clasat desi era evident ca existau premisele. Incerc sa ma gandesc care ar fi consecinta clasarii din punct de vedere al posibilitatilor de a mai face ceva cu imobilul ... caci e important ca sa se poata face ceva profitabil cu aceasta casa, in caz contrar ea va avea acelasi destin tragic precum casa din strada Visarion 8.

    RăspundețiȘtergere